“Vedere spre paradis” – viata e ce traiesc vecinii

Elling e genul de om a carui existenta te face sa tragi perdeaua bine inainte sa intri la dus. E un norvegian cu telescop, care sta la bloc. Daca esti mai relaxat din fire, ai putea sa-l consideri doar un voyeur sau un dubios ca oricare altul. Dar el se crede un simplu observator cu drept de curiozitate extinsa in intimitatea vecinilor de vizavi, exact in momentele in care cred ca nu sunt priviti. Ca orice obsedat.

Este genul ala care a locuit cu maica-sa pana la 32 de ani, cand ea a murit, care mananca exact acelasi lucru la micul dejun de cand era copil si care colectioneaza fotografii si fantezii cu o socialista celebra norvegiana, fosta prim ministru.

Elling vorbeste despre sine la persoana a treia, ii place sa isi construiasca existente paralele si sa intre in ele ca sa suporte mai usor realitatea sau sa o creeze din nimic. Inregistreaza drept esecuri, obiceiuri si principii lucruri aparent banale, iar apoi isi ghideaza viata dupa ele.

Dintre ferestrele blocului de vizavi, cel mai mult il atrage cea a lui Rigemor Jolsen, o batrana care locuieste singura. O urmareste si aproape o admira intr-un stil insistent, dar precaut.

Dar principiile lui Elling si puternicul sau simt al corectitudinii il fac sa sufere. Sufera cand politistul de vizavi isi loveste sotia, sufera cand o vede pe Rigemor Jolsen furand sau cand oamenii pe care ii place sunt inconjurati de unii pe care nu ii suporta.

Elling vrea sa vada intimitatea absoluta: ce fac oamenii atunci cand nu se stiu observati. Din spatiul sau de siguranta – fostul dormitor al mamei – urmareste viciile, ticurile si rutina cotidiana a vecinilor. Insa cand afla ca si el are parte de atentie nedorita, pentru lucruri mai lumesti, financiare, de care se ocupa inainte mama decedata, are loc o implozie a personalitatii sale, realitatea e suspendata si pe tava i se serveste insuportabilul: propriul ungher e iluminat.

“Vedere spre Paradis” este singura legatura a lui Elling cu altceva in afara de propriul univers din apartament, vecinii sunt singurele conexiuni, iar observatia – singura aventura.

Gasiti cartea lui Ingvar Ambjørnsen pe site-ul Editurii All.