Ca să revii cu picioarele pe pământ, în România reală a anului 2014, e suficient să faci o excursie la țară, într-un mic sat din Giurgiu numit Găujani. Să stai de vorbă cu oamenii de acolo, care n-au alte surse de venit decât o mică grădină și câteva găini. Sau cu fetele tinere, care n-au prea multe opțiuni în afară de măritiș, copii și spălat rufe la mână.
De fapt, există alte variante. Însă când ai trăit toată viața într-un context, când împrejurul tău ai văzut mereu același model de trai, nu vezi oportunitățile echivalente de cele mai multe ori cu speranța, bunăstarea și satisfacția personală și profesională dobândite la tine acasă. Lucruri mai importante decât banii.
Cu ceva timp în urmă, la invitația Fundației PACT, am mers la clacă în Găujani, jud. Giurgiu, alături de cele mai talentate cusătorese din sat. Da, o clacă din aia, ca pe vremuri, în care am cusut etamină, am mâncat plăcinte de casă și am vorbit despre de-ale satului. Mi-au amintit cum se fac X-urile pe etamină câteva doamne la vârsta a doua și a treia, dar și câteva mai tinerele, care, la prima vedere, n-ar fi avut altă treabă în afară de îngrijit copii, case și grădini. Pentru că în Găujani, județul Giurgiu, oricum nu e mare lucru de făcut.
Partea bună e că PACT le-a ajutat să își deschidă un mic atelier de croitorie unde au început să coasă bluze tradiționale, cu obiectivul clar de îmbrăca toți copiii școlii, cuminți și frumoși, în uniformă cu ie. Mi-a plăcut să le aud vorbind despre simbolurile cusute pe ii și despre cum vor să își extindă afacerea. Ajutorul în bani a acoperit o parte mică din ce aveau nevoie acești oameni. Însă contribuția care nu se măsoară atât de ușor în bani este susținerea, îndrumarea pe care PACT le-o oferă comunităților. Practic, ei îi ajută pe oameni să-și facă mici afaceri pe baza unui sprijin financiar, a îndeletnicirilor lor și a cererii.
Pe lângă salariile cusătoreselor și veniturile pe care le vor obține din vânzarea acestor ii, doamnele din Găujani mai au un câștig. S-au reobișnuit să se adune la clacă, să petreacă timp ascultând poveștile, nevoile și soluțiile satului.
Tot cu ajutorul PACT, domnul Ghionea din Făcăeni, Ialomița, a început să facă împletituri din răchită. A încercat tot felul de meserii, dar de asta nu s-a mai lecuit. Acum face scaune, mese, coșuri și alte obiecte împletite din care, în timp, va reuși să câștige și niște bani, dar și satisfacția de a fi util și semnificativ.
Eu i-am cerut deja o ofertă pentru niște scaune de grădină. Dacă vreți obiecte din răchită muncite cu drag și vreți să susțineți un grup de meșteri cu inițiativă, luați legătura cu domnul învățător Ștefan Popa, membru al cooperativei Înfrățirea-Împlet din Făcăeni la 072478 64 90 sau pe Facebook 🙂
Pe site-ul Fundației PACT veți găsi în fiecare lună povești despre alte comunități cu idei bune, cu oameni talentați care merită susținuți.
“Cu o randunica nu se face primavara.”
Romania nu se schimba doar prin oamenii harnici si cu initiativa. Din mare nefericire.
Oamenii harnici si cu initiativa aduc un plus foarte important in aceasta directie insa schimbarea (in bine, ca despre asta e vorba) nu se realizeaza doar cu atat.
Prin natura job-ului, am ocazia sa interactionez cu un specialist din Germania care are deplasari regulate in Romania la fiecare cca 3-4 luni de vreo 8 ani incoace. In diversele discutii in afara domeniului in care este specializat i-am spus, cand a fost cazul si fortand oarecum nota, ca Romania nu se schimba. Raspunsul specialistului e ca la fiecare sosire aici (ocazie cu care merge si in teritoriu), observa schimbari, preponderent in bine.
Ceea ce vreau sa spun este ca schimbarile, pe langa ca sunt de mica amploare si extrem de lente, sunt si reversibile.
Atat de mici si lente incat putem sa spunem ca nu se intampla (multi spun deja, cu o oarecare “naivitate”, ce-i drept, ca era mai bine pe timpul lui Ceasca, brrrrrr!).
Iar asta se intampla fiindca tara asta nu are o fundatie solida pe care sa se poata construi. Acea fundatie este statul puternic si functional, rezultat nemijlocit al actiunii democratice a cetatenilor (incercati sa faceti abstractie de textura usor lemnoasa a limbajului pentru a percepe ideea).
Si aici ajungem la cea mai dureroasa parte: actiunea democratica a cetateanului. Ea practic nu exista in Romania iar in rarele momente in care se face simtita, e atrofiata si dezorientata. Nu pot sa nu reiterez cele spuse de Silviu Brucan pe la inceputul anilor `90: “Pentru a deprinde democraţia, românii vor avea nevoie de 20 de ani”. Oricat de demn de dispret era “Oracolul din Damaroaia”, nomenclaturistul veros expert in mistificari, cele spuse atunci au fost 100 % corecte cu observatia ca termenul a fost mult prea optimist. Au trecut nu 20 ci 25 de ani si omul de rand are un discurs de-a dreptul inspaimantator (nu mai dau detalii pentru ca este usor de observat la concetatenii nostri, atat fara cat si cu carte) in privinta politicii si democratiei ceea ce ma indreptateste sa cred ca vor mai trece probabil alti 15 -20 de ani pentru ca romanii “sa deprinda democratia” (Oh My God!!!).
In aceste conditii, ritmul schimbarilor care vor avea loc in aceasta tara va fi atat de lent incat putem spune ca am mers inapoi, din perspectiva celorlalte tari din “marea familie europeana” (cu exceptia Bulgariei care inca ne salveaza de rusinea ultimului loc).