Am fost de doua ori la Roma și ambele dăți am mers exact în perioada asta, la mijlocul lui martie. Și de fiecare dată, cu un grup mare de prieteni. Așadar, nu-i de mirare că vremea asta mă duce cu gândul la Bella Italia și dolce far niente.
Numai că, dacă ești în vizită la Roma, numai de far niente nu poate fi vorba. De la aeroporturi ajungi imediat până în centrul orașului, iar acolo începe distracția. Partea bună este că majoritatea obiectivelor turistice sunt în centru sau în apropierea centrului. Ajungi pe jos oriunde și nici nu te-aș sfătui să dai banii aiurea pe metrou sau autobuz. Mergând pe jos descoperi orașul, începi să te orientezi și să îți dai seama exact în spatele cărei fântâni cu portocali te scoate fiecare străduță. Pentru mine, singurele bilete de metrou cumpărate la Roma au fost cele de la și înspre aeroport.
La prima vizită, am fost turistă entuziastă – ziua începea cu deșteptarea la 8, cu mic dejun de la hostel sau cu ce cumpărasem din supermarket cu o zi înainte, iar la 9 cel târziu porneam la picior. În patru zile și jumătate am văzut tot. Eram cu un grup de încă 9 prieteni, cu care am mers pe străduțele aglomerate din centru, de la obiectiv la obiectiv.
E suficient să mergi în Piazza di Spagna într-o zi de sâmbătă ca să-ți dai seama cât de e de plină Roma de turiști. Un prieten s-a întâlnit acolo cu Barney din How I met Your Mother, iar eu și prietenii cu care am fost anul trecut am dat nas în nas pe stradă cu Al Pacino.
Prima dată, am văzut Roma ca orice turist. Am văzut Muzeul Vaticanului, Basilica San Piedro, Fontana di Trevi, Capela Sixtină, Colosseumul, Parcul Vila Borghese și absolut toate celelalte lucruri de pe harta turistică. N-am să vă vorbesc despre ele, pentru că le găsiți peste tot, am să vă vorbesc de locurile de care îmi amintesc cu cel mai mare drag când afară e vreme de Roma.
Basilica San Piedro – la prima vizită am cunoscut acolo un tânăr român care tocmai terminase teologia la Vatican. Din solidaritate patriotică, ne-a dus în câteva zone ale bisericii care erau închise publicului și ne-a povestit legende despre statui și operele de artă de acolo. Preferata mea este despre Elefant, un ucenic al lui Michelangelo, care, supărat că nu se poate semna pe o statuie impunătoare cu doi lei, l-a făcut pe unul dintre ei să semene, privit din spate, din dreptul cozii, cu un cap de elefant. Apoi ne-a dus în cupola bisericii, unde se ajunge luând liftul și apoi urcând câteva sute de trepte care se rotesc între niște pereți atât de înguști, încât m-au făcut să planific o dietă. Însă priveliștea a meritat tot efortul. San Piedro este cea mai înaltă clădire din zona centrală a Romei și, prin lege, este interzisă depășirea ei în înălțime de vreo altă construcție.
Înghețata din Piazza Navona – Gelateriile sunt la tot pasul în Roma. Dar în Piazza Navonna, printre pereți renascentiști, se află o gelaterie cu cea mai bună înghețată de care m-am bucurat vreodată.
Parcul de lângă Colosseum – Romanii au păstrat parcurile orașului îngrijite și curate, în ciuda numărului mare de turiști. Una dintre zonele mele preferate este cea din spatele Colosseumului, unde am descoperit o cafenea simpatică. În a doua vizită la Roma am poposit aproape zilnic acolo și am urcat pe lângă Colosseum, în parcul de pe deal, plin de portocali, pomi înfloriți și localnici care se relaxau la iarbă verde. Inclusiv iarbă din aia ilegală. Dar ai senzația că ești într-un loc separat de oraș, deasupra lumii, iar liniștea este deplină, abia se aude traficul de jos.
Trastevere – E de departe cea mai faină descoperire din Roma. Prima dată nu știam de el, dar la a doua vizită am ajuns în acest cartier colorat împreună cu niște prieteni care locuiseră în Roma. Un fost cartier de imigranți și minorități, devenit una dintre cele mai boeme zone ale orașului. Pe străzile cu pereți portocalii scorojiți miroase a paste proaspete și a busuioc. Lumea e mai liniștită, sunt mai puțini turiști decât în centru și te poți trezi că, fix după colț, pașnică și cu doar două-trei mese, te așteaptă cafeneaua cu cel mai bun espresso din lume.
Panteonul – Dacă am ajuns la cafea, am petrecut o dimineata frumoasa la dintre cafenelele din fața Panteonului. M-am trezit prea devreme și am hotărât să plec singură, cu aparatul foto, și să verific dacă mai cunosc străzile. S-a dovedit că nu le mai cunoșteam așa de bine, deci mi-am făcut și un prieten pe traseu, un domn care mi-a vândut pontul despre cafenea și despre un restaurant macrobiotic unde n-am mai apucat să ajung.
Magazinele de suveniruri din spatele Fontanei di Trevi – Dacă te-ai plictisit de veșnicii magneți și de cărțile poștale cu obiective turistice, găsești, pe străzile din spatele celebrei fântâni, câteva magazine de suveniruri cu vederi vechi, fotografii artistice, calendare și magneți cu design mai reușit.
De când a venit primăvara mă gândesc la Roma. Și, dacă am bifat deja tonele de artă și de istorie, acum aș merge încă o dată numai pentru plimbări pe străduțele din Trastevere, pentru parcuri, cafele și sos pesto, în zumzet de turiști și vânzători ambulanți de ochelari de soare. Ele sunt culoarea și aroma Romei.