O săptămână în Maroc – pacea, culorile și exotismul Africii

Marocul e un paradox misterios. Oamenii lui merg pe străzi murdare, dar locuiesc în case în care poți filma reclame la detergent, vânzătorii sunt mulți și zgomotoși, dar până la urmă le dai banii de drag și, deși e un stat religios, pe străzile orașelor mari, petrecerile și hașișul ard până dimineață.

Marocul este una dintre cele mai accesibile destinații exotice – se ajunge repede, se văd multe și se cheltuie puțin. Are un farmec dat de contraste de tot felul și e un mini șoc cultural din care ai multe de învățat despre politețe, prietenie și obiceiuri de neclintit.

E o pace frumoasă peste tot unde te duci și un amuzament continuu. Vânzătorii zâmbesc, îți dau cadouri din partea casei și pleci din prăvăliile lor ca dintr-un Sephora african, mirosind a toate florile pământului. Chelnerii se îmbracă ciudat de gros pentru climă, dar asta nu face decât să amuze turiștii care, odată ajunși acolo, își dau seama că un concediu e prea puțin pentru cât are de oferit țara asta.

                                                                **** Locurile ****

 

Am aterizat în Marrakech, un oraș destul de turistic și aglomerat. Impactul a fost mare de la început. Când am ieșit din aeroport, termometrul arăta 45 de grade și totul în jur era de culoarea cărămizii, cu trotuare pline de palmieri și măslini. “This is l’Afrique”, ne-a zis șoferul ca să ne obișnuiască cu ideea că va fi la fel de cald. Dar nu vă speriați, aerul e uscat, ceea ce face toată dogoarea suportabilă.

Atracția principală din Marrakech e piața Jemaa el-Fna, unde noi am ajuns pe la 14, când era goală. Tot șoferul ne-a zis “nu e nimic acum, abia pe la 6 începe”. Am crezut că se referă la ora 6 dimineața. Nici vorbă. Pe la 6 seara au început să apară băieți cu tarabe pe două roți, pe care în doi timp și trei mișcări le-au și instalat.

Pe tarabe – munți de portocale din care faceau fresh-uri la 5 dirhami (2 lei). Apoi au venit îmblânzitorii de cobre, dansatorii, percuționistii, femeile acoperite care fac tatuaje cu henna, vânzătorii ambulanți și sutele de turiști. Și nu erau doar turiști gură-cască, erau foarte mulți marocani care își petrec fiecare seară în jurul focurilor, muzicii și în îmbulzeala colorată. E singura lor distracție serioasă probabil. Nu știu cât de liber e entertainmentul acolo, dar am vazut baieți cu laptopuri așezate pe cutii de carton, la care lumea venea cu stickul. Probabil vindeau jocuri, filme și alte piraterii.

De pe terasa hotelului nostru, aflat chiar lângă piață, vedeam în fiecare seară un spectacol de fum, lumini colorate de la jucăriile pe care le aruncau marocanii până-n cer și auzeam cântece și bătăi la tobe. Dimineață, la 9, nu mai era nimic. Doar tomberoanele pline și asfaltul un pic lipicios mai sugerau vag că acolo s-a petrecut ceva.

Lângă piață începe bazarul – un loc cu alei întortocheate pe care ne-am rătăcit de vreo două ori. Imaginează-ți că ieși dintr-un gang în care miroase înțepător a urină, iar la doi pași ai arome de scorțișoară, apoi de pește, de ambră, de condimente, mentă proaspătă, piele, ceai, uleiuri parfumate, clătite, lemn de santal, eucalipt, smirnă – și astea sunt doar câteva, pe scurt.

 

                                                   

 

                                                                           **** Essaouira ****

 

E cel mai frumos oraș marocan în care am ajuns, la vreo două ore de condus de Marrakech. E mai curat și ceva mai liniștit decât zgomotosul Marrakech, dar tot turistic. Centrul vechi, Medina, face parte din patrimoniul UNESCO. Aici am găsit străzi cu magazine mai curate și mai cochete, cu covoare de berberi, haine tradiționale, unele chiar cu produse de designer. Prețurile, în general, sunt mai mici decât în Marrakech, iar lucrurile mai de calitate. Dacă vrei ulei de argan autentic, covoare, condimente sau parfumuri naturale, aici e locul.

O atracție de neratat este piața de pește. Aici găsești tarabe cu creveți (6 euro pe kg), calamari și tot soiul de specii de pește, la prețuri foarte bune. Toate sunt proaspete, pescuite de dimineață. Creveții erau atât de proaspeți încât am mâncat câțiva cruzi. Tot în piață e și un fel de restaurant unde îți vor găti peștele cumpărat. Zic un fel de pentru că nu e nimic cu pretenții – multe mese lungi din lemn unde chelnerii aduc platouri mari pline de bunătăți. Cu 5-6 euro de persoană mănânci o masă care la un restaurant din România te costă cel puțin 300-400 de lei, iar în Europa nici nu mai zic.

Plaja din Essaouira era plină de lume. Majoritatea marocani, dar și câțiva turiști. Foarte puțini erau în costume de baie, pentru că femeile nu dau jos hainele lungi nici la plajă și oricum era surprinzător de răcoare față de dogoarea din restul țării. Apa a fost marea surpriză – era gheață, imposibil să intri mai sus de glezne. Pesemne că puștii marocani au dezvoltat un fel de rezistență la frig sau compensează temperaturile ridicate, altfel nu-mi explic cum reușeau să se bălăcească fără pauză acolo.

 

                                                           **** Sahara ****

 

Pentru 50-75 de euro, găsești în Marakkech multe variante de excursii în deșert. E bine să-ți calculezi atent timpul, însă, pentru că e ceva de mers până acolo. Pe un traseu cu destul de multe opriri și vizite în alte obiective, am făcut la dus 8 ore și la întors vreo 12. Dar dunele alea portocalii, neclintite, perfecte până la milimetru, merită.

Toată experiența plimbării în caravana de cămile, a nopții petrecute în tabăra de corturi berbere, cu cântece, stele și furtună de nisip e ceva de poveste, ce nu trăiești prea des. Asta dacă nu cumva ești chiar un berber de-ai locului, caz în care faci zilnic aceeași excursie pentru turiști. Al doilea șofer ne-a povestit că face drumul Marrakech-deșert zilnic, de 14 ani.

 

                                                         **** Cascada d’Ouzoud ****

Am lăsat ce-a fost mai bun pe final. E cea mai înaltă cascadă din nordul Africii și a intrat în top 3 al celor mai frumoase locuri naturale pe care le-am văzut vreodată. O excursie de o zi costă vreo 20-25 de euro și, dacă ai timp, e musai să ajungi acolo. E destul de aglomerat locul unde se varsă cascada, plin de turiști, de oameni care fac baie și de nebuni care plonjează de la înălțime.

Pentru doi euro, te poți urca într-o barcă încropită din butoaie și schelet metalic, cu scaune roz, care te va duce chiar sub imensitatea de apă. Apoi îți recomand să iei prânzul la unul dintre restaurantele cu priveliște la cascadă. Noi nu ne mai dădeam plecați, a fost spectaculos.

 

                                                     **** Farfurii, tajinuri și pahare ****

 

Mâncarea e în general bună. Au, totuși, tendința să pună zahăr în orice. În Maroc nu vei găsi alcool, dar te vor servi cu celebrul berber Whiskey, adică ceai de mentă dulce ca un sirop. Peste tot ai să găsești frigărui de pui, de vită sau de oaie și un preparat tradițional numit tajin. Tajinul e și numele vasului din lut în care gătesc rețeta asta care seamănă cu o tocăniță de legume cu sau fără carne.

Dacă ești vegetarian în Maroc, ai să te cam saturi de tajin vegetarian, dar pe la unele restaurante mai găsești și salate cu de toate. Cu echivalentul a 3-4 lei găsești niște super shake-uri de avocado și curmale, mango, kaki cu iaurt etc. Neapărat să menționezi dacă vrei să nu îți pună zahăr. Pentru cei mai curajoși, tarabele din piața Jemaa el-Fna sunt pline de preparate cu limbă, creier, melci și tot soiul de părți de animale. Se mănâncă ieftin, dar dacă vrei și ieftin, și super sănătos, și curat, trebuie să cauți un pic.

 

 

 

                                                                              **** Hașișul ****

 

E premium și e peste tot. Îl au ghizii turistici, îl au vînzătorii de la tarabe, chelnerii și îl au până și berberii din deșert. Asta nu înseamnă că e legal, la vedere și că poți fuma oriunde. Șoferul nostru, obișnuit cu turiștii români, ne-a spus că știe și el ceva pe limba noastră: “bună ziua, păpusă” și “m-am spart”.

Dacă te-ai obișnuit cu țiganii de la Obor care te ademenesc să-ți vândă tot pătrunjelul ăsta la 5 lei și apoi, când te apropii să schimbe placa în țigări, țigări, telefoane, ai să te simți ca acasă. În centrul orașului, marocanii strigă după turiști taxi, taxi taxi!…hașiș, hașiș, hașiș.

 

                                                       **** Pe scurt ****

 

Marocul e o țară ieftină. Ajungi acolo cu avionul – pleci din București cu Wizzair spre o capitală de unde zboară Ryanair și apoi mergi cu ei, e cel mai convenabil așa.

Hotelurile sunt curate, chiar și cele ieftine. La noi era 12 euro pe noapte camera dublă la un hotel cu camere destul de micuțe, cu duș și toalete la comun, dar foarte curat și ultracentral, cu o super terasă.

E de mers cel puțin o săptămână. Sunt multe locuri de văzut și sunt distanțe mari, așa că ai nevoie de timp ca să te bucuri pe îndelete de ele.

Nu am ajuns în Casablanca și Rabat pentru că am auzit că nu e mare lucru de văzut și sunt mai europene. Iar noi nu veniserăm pentru nimic european 🙂 Am preferat Essaouira și cascada d’Ouzoud și au meritat pe deplin.

Nu rata o excursie în deșert. E de mers acolo pentru peisaje și pentru experiența caravanei de cămile.

E o țară sigură. Oamenii sunt nemaipomenit de prietenoși, e poliție peste tot. Sigur, e nevoie de puțină atenție la buzunare în zonele aglomerate, dar nu-i nimic diferit față de RATB.