Efortul Limitless în sală versus bucătărie

salataPoate mulți dintre voi, din auzite, ați rămas cu impresia că la Limitless antrenamentele sunt cele care dor cel mai tare. Așa credeam și eu, însă am descoperit că sunt intense, dar suportabile. Surpriza a venit din altă parte. Pune o persoană care n-a ținut în viața ei o dietă să urmeze un meniu strict și să vezi acolo exercițiu de disciplină. Cu asta mă confrunt eu acum, după aproape două săptămâni de program.

Pentru că, de fapt, despre asta e vorba în orice transformare. Despre disciplina de a te ține până la capăt – și chiar un pic mai mult – de ce ți-ai propus, ca să funcționeze cu adevărat. Prin disciplină am reușit în primăvara anului trecut să mă trezesc zilnic la 6-6.30 ca să alerg si să pot termina un semimaraton fără probleme. Iar acum, după două săptămâni în care m-am antrenat și am mâncat Limitless, am descoperit și disciplina alimentară. Și mai ales rezultatele ei.

Dar să vă spun cum merge treaba. Eu n-am fost niciodată suficient de motivată să țin o dietă. Adică să mănânc ce îmi spune altcineva ca să slăbesc, iar apoi, la final, să îmi fac de cap din nou. Treburile alea cu “o zi mănânci doar orez, altă zi doar legume, apoi doar lichide” mi s-au părut mereu dubioase. Iar singurele nemulțumiri legate de corpul meu erau niște depozite de grăsime pe fund și pe picioare, care nu mai dispăreau. De ce? Pentru că mergeam la aerobic sau la alergat, dar mâncam ce-mi poftea inima. Nu mă înțelegeți greșit, am pofte destul de sănătoase – avocado, humus, nucă de cocos. Ok, și câte o înghețată, prăjitură sau porție de paste din când în când. Așadar, cu alergatul, pilates, yoga, aerobicul și mâncatul de până acum n-am reușit decât să mă mențin. Însă prima schimbare a venit cu exercițiile cu greutăți, iar a doua cu planul alimentar.

 

Cum se stabilește meniul?

Când am fost la prima evaluare cu Valentin Vasile, am urcat pe un cântar mai hi-tech, care arată nu numai greutatea, ci și numărul de kilograme de mușchi, de oase, procentul de grăsime din corp, vârsta metabolică – indicatori foarte importanți în procesul de remodelare corporală. De exemplu, poți să scazi, după o lună, doar trei kilograme, dar de fapt să fi ars 6 kilograme de grăsime, dintre care trei au fost înlocuite cu mușchi. În orice caz, am descoperit că am vârsta metabolică a unui copil de 12 ani – lucky me – și că am 14,7% grăsime în organism, ceea ce e ok. S-a văzut și faptul că sunt vegetariană – masa musculară e un pic mai jos decât aș fi vrut eu, o idee sub medie.

Așadar, la evaluare am stabilit împreună cu Valentin și obiectivul meu pentru prima ediție Limitless – definire și creșterea masei musculare. În traducere, asta înseamnă să scad un pic procentul de grăsime și să cresc masa musculară. Din punct de vedere alimentar, am primit un meniu riguros, o combinație de matematică și gastronomie, dar gustoasă și completă din punct de vedere nutritiv, ca să mă obișnuiesc ușor și să o adopt pe termen lung.

Alte persoane, cu alte obiective, au meniuri diferite. Unii au mai mulți carbohidrați sau alte combinații alimentare, dar indiferent de meniul primit, rezultatele optime apar dacă e respectat întocmai. Mie, după vreo 3 zile de mâncat Limitless, mi s-a făcut poftă de humus. Și nu era în meniu. Răspunsul a fost “da, e bun și sănătos, dar dacă vrei rezultate maxime, ține-te de ce scrie în meniu”. Disciplină.

S-a întâmplat de câteva ori să mă întâlnesc la studio, înainte de antrenament, cu persoane care ieșeau de la evaluarea și măsurătorile lunare și toți se lăudau cu bilețelele comparative – ce arătase cântarul înainte și ce arăta acum. Mi-am dat seama că dintre o porție de humus și satisfacția cu care ieșeau ei de la evaluare, o prefer pe a doua.

 

Ok, și ce mănânci?

 

Ca să compenseze lipsa de proteine din carne, Valentin mi-a “prescris” pește zilnic. La pește nu am renunțat pentru că încă îmi place. Însă, ca să-mi scadă procentul de grăsime, mi-am luat adio de la carbohidrați. Adică adio paste, prăjituri, prosecco și alte bunătăți care se așează pe rotunjimi. Singurele mele surse de zahăr sunt fructele, iar aici intervine din nou disciplina – să mănânci doar porția recomandată și doar la momentul recomandat. Pentru că așa funcționează matematica gramelor de proteine, glucide, lipide și fibre și arta de a le combina astfel încât să nu-ți pună bețe în roate. Sigur, sunt controverse și contraargumente pentru orice regim, chiar și pentru ideea de regim. Dar eu cred ce văd. Și la mine deja se vede.

Mâncarea e delicioasă și uneori fac porții duble, pentru că îi place și celui mai iubit dintre moldoveni. Sunt trei mese principale pe zi plus două gustări. Prin mese înțelegem supe, pește sau fructe de mare cu garnitură de salată sau legume la aburi, salate mai consistente cu ciuperci și ouă, mic dejunuri cu iaurt, hrișcă, fructe de pădure, urdă cu verdețuri etc, iar la gustări am fructe de sezon, migdale, caju, nuci și legume. Nu sună a dietă, așa? Parcă dietele erau niște fierturi chinuite, orez expandat și alte dubioșenii, nu? Asta pentru că nu e dietă, ci un plan alimentar complet și variat.

 

Planificare și mâncare

 

Când am primit meniul, l-am studiat un pic cu jumătatea. “Ah, dar e exact ce mâncăm noi în general”. Da, numai că în combinații și cantități puțin diferite.

Când te înhami la o transformare, trebuie să fii conștient de la început că nicio schimbare nu e ușoară. Presupune timp, efort, energie, planificare, voință și multe altele. În prima săptămână, după ce am primit meniul, am mers cam des la piață. Mă trezeam în ziua peștelui la cuptor că nu am pește în casă. Dar weekendul trecut am făcut o aprovizionare serioasă, ca să nu mai pierd așa de mult timp la cumpărături.

Partea bună este că mesele se pregătesc foarte ușor și nu stau prea mult prin bucătărie. E adevărat că stau un pic mai mult decât înainte, dar chiar sunt chestii simple, de fiert, băgat la cuptor sau la mixer și amestecat cu niște condimente.

Însă tot este un efort să te asiguri că ai mereu în casă tot ce îți trebuie, să gătești, să ai la tine pachețelul dacă pleci etc. Vă dați seama ce ciudată mă cred prietenii cu care am fost weekendul trecut la mare după ce m-au văzut că am venit cu mâncarea de fasole verde și conopida fiartă la pachet 🙂 But there’s no cutting corners.

 

O doză de motivație

 

Poate mulți dintre voi se sperie când aud că la Limitless, într-o oră se ard până la 1000 de calorii. Dar sunt exerciții pe care reușesc să le facă și colegii de grupă care n-au mai făcut sport de mult. Mai puține repetări, dar corecte – asta e ideea de bază. Pentru mine, însă, partea mai complicată a venit odată cu elementul de noutate – alimentația corectă, ca la carte. Însă deja simt că mă obișnuiesc și am învățat să mă organizez astfel încât să nu mai fie un efort așa de mare.

Și mai e o chestie – deja se vede pe coapse, șolduri, abdomen și fese. Mai puțină pufoșenie între piele și mușchi, un 4 pack care scoate nasul la iveală. Da, chestia pe care n-am reușit-o niciodată doar făcând sport și mâncând ce voiam. Pentru că, ghici ce, mi-a luat 26 de ani să mă prind că un plan de alimentatie bine gândit chiar poate să funcționeze. Nu pot să vă descriu cât de tare mă motivează rezultatele vizibile. Iar asta face totul mult mai simplu.

Nu renunțați la disciplina de a face totul ca la carte.

2 thoughts to “Efortul Limitless în sală versus bucătărie”

  1. Felicitari,Carmen! Si mult succes in atingerea obiectivului pe care ti l-ai propus impreuna cu toata echipa Limitless.

    Mi-a placut foarte mult sa citesc articolul de mai sus, eu descoperind programul recent si nefiind, din pacate, nici din Bucuresti sau dintr-un oras unde programul este disponibil.
    Am cumparat si citit insa cartea lui Valentin, pe care il felicit pentru modul cum a scris-o si mai ales pentru informatiile prezentate in mod realist si pe intelesul tuturor. Extrem de multe sfaturi utile in carte! O recomand tuturor!
    Imi place foarte mult abordarea intregului proces (antrenament & alimentatie), totul gandit bine inainte si personalizat, in functie de nevoile fiecaruia.
    Cred ca alimentatia are un rol foarte important in tot ceea ce inseamna sanatate per ansamblu si incercarea de a scapa de stratul adipos, in particular. Pana la urma, obiceiurile alimentare nepotrivite ne aduc fie “colacelul… de salvare” :), fie ne altereaza starea generala de sanatate. Deci la cap. alimentatie trebuie acordata o mare atentie, pe langa un antrenament adecvat.

    Ma bucur pentru alegerea ta si inca o data iti urez mult succes in atingerea target-ului!!

    1. Multumesc pentru incurajari, Diana 🙂 Da, intr-adevar, cand incepi sa lupti pe doua directii – si sportiv, si alimentar – ajungi la rezultate mai rapid si mai sanatos. In plus, ti se formeaza obiceiul. Mult succes si tie si, cine stie, poate vine Limitless-ul la tine in curand.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *