Până acum am fost extrem de zgârcită cu timpul când a venit vorba de citit reviste glossy – rar spre deloc – sau bloguri de beauty&fashion. Însă de vreo jumătate de an am început să sap mai atent în nișa asta colorată și să descopăr câteva bloguri și stiluri care îmi plac. Nu că aș fi eu vreo mare fashionistă, dar apreciez stilul coerent și, evident, hainele bine făcute și bine potrivite.
Mi-a fost clar la Digital Divas 2014 că sunt multe fete frumoase în domeniul ăsta, iar după aglomerația din sală, sunt și dornice să învețe digital. Și mi se pare foarte potrivită tema brandigului personal aleasă de organizatori, pentru că majoritatea blogurilor din nișa asta au probleme când vine vorba de memorabilitate și nu le identific cu nimic specific.
Totuși, cred că încă este loc de lucruri de calitate în zonă, care vor veni odată cu deschiderea și interesul către online. Iar din perspectiva consumatoarei de modă și bloguri în cantități medii, mi-ar plăcea să văd coerență. Dacă aș începe acum un blog de fashion, aș scoate la cafea toate bloggerițele care îmi plac și le-aș întreba tot, absolut tot. Trecând peste faptul că unele m-ar refuza – da, unde sunt femei e și competiția asta defensivă – tot aș găsi câteva cu care să stau de vorbă. Cred în modele și în starturi susținute de experiența altora.
În plus, e o mare, mare diferență între a avea un blog generalisto-personal și a avea un blog de fashion. Mi-a plăcut să descopăr că divele cele mai premiate sunt foarte serioase. Ana Morodan, de exemplu, a enumerat o echipă din care fac parte doi fotografi și două asistente + mulți alții. Sunt bloggerițe care, până și-au câștigat locul, și-au plătit singure ședințe foto la Paris, au investit în ținute, fotografi și au agenții care le reprezintă. Fie că ne plac sau nu, they mean business și asta se vede. Până și brandurile care n-au legătură cu moda găsesc pretexte de a se asocia cu ele tocmai pentru publicul mare și afinitatea crescută pentru tot ce înseamnă produse sau servicii destinate femeilor. Ele sunt dovada că succesul se clădește cu mult efort, în timp, și cu obiective mari.
Ce nu mi-a plăcut atât de mult a fost atitudinea extrem de superioară a unor speakeri, mai ales nejustificată. Da, e adevărat că sunt multe bloggerițe de fashion și beauty care nu sunt în stare să scrie corect românește. E la fel de adevărat că unele dintre ele se apucă să scrie și într-un soi de engleză de baltă. Însă nu-i chiar ok să taxezi lucrurile astea cu aere de jurnalistă-bloggeriță-prea-bună-pentru-lumea-asta când folosești limbaj de lemn de acum 30 de ani, puncte de suspensie la fiecare frază, gerunzii și alte dureri de cap.
Oricum, cred că avem de învățat de la oricine și, cu cât ne extindem tentaculele în afara lucrurilor imediat înconjurătoare, cu atât ne rontunjim receptivitatea și înțelegerea. Iar la Digital Divas a fost multă lume de la care putem lua notițe. Pe lângă bloggerițe, au fost oameni din publicitate, marketing, vedete și designeri.
Din toată ecuația asta, mi se pare că designerii noștri ies cei mai dezavantajați. Nu avem mulți, dar avem câțiva cu o combinație câștigătoare de talent+experiență+muncă+deschidere. Partea mai puțin roz e că se străduiesc să creeze și să vândă într-o țară săracă. Și nu doar financiar. Cel mai mare paradox este că, deși mai toată suflarea feminină din țară și-ar vinde un rinichi pentru o geantă Louis Vuitton, comparăm prețul unui lucru creat de un designer român cu unul cusut pe vapor de vreun copil chinez și vândut de marii retaileri la un preț (nici măcar mult) mai mic. Cheltuim pe nume de branduri, nu pe creații.
Există, totuși, un nucleu de consumatori de modă românească. El ar putea să crească dacă piața ar fi un pic educată. Numai că designerii nu pot face singuri treaba asta. Din moment ce online nu ne place să cumpărăm, la evenimentele lor nu ne ducem, resursele industriei românești de modă sunt limitate când vine vorba despre cum să ne facă educație. Și atunci revenim în cercul vicios în care designerii noștri vând mult mai mult și mai simplu în afară, noi habar nu avem că unii au și magazine online, nu doar Instagramuri cu poze drăguțe, ei nu mai sunt motivați să comunice și să își pună marketingul la punct și tot așa. Dar avem mare, mare nevoie de educație la capitolul ăsta. Altfel, ne luăm două coliere de lux care costă 440 de euro și ne târguim pentru o reducere până la 400. Pentru că ni se cuvine. Românește.
Per total, am plecat cu o impresie bună de la Digital Divas, nu atât despre ce se întâmplă momentan, cât despre potențialul de crestere pe online pentru tot ce înseamnă fashion, beauty, bloguri, designeri, campanii și magazine online.
Sursa foto – Dragos Asaftei