Economia experienţei este titlul unei cărţi scrise de James Gilmore în 1999, pe vremea când eram eu în clasa a patra. E drept, mâncam mai multă ciocolată atunci, dar fundamentele marketingului erau, în esenţă, aceleaşi. Iar lumea avea aceleaşi dorinţe, visuri, nevoi şi aspiraţii ca acum.
Pe scurt, Gilmore povesteşte că un brand poate ajunge la un nivel superior în conştiinţa şi preferinţa publicului promovând experienţa propriu-zisă cu produsul sau serviciul său.
Brandurile care promit valoare adăugată vor să se distingă clar de concurenţă, mai ales când competiţia se dă pe preţ. Dar experienţa, interacţiunea consumatorului cu ceea ce vrei să îi vinzi, poate fi mai valoroasă decât orice promisiune. De multe ori, dacă prin promisiune înţelegem campanie convenţională de promovare, experienţa poate fi şi mai ieftină.
Pentru unii e mai uşor să creeze interacţiune (plăcută!) între public şi brand, prin jocuri, poveşti sau testări de produse. Dealerii auto au înţeles de mult asta – un drive test mă convinge mai rapid decât un insert într-o revistă. Dar provocarea creşte dacă brandul tău e într-un domeniu netractiv, pe când, pentru tot ce înseamnă turism, sporturi extreme, beauty etc, lucrurile se mişcă mai bine.