Am fost de doua ori la Roma și ambele dăți am mers exact în perioada asta, la mijlocul lui martie. Și de fiecare dată, cu un grup mare de prieteni. Așadar, nu-i de mirare că vremea asta mă duce cu gândul la Bella Italia și dolce far niente.
Numai că, dacă ești în vizită la Roma, numai de far niente nu poate fi vorba. De la aeroporturi ajungi imediat până în centrul orașului, iar acolo începe distracția. Partea bună este că majoritatea obiectivelor turistice sunt în centru sau în apropierea centrului. Ajungi pe jos oriunde și nici nu te-aș sfătui să dai banii aiurea pe metrou sau autobuz. Mergând pe jos descoperi orașul, începi să te orientezi și să îți dai seama exact în spatele cărei fântâni cu portocali te scoate fiecare străduță. Pentru mine, singurele bilete de metrou cumpărate la Roma au fost cele de la și înspre aeroport.
La prima vizită, am fost turistă entuziastă – ziua începea cu deșteptarea la 8, cu mic dejun de la hostel sau cu ce cumpărasem din supermarket cu o zi înainte, iar la 9 cel târziu porneam la picior. În patru zile și jumătate am văzut tot. Eram cu un grup de încă 9 prieteni, cu care am mers pe străduțele aglomerate din centru, de la obiectiv la obiectiv.
E suficient să mergi în Piazza di Spagna într-o zi de sâmbătă ca să-ți dai seama cât de e de plină Roma de turiști. Un prieten s-a întâlnit acolo cu Barney din How I met Your Mother, iar eu și prietenii cu care am fost anul trecut am dat nas în nas pe stradă cu Al Pacino.
Prima dată, am văzut Roma ca orice turist. Am văzut Muzeul Vaticanului, Basilica San Piedro, Fontana di Trevi, Capela Sixtină, Colosseumul, Parcul Vila Borghese și absolut toate celelalte lucruri de pe harta turistică. N-am să vă vorbesc despre ele, pentru că le găsiți peste tot, am să vă vorbesc de locurile de care îmi amintesc cu cel mai mare drag când afară e vreme de Roma.
