Networking-ul este un cuvânt mai pompos pentru ceea ce oamenii au făcut de când lumea – crearea și întreținerea relațiilor cu oameni care pot genera oportunități de tot felul, ne pot ajuta sau pur și simplu pe care e o mare bucurie să îi cunoaștem (aș trece asta tot la punctul anterior, pentru că e tot o formă de ajutor indirect).
Între timp, rețelele, nodurile și hub-urile au evoluat. Am ajuns la celebrul nivel de six degrees of separation, teorie conform căreia fiecare dintre noi se află la o distanță de cel mult șase oameni intermediari față de oricine altcineva. E interesant să te gândești că ai avea nevoie de cel mult 6 oameni ca să ajungi la Barack Obama, nu? Eu m-am gândit la cea mai evidentă variantă pe care aș avea-o și cred că aș ajunge la el prin 3, maximum 4 oameni 🙂 N-am zis că mi-ar și răspunde, dar am luat în calcul intermediarii. Teoria asta și oportunitățile pe care le naște fac parte din subiectele cheie ale cărții A Networking Book, scrisă de Paul Renaud, Marketing Expert și Executive Coach.
Teoria ca teoria, însă practica poate fi o provocare pe măsură ce rețelele se extind, iar noi ne închidem în universuri mai mici și mai comode. Multă lume confundă networkingul cu o băgare în seamă nesolicitată. E adevărat că, de la cultură la cultură, abordarea unor persoane noi ar trebui făcută mai mult sau mai puțin direct, cu o doză variabilă de tact. Cu toate astea, până nu înțelegem exact ce înseamnă networkingul, o să ratăm în continuare oportunități sub pretextul fricii de expunere, de nou sau de ridicol.
Din cartea lui Paul Renaud vă veți convinge, citindu-i experiențele prin care a trecut în anii săi de muncă la companii de top de pe toate continentele, că networkingul este, de fapt, o unealtă de supraviețuire. Iar această unealtă trebuie ascuțită permanent, nu doar în momentele în care ne este necesară. Asta mi se pare una dintre cele mai importante lecții – relațiile nu doar se fac, ci se și întrețin. Cartea de vizită trebuie urmată de un telefon sau de un e-mail, iar apoi chiar de o nouă întâlnire.
O altă idee pe care aș vrea să o subliniez, deși pare evidentă, este că nu știi de unde sare iepurele. Renaud povestește mai multe situații în care s-a străduit să facă rost de contacte și intrări la anumite companii prin căi întortocheate, când de fapt avea oameni în rețeaua apropiată care îl puteau pune în legătură directă cu cei vizați. Doar că nu îi întrebase.
La cursul Networked Life pe care l-m făcut prin Coursera, profesorul ne dădea drept exemplu o cercetare făcută pe un grup de studenți. Aceștia au primit o listă mare de nume de familie și rugămintea să sublinieze câte nume dintre acelea cunosc personal, prin oameni pe care i-au întâlnit. Majoritatea au bifat undeva între 10-30%. Însă au fost unii, un număr mic și regulat la fiecare grupă testată, care au bifat chiar și 70% dintre nume. Cercetătorii au încercat să afle de ce acei câțiva oameni cunoșteau atât de multe nume comparativ cu restul, de ce aveau rețeaua atât de vastă. Spre surprinderea lor, au aflat că nu erau nici copii de diplomați care au locuit în mai multe țări, nici nu aveau celebrități în familie sau vreun alt scenariu care să explice situația. Pur și simplu făceau parte din acea categorie mică de hub-uri umane, de buni networkeri.
Dar cum ajungi acolo? Cartea lui Paul Renaud identifică mai multe abordări și pașii pe care să îi urmezi ca să scapi de orice reținere de a relaționa și de a profita la maximum de oportunitățile care apar. De la tehnici de a sparge gheața, crearea bazelor pentru relații productive, de durată și rezultatele networkingului bine făcut care se văd chiar și pe termen foarte lung, A Networking Book este o culegere de exemple practice, simple și eficiente.
Vă recomand să o citiți și să-mi povestiți ce ați avut de câștigat pentru că ați cunoscut oamenii potriviți în contextul potrivit.