Economia experienţei şi ciocolata

unnamedEconomia experienţei este titlul unei cărţi scrise de James Gilmore în 1999, pe vremea când eram eu în clasa a patra. E drept, mâncam mai multă ciocolată atunci, dar fundamentele marketingului erau, în esenţă, aceleaşi. Iar lumea avea aceleaşi dorinţe, visuri, nevoi şi aspiraţii ca acum.

Pe scurt, Gilmore povesteşte că un brand poate ajunge la un nivel superior în conştiinţa şi preferinţa publicului promovând experienţa propriu-zisă cu produsul sau serviciul său.

Brandurile care promit valoare adăugată vor să se distingă clar de concurenţă, mai ales când competiţia se dă pe preţ. Dar experienţa, interacţiunea consumatorului cu ceea ce vrei să îi vinzi, poate fi mai valoroasă decât orice promisiune. De multe ori, dacă prin promisiune înţelegem campanie convenţională de promovare, experienţa poate fi şi mai ieftină.

Pentru unii e mai uşor să creeze interacţiune (plăcută!) între public şi brand, prin jocuri, poveşti sau testări de produse. Dealerii auto au înţeles de mult asta – un drive test mă convinge mai rapid decât un insert într-o revistă. Dar provocarea creşte dacă brandul tău e într-un domeniu netractiv, pe când, pentru tot ce înseamnă turism, sporturi extreme, beauty etc, lucrurile se mişcă mai bine.

Citește mai mult

Unelte de marketing care îţi aduc vânzări din Facebook

retargtDacă lucrezi în social media, trebuie să înveţi basic marketing. Cum se stabilesc KPI, cum se face o campanie de remarketing, cum se face şi cum se măsoară o campanie de display şi ce alte canale cu eficienţă ridicată şi cost scăzut mai poţi folosi ca să crească mai bine campaniile promovate pe Facebook.

De ce? Pentru că Facebook schimbă regulile jocului pentru branduri. A fost dintotdeauna un mediu măsurabil, dar mai degrabă în termeni de trafic sau (micro)conversii obţinute prin mecanisme de genul “cupon valabil doar pe Facebook”, “cod de reducere”, landing page dedicat etc. Iar traficul şi afişările înseamnă branding, pe când conversiile înseamnă venituri imediate.

Până acum, brandurile au băgat bani în Facebook fără obiective şi fără măsurători, pentru că e la modă. Rezultatele, dacă au fost stabilite corect de la început, nu au apărut pentru toată lumea. Sunt companii care investesc în branding şi îşi asumă creşteri mai greu de măsurat, pe termen mai lung. Totuşi, majoritatea vor să vândă şi să vândă acum, nu peste 6 luni.

Citește mai mult

Alchimie şi ambrotipie la FotoHub

ambrotipieM-au fascinat dintotdeauna locurile şi lucrurile cu istorie. Intră aici şi fotografia, deşi trăim acea perioadă profană în care imaginile trăiesc mai mult în telefon decât în amintirea noastră. Şi, oricum, rareori le privim.

Nu cred că există o imagine care să nu spună o poveste, şi de multe ori e actuală, indiferent de anul trecut pe spatele fotografiei. Iar felul în care sunt surprinse şi create imaginile spune cel puţin la fel de multe despre un moment precum subiectul. De asta au atât de mult succes fotografiile vechi, fie că sunt de familie sau ieşite din mâini profesioniste, cum e colecţia lui Costică Acsinte.

Nu merg mai departe cu discuţia despre teorie şi istorie fotografică. Mai multe pe tema asta vă pot explica cei de la FotoHub, un spaţiu de expoziţii, workshop-uri şi alte evenimente construite în jurul fotografiei.

Citește mai mult

Cum să iei permisul în Bucureşti. Într-un an.

drivProbabil te întrebi ce îţi poate spune despre condus o individă care a terminat şcoala de şoferi în timpul în care alţii termină o facultate. Ei bine, şi eu credeam că anul şi jumătate lălăit până să iau carnetul a fost timp pierdut, însă acum îmi dau seama că am învăţat câteva lucruri preţioase. A conduce o maşină e cel mai mărunt dintre ele.

Când şcoala de şoferi durează cât facultatea

Ştiu ce ştiu copiii care dau de carnet la 18 ani. Atunci ai cea mai mare motivaţie. Dar eu am decis să mă apuc într-o zi de august, când pur şi simplu rămăsesem fără scuze. Nu lucram fulltime, aveam chef să învăţ, era totul ok. În plus, toată lumea spunea că într-o lună-două am carnetul.

Dar tovarăşii de la Şcoala Teo aveau alte planuri. Probabil că erau mai aglomeraţi decât un Mec la ora prânzului, că mi-au programat orele la distanţe atât de mari, încât m-am întins până la începutul lui noiembrie. Între timp, m-am angajat la RCA Ieftin şi n-am scăpat de ce îmi era cel mai teamă – alergătură între şcoala de şoferi şi serviciu.

La sfaturile prietenelor şoferiţe, am ales să fac şcoala pe o maşină mică – un Spark fără pretenţii. Eram speriată de parcări, după studii îndelungate pe targetul F, posesoare auto, România. Apoi, şcoala a decurs ok. Două mici inconveniente, însă – a durat 3 luni şi la final nu ştiam să conduc.

Citește mai mult