Primul semimaraton părea imposibil. Aveam emoții și, în seara de dinainte, pe la 12 noaptea, prietenii mei veniți în vizită încă mai stăteau la chitară și cartofi noi cu salată, în curte. Dar alergarea fost atât de mișto încât m-a convins să alerg și al doilea semi, după un an, în primăvara asta. Iar pe 4 octombrie am să încerc din nou imposibilul – alerg un maraton complet, de 42 de kilometri, la Bucharest International Marathon.
Mă găsesc exact în aceeași situație în care eram acum un an și jumătate. Mă antrenam destul de des, dar cea mai lungă distanță alergată era de jumătate din cei 21 de kilometri ai semimaratonului. Iar acum e la fel – am să duc recordul personal de la 23 km direct la 42 km. Diferența e că acum emoțiile sunt mai mici, dar miza este mai mare.
Voi alerga primul meu maraton în Team Panda – echipa de alergători care susțin WWF. Le cunosc proiectele de pe vremea când lucram la Green Report și îi consider unul dintre cele mai active și mai implicate ONG-uri de la noi pe zona de protecție a mediului. Poate nu le știți decât logo-ul cu Panda sau vă sună cunoscut subiecte precum implicarea lor în Orfelinatul de Urși, reintroducerea zimbrilor, proiectul prin care au reușit să obțină protecție pentru pădurile virgine, sau proiectul de renaturare a luncii Dunării. Dacă nu le cunoașteți, merită să citiți câteva rânduri despre ele – sunt proiecte cu impact natural și economic de lungă durată.
La întâlnirea cu restul echipei de alergători WWF am auzit gândurile mele de mai demult. Unii sunt la primul semimaraton și au emoții, alții cred că nu-s suficient pregătiți, alții au început să alerge ca să slăbescă, dar au continuat pentru că s-au molipsit cu microbul alergării.
Pentru voi, cei care sunteți la primii kilometri, la primul semi sau pur și simplu la prima alergare organizată, am un sfat prețios. Un sfat care se aplică la tot ce faceți în viață și al cărui efect puteți să îl testați foarte ușor alergând. Starea face totul. Și acum sunt convinsă că am reușit să termin cu bine primul semimaraton doar pentru că am glumit pe tot traseul si pentru ca am avut pe cineva drag care a alergat cu mine. Așa s-a întâmplat și la al doilea semi și la majoritatea alergărilor de antrenament.
Dacă sunteți odihniți, cât de cât antrenați, dar mai ales bine dispuși, bucuroși să fiți acolo și să faceți ceea ce faceți, e imposibil să nu reușiți.
Odată cu acest sfat, vă ofer și invitația de a face o faptă bună. Obiectivul meu este să strâng câte 15 lei pentru fiecare kilometru alergat, în total 630 lei. Știu că e puțin, că sunt țigări mai scumpe decât atât. Dar aș vrea ca oricine iubește natura să își permită donația asta și să facă o faptă bună fără eforturi prea mari.
*** Așadar, vă invit pe pagina mea de pe Galantom, unde puteți dona cât vreți. În mai puțin de o lună am să alerg cea mai lungă cursă din viața mea purtând cu mine tricoul cu Panda și o tonă de mulțumiri pentru voi. ***
Iar dacă vreți să vă alăturați alergării în echipa lor, indiferent că mergeți la cursa populară de 3 kilometri sau la curse mai lungi, aflați aici tot ce vă trebuie.
One thought to “Ultima sută de metri până la maraton”