Nu-i cel mai simplu lucru din lume să alegi un endorser român. Deși am cunoscut mulți oameni talentați și profesioniști, majoritatea se feresc de atenția publică. Iar combinația de profesionalism + integritate + rezultate + imagine e mai greu de găsit.
Când lucram la RCA-ieftin.ro, am hotarât să le oferim clienților ceva în plus față de polița de asigurare și, în același timp, să beneficiem de susținerea unei personalități interesante pentru publicul nostru țintă. Atât noi cât și clienții am votat cu Titi Aur – multiplu campion de raliu, care în prezent conduce și predă la Școala de Conducere Defensivă.
Împreună, am lucrat la o serie de cursuri video de conducere defensivă pe care le-am oferit clienților.
În perioada în care am lucrat cu Titi Aur, am descoperit în primul rând un om modest, cu bun simț. Ajungea mereu înaintea noastră la filmări și era pregătit, cu suficientă autoironie față de calitățile de actor, să tragem câte duble erau necesare. În pauze, ne mai povestea cum s-a apucat de pilotaj în Vaslui, orașul său natal, cum i-a intrat acest sport în sânge, despre mașinile lui preferate și despre cum decurgeau competițiile de raliu.
Apoi, am descoperit un profesionist desăvârșit. Deși a devenit celebru datorită raliurilor câștigate, a continuat să muncească la pasiunea lui și după ce s-a retras din competiții. Așa a reușit să deschidă Școala de Conducere Defensivă, unde el însuși predă și pentru care strânge bani ca să o reconstruiască la standarde exigente. La Școală, a inventat niște prototipuri de mașini, pe care le-a și construit, iar acum elevii exersează pe ele derapajul controlat și alte manevre dificile.
Nu în ultimul rând, am descoperit un om dedicat. Când am filmat cursurile de conducere defensivă, a fost mai mult decât deschis să împărtășească aceste sfaturi cu oricine. Din spusele lui Titi Aur, la noi nu există școli de șoferi, ci doar școli de luat permisul. Iar lecțiile care lipsesc din programa obligatorie sunt tocmai cele care pot face diferența între viață și moarte.
Deși încă nu eram șoferiță, am apreciat enorm sfaturile lui și faptul că, pe lângă treaba pe care o aveam de făcut, și-a rupt din timp ca să-mi exemplifice tot felul de situații – cum redresez mașina care derapează, cum reacționează corpul în simulatorul de tamponări la diverse viteze etc.
A fost o experiență grozavă să lucrez cu un om atât de dedicat pasiunii sale, de profesionist și, în același timp, mi-a amintit ce înseamnă modestia și un bun simț exemplare. Fără politică, fără tabloide, fără fițe. Doar un om pasionat, harnic și echilibrat – un om cum doar 1 din 100 sunt.
Răspunde cu un comentariu până miercuri, 9 aprilie, la întrebarea “Ce înseamnă să fii 1 din 100?”, iar eu îți ofer, prin intermediul echipei Tullamore D.E.W, o sticlă de whiskey irlandez autentic, triplu distilat. Premiul va ajunge la cel mai bun răspuns, ales de mine, în cel mai personal si subiectiv mod cu putință.
Mulțumesc!
Ce inseamna sa fii 1 dintr-o suta?
In primul rand, eu as spune ca aritmetica nu prea isi are locul in discutia asta. Pe de-o parte pentru ca stiintele exacte tind sa transforme o discutie filozofica intr-un raport statistic si, pe de alta parte, pentru ca poti induce lumea in eroare: oamenii deosebiti sunt, cred eu, mai rari de 1 % (din pacate).
Cu toate ca pare simplu sa definesti ceea ce inseamna sa fii unul dintr-o suta / un om deosebit, mie mi se pare destul de complicat dar merita sa incerc totusi. Hey, there`s an entire bottle of fine whiskey at stake!
In povestirea ta, elementul cel mai important pare a fi competenta/profesionalismul (call it what you want). Si avand in vedere “performanta” sistemului de scolarizare din Romania, sa fii profesionist intr-un domeniu anume e deja lucru mare. Indiferent de palierul de pregatire, ca e vorba de scoala generala, liceu, scoala profesionala, scoala de arte si meserii, facultate sau scoala de soferi (despre care am vorbit deunazi si are si legatura cu “personajul fabulei”) constatam cu amaraciune si oarecare deznadejde ca procesul de predare/invatare este, hai sa-i spunem elegant, defectuos, atat la nivel structural cat si la nivel aplicativ (aceste deficiente potentandu-se reciproc), singura exceptie (cu atat mai imbucuratoare) fiind scoala medicala care, in pofida lipsurilor de tot felul, reuseste sa “produca” in continuare buni profesionisti (sunt foarte interesante motivele).
In ciuda profesionalismului sau, confirmat de niste medalii, diplome si cupe obtinute la nivel international, Titi Aur a beneficiat de admiratia ta in mod special pentru calitatile umane care au reprezentat un fel de “cireasa pe prajitura”. Probabil ca daca Titi Aur era doar un tip “cumsecade”, fara nici o realizare profesionala remarcabila (sa zicem ca ar fi fost prelucrator prin aschiere sau fierar-betonist, unul bun dealtfel), ar fi ramas doar un simplu “nice guy”, cum sunt inca destul de multi in tara asta (Thank God!). Pe de alta parte, oricat de “meserias” ar fi fost Titi Aur, profesionalismul lui ar fi fost probabil trecut lejer cu vederea daca dadea pe-afara de aroganta si desconsiderare. Amabilitatea si buna cuviinta ale lui Titi Aur sunt insa cu atat mai pretioase si mai admirabile cu cat oamenii care exceleaza profesional tind sa si le piarda, intr-un mod jenant de cele mai multe ori (a se vedea cazul Adi Mutu).
Cu toate acestea, oameni desebiti nu sunt neaparat doar cei care exceleaza profesional intr-un domeniu anume (cum e cazul acelora care ajung campioni/varfuri pe baza unor competente/talente iesite din comun, eforturi sustinute si a unei determinari incredibile – Thomas Edison a reusit sa nascoceasca un bec relativ functional dupa vreo 10.000 de incercari!).
Sunt si oameni pe care ii putem considera deosebiti care exceleaza doar la “capitolul” omenie. O mostra din intelepciunea acestui popor spune:“A fi om e lucru mare; a fi domn e o-ntamplare!”
Ca sa trecem din abstract in concret, as da cateva exemple zic eu ilustrative:
– Pustiul de 11 – 12 ani de la Slatina (?!) care s-a milogit 2 ore de pompieri sa fie legat de picioare si coborat in put cu capul in jos ca sa-l salveze pe copilul cazut inauntru si care risca sa moara sufocat. In cele 2 ore cat s-a smiorcait pe langa pompieri i s-a explicat ca are mari sanse sa ramana blocat si sa moara impreuna cu cel mic si totusi n-a cedat;
– Horia Cretan (in pronuntia americanilor, numele lui se intelegea mai degraba “cretin”) care a salvat un pusti dintr-un incendiu la New York (si o multime de alti romani care au salvat tot felul de omeni din incendii, case parabusite la cutremur in Italia, ramasi total anonimi);
– Victoria Ruvolo din SUA care a fost desfigurata, in timp ce conducea propria masina, de curcanul congelat aruncat pe fereastra de niste pusti idioti dintr-o masina care se deplasa pe sensul opus. In ciuda suferintelor teribile pe care le-a indurat timp de multe luni de zile, l-a iertat pe adolescentul vinovat: n-a vrut sa distruga o viata pentru o greseala stupida (nu stiu sa spun daca ea a facut o greseala iertandu-l pe zarghit);
– Fara sa fie vreo somitate in stiinta medicala, Raed Arafat a reusit, in ciuda a mii de bobarnace, contre si meschinarii, si cu eforturi greu de inteles (printre altele, si-a vandut casa parinteasca din Cisiordania ca sa sustina financiar sistemul) chiar si pentru un roman verde traitor pe plaiuri mioritice, sa puna pe picioare unul dintre cele mai performante servicii de medicina de urgenta din lume (!), si asta intr-o tara in care reabilitarea unei sine de tramvai in mai putin de 3 ani ni se pare Star Trek (OK, si SMURD-ul s-a facut in vreo 15 ani dar cu bani de-acasa – putini si talpi de peste tot – fara numar);
– Fostii detinuti politici de pe vremea comunismului, preponderent din perioada 1948 – 1965 (Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu, etc, etc, etc), care au ales sa se lase calcati pe cap (nu, nu e vreo “licenta poetica”, la propriu), sa traiasca in saracie si batjocura sau chiar sa moara sub tortura decat sa-si piarda demnitatea desi puteau sa se faca frate cu dracu` si sa traiasca bine-mersi;
– Ca sa pastram specificul articolului, Ionut Budisteanu, un tip de o modestie sora cu umilinta si de o educatie exemplara, basca profesionalism care l-a ajutat sa inventeze o chestie cu care a rupt gura targului si pentru care a primit un premiu de vreo 70.000 de dolari, a decis sa faca o facultate in Romania (?!?), dand cu piciorul unor oferte care mai de care mai generoase (practic de nerefuzat) cu care au aruncat dupa el universitati celebre de-afara (*&%^#$@#).
Cu siguranta ca cele de mai sus nu au clarificat nici macar pe sfert ce inseamna sa fii 1 dintr-o suta insa au adus elemente utile in baza carora sa se poata deschide lista “1 %”. Pe care sa o putem transforma candva in timpul vietii noastre in lista “50 %” daca reusim sa ne dam seama de ce oamenii deosebiti sunt totusi atat de putini si ce se poate face ca acestia sa nu mai fie asa “singuratici”…
Pe langa explicatia lui Iulian, ceea ce voi spune eu probabil va parea apa de ploaie, dar hei, merita sa incerc, nu? Mai ales ca este si ziua mea vineri si, cine stie? :))
Eu il vad pe acest unul dintr-o suta nu ca pe un om exceptional (aceia probabil sunt si mai putini), nici ca pe o vedeta sau persoana realizata profesional, cum bine s-a zis si mai sus, ci ca pe un om care are curajul sa faca ceea ce simte ca vrea sa faca, si sa faca asta intr-un mod natural, firesc, sa nu dea impresia de fals sau de obiective ascunse. Daca tot e cu exemple, as putea sa-l amintesc pe tipul de la taxi gratis (nici nu stiu cum il cheama… parca Alex?), a carui initiativa de a-i ajuta in clipele dificile pe cei care nu isi permit un taxi pentru a ajunge la o anumita destinatie sa ajunga, totusi, acolo, si inca cu zambetul pe buze si poate si un pic vindecati. Asta daca e sa identific in mod impersonal unul din o suta. Daca e sa fiu cat se poate de subiectiva, as spune ca acel unu dintr-o suta e acel cineva care nu mi-ar da impresia ca il deranjez daca l-as intreba ceva, sau daca m-as uita la el… acel cineva care pur si simplu ar fi in aceeasi sfera cu mine daca mi s-ar intampla sa fiu captivata de ceva din persoana/activitatea sa. Ca sa dau un exemplu (sper sa nu ma indepartez de subiect), sa luam lista contactelor din facebook. Majoritatii nu as putea sa le adresez o intrebare personala fara sa ma simt stanjenita, fara sa ma intreb daca nuu cumva am sarit calul contactandu-i, sau fiind prea directa, sau… sau… intelegi tu ce vreau sa spun. In fine, acel unu dintr-o suta ar fi cel care mi-ar inspira cea mai mare incredere dintre cei 100, daca as fi, spre exemplu, intr-o piata unde sunt 100 de oameni iar eu sa nu pot intreba decat pe unul singur pe unde sa merg mai departe… In concluzie, poate fi unul din 100 pentru simplul sau fapt de a fi, nu doar pentru ceva ce as sti despre el dinainte de a-l alege. Eu cred in intuitie 🙂
Si, pentru incheiere, asa cum partenerul de viata ajunge sa fie unul din 3 miliarde (sau cati barbati peste varsta de 18 ani or fi existand pe pamant), asa si un om oarecare poate ajunge unul dintr-o suta intr-o situatie oarecare. 🙂
Sa traiesti intr-o societate ce promoveaza vicile,nepostismele si coruptia reprezinta cel mai semnificativ duel contemporan.Dupa parerea mea este foarte important sa stim sa facem diferenta dintre a fi om si a fi dintre oameni.”sa fii 1 din 100” inseamna sa lasi tot ce ai invatat deoparte si sa constientizezi faptul ca indiferent de clasa sociala din care provii,indiferent de sexul,rasa,locul de munca,nivel de cultura sau zona,niciodata nevoile,sentimentele sau principiile tale nu vor fi mai presus decat ale celui din stanga sau dreapta ta.
Ceea ce lipseste cu desavarsire din caracteristicile omului contemporan este autenticitatea.Constat pe zi ce trece ca principala cauza a degradarii personalitatii este lipsa unei indrumari potente in ceea ce priveste personajele bune de luat ca si model.Tot mai multe persoane idolatrizeaza inculti,inapti si prostituate,fapt ce duce la crearea unei impresii cu totul gresita asupra ce inseamna sa fi un personaj activ si responsabil la nivelul societatii in care ne aflam,si mai important sa fii om.
Revenind la subiect,spun cu incredere debordanta ca a fi 1 la 100 este o calitate prezenta la mai putin de 1% din oamenii cu care intru in contact in viata de zi cu zi.Aceasta calitate atrage cu sine o inteligenta nativa,o modestie dincolo de limitele normalului si o intelegere exacta a cea ce inseamna cu adevarat sa traiesti printre oameni.Un personaj cu o astfel de calitate constientizeaza faptul ca nu este nevoie sa calci in picioare tot ce intalnesti in fata ta doar pentru a ajunge pe o treapta superioara,ajuta peroanele din jurul sau fara a astepta nimic in schimb,crede cu adevarat in munca si in ceea ce reprezinta munca la nivel spiritual,intelege modestia,bunul simt si beneficiile aduse de acestea.
Esti unul dintr-o suta atunci cand, prin faptele tale, reusesti sa faci o lume mai buna. Si ramai la fel de modest…
Multumesc tuturor pentru comentarii si va dau dreptate. Oamenii buni sunt poate mai rari decat 1 din 100, poate nu pe toti avem ocazia sa ii intalnim zi de zi sau poate ca pe unii dintre ei ii vedem zilnic si ii admiram pentru tot ce ii face unici.
@Iulian, mi-au placut mult exemplele date de tine cand te-ai gandit prima data la “1 din 100”. Felicitari si ma bucur ca ajunge la tine sticla de Tullamore D.E.W 🙂
Multumesc tare mult Carmen!
Spune-mi, te rog, cum trebuie sa procedez ca sa obtin “fiola”. 😀