Indoieli despre vaccinul anti HPV? Intreaba o femeie

hpvSa zicem ca nu stii mare lucru despre HPV. Sau ca stii cateva lucruri de baza – ca sunt doua tulpini vinovate pentru 70% dintre cazurile de cancer si ca 50-80% dintre femei se vor infecta cu virusul HPV pana la varsta de 50 de ani. Mai stii si ca exista un vaccin care se face fetelor de varste mici (pentru ca atunci au sistemul imunitar in cea mai buna forma, nu neaparat pentru ca nu si-au inceput viata sexuala).

Poate nu te convingi ca vaccinarea e necesara cand afli ca, potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, nu exista decese cauzate de vaccinarea anti HPV. Insa, desi vaccinul e gratuit, romanii nu si-au vaccinat copiii. Din cele 100.000 de fetite care ar fi trebuit vaccinate in 2008, doar 2% au fost imunizate. Medicii iti spun ca se moare pe capete – cancerul de col ucide de patru ori mai multe romance decat europence. Insa presa spune ca imbogatim companiile farmaceutice. Si ca Ministerul trage sfori sau ca vaccinarea le-ar face pe fete sa creada ca sunt ferite de orice risc si sa isi inceapa viata sexuala.

Si atunci chiar ca nu stii pe cine sa crezi, pe cine sa intrebi. Sfatul meu? Intreaba o femeie.

Citește mai mult

Lung tratat despre stranut

stranutToata lumea stranuta. Si tu, si eu, si puii de Panda. Diferenta intre noi consta, insa, in intensitate, stil si frecventa. Cam la fel ca in sport: unii alearga dupa autobuz o data pe saptamana, in timp ce pentru altii este un obicei, ca alergarea zilnica in parc. Ei bine, la capitolul stranut, ma declar ultramaratonista.

Si mama stranuta, o auzeam cand eram acasa. O auzeau si vecinii din blocul de vizavi. Da vina pe o sinuzita capatata dupa o baie cu apa rece, intr-o tabara. In copilarie radeam de ea. Cum sa stranuti de zece ori, atat de tare incat sa-ti fie teama ca s-a spart vreun geam?!… La vecina?! Mi s-a intamplat sa ma intalnesc cu rude pe care nu le-am mai vazut de mult si sa ma intrebe “Mama ce mai face? Tot asa stranuta?”. Tot asa…

Pe mine au inceput sa ma gadile narile prin vara, dupa un somn cu parul ud. La inceput, am zis ca e o raceala mai serioasa si ca trece cu picaturi in nas si apa cu sare trecuta dintr-o nara in alta. Dar nu m-am ingrijorat prea tare.

In liceu, cand ma limitam la statutul de amatoare, si de mine radeau. Mi-au zis ca stranut haios. De parca poate fi ceva haios intr-o improscare subita cu microbi care se indreapta spre cei din jur cu 250 km/h. Cica stranutam: ha-ciu!, motiv de amuzament si de pariuri: “hai, ca mai merge unul”.

De fapt, in timp constati ca fiecare are stilul lui de stranut. E ca o semnatura, care se mai schimba cu vremea, dar baza ramane la fel. Ca la pasapoarte, cand semnezi o data aiurea si te pune sa semnezi din nou “asa cum ati semnat pe aceasta hartie, acum doi ani”.

Citește mai mult