După o lună de Limitless – cifre și concluzii

A trecut foarte repede luna trecută și, înainte să-mi dau seama, a fost gata și prima mea ediție Limitless. V-am mai povestit cum e, dar despre rezultate n-am vrut să mă pronunț cu păreri, ci cu cifre scrise negru pe alb. Acum, după măsurătoarea de final de ediție, mă tot uit la bonul scos de aparatul de măsurat și parcă nu-mi vine să cred că e al meu.

 

 

 

Vă fac un sumar al celor mai importante cifre din imagine, comparând măsurătoarea de pe 1 iulie – stânga (înainte să încep programul) cu cea de pe 7 august – dreapta (după o ediție):

 

– Am dat jos 2,1 kg de grăsime

– Din astea, un kilogram a fost înlocuit cu mușchi, iar pe celălalt l-am dat dispărut.

– Am ajuns la 50 de kilograme (49,9, mai exact), greutate pe care n-am mai avut-o de 10 ani. E drept, eram la un kilogram-două distanță, dar n-am reușit să trec pragul ăsta psihologic.

– Dar obiectivul meu nu era să slăbesc, ci să pun niște masă musculară și să scad procentul de grăsime corporală – am ajuns de la 14,7% la 10,8% grăsime corporală.

– Metabolismul mi s-a accelerat (ca reper de vârstă rămâne tot la nivelul unui copil de 12 ani. Asta explică multe 🙂 )

– Am pierdut 5-6 cm din talie și câțiva din coapse și umeri

 

Câteva concluzii:

 

Principala și cea mai importantă concluzie pe care am tras-o după luna asta este că devine infinit mai simplu să slăbești și să-ți remodelezi corpul când ești atent la ce mănânci, în paralel cu antrenamentele. Contează ENORM varietatea, cantitatea și combinațiile alimentare, iar în cazul meu sunt convinsă că au făcut diferența.

Degeaba mă trezeam eu acum câțiva ani la 6 să merg la aerobic înainte de job, că nu se vedea nimic, iar motivul era chiar sub nasul meu, în farfurie. Totuși, mâncam cât de cât sănătos, dar nu cât trebuia, când trebuia și nici combinațiile de grupe de alimente nu erau chiar în favoarea mea.

Antrenamentele au fost solicitante, dar nu imposibile. N-am făcut deloc febră musculară, am lucrat cât am putut de mult și de bine, fără să forțez. E o filosofie repetată la fiecare antrenament – fiecare în ritmul lui.

Acum o lună, eram cât de cât în formă. Alergam, ca de obicei, 9-10 km o dată la una-două zile și începusem să lucrez și cu greutăți. Se vedeau deja niște îmbunătățiri, dar de la Limitless nu știam la ce rezultate să mă aștept. MI-am setat ca obiective definirea și tonifierea, iar astea nu se măsoară pe cântarul clasic, deci nu le-am putut urmări, am mers pe încredere în antrenamente și alimentația recomandată.

Schimbările majore au fost alimentare. V-am mai povestit că, la început, am depus mai mult efort să mă organizez cu mâncarea, să am grijă să am mereu în casă pește, mai ales. De cînd am renunțat la carne, acum un an și jumătate, am mai mâncat pește, dar destul de rar. Acum am mâncat pește zilnic, iar asta se vede la kilogramul acela de mușchi.

În plus, am mâncat în mare parte fără gluten. Nu am nicio alergie sau intoleranță, dar m-am simțit foarte bine, foarte ușoară.

N-am vorbit cu nimeni despre rezultate sau ce așteptări am înainte să merg la măsurători. Mă simțeam cu musca pe căciulă un pic pentru câteva abateri trecute în jurnal. De cele mai multe ori au fost lucruri minore – am înlocuit un aliment cu ceva din aceeași grupă. Nu aveau păstrăv la cherhanaua din Vamă, așa că am luat chefal. Însă au fost și niște pahare de vin la mijloc, niște bomboane Bucuria (după care mi s-a și făcut rău) și niște covrigei.

Nu mi-am făcut griji că abaterile astea minore de la stilul de alimentație curat o să mă îndepărteze prea mult de obiectiv, dar le-am notat ca să văd la final cum a reacționat corpul și ce spun cifrele în condițiile câtorva pofte. Am fost atentă de unde plec din punct de vedere fizic și alimentar, unde ajung și, mai ales, ce se întâmplă pe drum. Mai exact, unde și cât de repede ajung în funcție de cât mă abat pe alături.

Și cireașa de pe tort (pun intended) a fost sentimentul că nu sunt singură în povestea asta. Mă refer la atmosfera de la antrenamente, poveștile colegelor (mai ales Olga și Vicky, super harnice și conștiincioase) și la toate mailurile cu informații și încurajări primite. Dar și la grupul de Facebook unde fiecare mai pune o pilulă de motivație, un pont despre țărani care aduc brânză bună sau unde se postează la final de lună bonurile de la măsurători, ca să sărbătorim împreună virtual.

Ce urmează? Am să încerc să mă mențin. Am să merg în continuare la sală când am timp să lucrez cu greutăți și am să încep niște alergări mai lungi, pentru că se apropie maratonul. În paralel, am să continui stilul alimentar început luna trecută, cu care m-am obișnuit deja și care va urma natural, pe termen lung. Iar dacă mi se face poftă de o înghețată sau de un vin din când în când, n-o fi foc.

Pe scurt, am reușit într-o lună ceea ce nu am reușit în mult timp, iar pentru asta le multumesc lui Valentin, Răzvan, Ștefan și echipei din backstage 🙂