Din 7 iulie, lucrurile devin serioase. Incep programul Limitless și, odată cu el, incepe și probabil cea mai complexă experiență a mea pe plan sportiv, alimentar și motivațional.
Despre Limitless știam de ceva vreme, ba chiar am urmărit transformarea Andreei Vasile din ultimele luni. Din ce am citit și din pozele Before & After văzute, pare că antrenorii de acolo fac ceva magii cu corpurile umane. Să vedem ce o să-mi facă mie, că de slăbit nu prea am de unde, iar de mâncat sănătos, deja o fac. Sau așa cred.
Știu că există meniuri personalizate care trebuie urmate întocmai și, sincer, nu m-aș mira să conțină niște jăratec. S-ar explica mai clar de ce combinația asta de antrenamente, meniu și coaching dă rezultate vizibile în câteva luni, în mod sănătos. Pentru că altfel, am alergie la promisiunile în stilul “slăbește 5 kg în 5 zile stând pe canapea și mâncând chipsuri”.
Poate ar trebui să ne teleportăm un pic spre liceu, ca să înțelegeți mai bine istoricul meu de sportivă amatoare. Pe atunci, făceam ceva mai mult sport decât se face la un liceu obișnuit, dar tot mi se părea o tragedie să alerg doi kilometri. Ce vremuri 🙂
Apoi am alternat perioadele de sală cu perioadele de leneveală intensă. Mergeam câte 4-6 luni la aerobic, după care luam 3 luni de vacanță. De slăbit nu se punea problema, pentru că mâncam de toate, dar a fost o plimbare de rollercoaster între tonifiere și pufoșenie.
Alergatul și mâncatul
Însă de vreun an și jumătate am început să alerg mai serios. Ca multe alte lucruri în viață, a început dintr-un motiv, dar a continuat din altul. Inițial voiam să lucrez un pic la formă, dar n-a trecut mult timp până mi-am dat seama că a început să-mi placă. Mult. În timpul ăsta, distanțele au fost din ce în ce mai lungi, timpii mai buni și satisfacțiile uriașe. Oricum, alergările și antrenamentele cardio, în general, ajută la slăbit, dar sunt limitate când vine vorba de creat forme.
Au fost mulți kilometri între “nu mai pot” și “mă simt perfect, aș putea să o țin așa toată ziua”. Și au fost multe dimineți începute la 6.00, după doar câteva ore de somn, în care simțeam că nu pot și nici nu vreau să ies la alergat. Totuși, am ieșit și am putut. Iar cele două semimaratoane pe care le-am alergat au fost cireașa de pe tort. M-am distrat teribil de ambele dăți și – ca să vă spun adevărul absolut care atrage zeci de mii de oameni la maratoane în lume – o alergare cu multă lume te motivează și te umple de energie cât pentru un an.
Dar apropo de cireșe și torturi (accentul cade unde vreți voi). Am fost mereu destul de atentă la ce mâncam, fără să exagerez, însă n-am exclus nimic. Am pofte cât de cât sănătoase, așa că am cam mâncat ce am vrut. Prin urmare, n-am făcut altceva decât să mă mențin. Nu am slăbit și nici nu am scos pătrățelele la vedere, pentru că procentul de grăsime din corpul meu a fost tratat regește cu brânzici, prăjiturici, berici și tot ce e mai bun pe lume.
De când am început să alerg mai mult și mai des, am devenit și vegetariană. Nu a fost ceva programat, dar mi s-au schimbat mult gusturile la mâncare. Iar mai nou, de vreo două luni, am început să fac antrenament funcțional, cu greutăți. Și rezultatele se văd după perioada asta de antrenamente alternate cu alergări, mai ales că am renunțat la pâine și dulciuri (da, da, știu, au fost baclavalele de la Istanbul la mijloc, dar au fost mai puternice decât mine).
Ce urmeaza?
Vreau să împing și mai departe limita asta, vreau să văd ce se întâmplă când voi tura motoarele pe toate planurile – alimentar, motivațional, informațional și fizic, sub îndrumarea unor antrenori cu experiență și care își fac treaba cu pasiune. Iar asta se întâmplă la Limitless.
Nu veți auzi de la mine că am slăbit 30 de kilograme. Nici nu știu dacă o să le slăbesc măcar pe cele două, psihologice, pe care le am peste 50. Probabil nici diferențele fizice nu vor fi șocante. Însă voi fi atentă la lucruri de finețe – ce schimbări vor apărea în corpul meu, cum se remodelează mușchii, schimbări în starea de spirit, în energia mea, în felul în care dorm și ce provocări sau bariere voi mai reuși să depășesc.
Sunt super excited și abia aștept să încep antrenamentele. Luni, pe 7, am primul antrenament. Dacă nu vă scriu nimic aici imediat după, va fi probabil din cauză că voi avea febră și la degete 🙂
Foto – limitless.com.ro
Carmen, you will rock. Bravo.
Si eu am urmarit cu pasiune transformarea Andreei si, recunosc, am cochetat cu un program tip limitless.. si apoi mi-am dat seama ca I’m not there yet. But that is just me.
Pe langa faptul ca mi se pare ca esti perfecta (chiiitz), cunosc si ritualul tau de sala/alergat, cat si pasiunea ta pentru healthy food/lifestyle. Si cred ca asta este o conditie sine qua non pentru apucatul de o “competitie” (chiar si cu sine) “de slabit” (ghilimele pentru ca termenul se poarta, iar la tine nu e cazul).
De aceea ma bucur ca ai pus accent pe asta in mesajul tau de mai sus.
In acelasi timp, nu pot sa nu-mi bag coada si sa zic ca nu e pentru toata lumea tipul asta de “depasire a limitelor”, de competitivitate. Asa ca rog cititorii sa nu se simta prost daca they are not there (yet or ever), pentru ca stiu ca in prima instanta asta mi-a fost reactia. Just saying..
@Radu, mersi mult 🙂 Sa stii ca am sa sufar un pic dupa dulciurile de la Lidl, dar o dau pe fructe de mare 😛
@Tea, parerea mea e ca tine foarte mult de feeling o initiativa din asta. Iar daca tu simti ca nu ti se potriveste, probabil ca trebuie sa mai astepti sau sa vezi de ce. Cred ca oricine isi doreste sa isi depaseasca limitele, nu stiu ce m-ar putea determina sa nu-mi doresc sa evoluez. Si e inevitabil 🙂 Adica in momentul in care iti concentrezi atentia si eforturile pe ceva, devii mai bun. E posibil sa fi ramas cu o impresie gresita din ce ai mai citit, si anume ca nu ai face fata antrenamentelor. Dar nivelul e foarte accesibil si ideea principala este sa faci cat poti tu + de fiecare data un pic mai mult. Nu sa ridici greutati ca la competitiile de culturism.