Condimentele iernii mele frumoase

ceaiE primul val de frig înțepător dinainte de prima ninsoare. Ne plângem de mâini înghețate sau ne încercăm norocul la primul cozonac? De iarnă e clar că nu scăpăm, așa că e momentul să punem la bătaie atitudinea și condimentele potrivite. Vă fac cadou o listă de lucruri care fac iernile frumoase.

Filmele bune văzute în serile în care e prea frig să-ți faci planuri mai departe de ușa casei. Pentru inspirație, am actualizat lista de aici.

Ceaiurile aromate, cu măr, ghimbir, în căni noi primite de la Secret Santa.

O carte lungă cu o poveste bună, care să te țină treaz nopțile, chestii de care n-ai niciodată timp în restul anului. Eu m-am apucat de Dune.

Supa cremă de dovleac cu ghimbir, puțin usturoi și cu o lingură de smântână. O fac doar iarna și îmi pun mereu două farfurii. Prima e delicatesă, a doua e medicament.

Citește mai mult

Interstellar și The Hunger Games – Mockingjay Part 1

InterstellarInterstellar și The Hunger Games- Mockingjay Part 1 sunt filmele despre care se vorbește cel mai mult zilele astea și pe care le-am văzut cu sala arhiplină.

La Interstellar, atât povestea, cât și imaginea sunt excepționale. Când lumea rămâne fără resurse, singurele două variante ale NASA sunt să găsească altă planetă cu condiții optime pentru viață unde să fie mutată toată populația globului, fie să recreeze viața din stadiul embrionar în locul în care descoperă că rasa umană o poate lua de la zero.

Citește mai mult

Tabăra de fotografie – Bistrița în culori de toamnă târzie

BeFunky_IMG_5774.jpgÎn limba slavă, numele orașului Bistrița însemnă repede. Și cam așa a trecut weekendul prelungit petrecut aici în a 9-a ediție a Taberei de Fotografie pentru Bloggeri, printre zgomote de diafragme și culori de toamnă târzie.

Pentru mine a fost prima dată în Bistrița și  recunosc că aerul de oraș mic și liniștit, la început de iarnă, are ceva ce mi-a făcut dor de Tulcea. A fost, totuși, o diferență – am stat la un hotel de 5 stele (Metropolis), nu la mama acasă.

Pentru că mă trezesc cu noaptea în cap inclusiv când călătoresc, am descoperit cu timpul cât de bine e să faci fotografii dis de dimineață. Răsăritul îți oferă lumini și culori de poveste. Momentul meu preferat pentru fotografii e dimineața – îmi place să prind orașul un pic leneș, somnoros și mirosind a cafea.

Centrul orașului Bistrița e marcat de aleea pietonală care se află într-un proces de renovare și are șanse să semene cu cele din Sibiu sau Sighișoara. Tot acolo se află și Biserica Evanghelică, construită în stil gotic și finalizată în 1564. Pentru o priveliște mai cuprinzătoare poți urca în turnul bisericii, înalt de 75 de metri.

După o plimbare mai lungă pe străzile Bistriței, s-ar putea să te întrebi care e treaba cu toate machetele de struți cu coroană și potcoavă în cioc prin oraș. Ei bine, struțul e blazonul vechii cetăți, lăsat moștenire de ducele Ludovic d’Anjou, drept răsplată pentru susținerea pe care a primit-o din partea cetății în sec XIII pentru a ocupa tronul Ungariei.

Citește mai mult

Plec în tabără

tfb9Una dintre rezoluțiile de an nou pentru blog este să-l fac ceva mai vizual. Scrisul lung și mult e bun, dar atenția și înțelegerea se ghidează și după ce-i place privirii. Dar cum încă învăț cum să fac asta, va mai dura până va fi vizibilă transformarea online.

Din procesul de învățare și experiență face parte și Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri la care am să particip weekendul următor. Vom merge în Bistrița Năsăud, unde vom vizita orașul, Turnul Bisericii, casa unor meșteri populari și alte obiective “fotogenice” din zonă. În fiecare seară ne vom aduna și vom analiza cele mai bune fotografii din ziua respectivă, ca să avem repere și să le facem pe următoarele mai reușite.

Citește mai mult

Ultimele zile de înscrieri la GPeC

Înscrierile la cel mai mare eveniment de e-commerce din România, Gala Premiilor în e-Commerce, mai sunt deschise doar până vineri, 21 noiembrie.

Prețul biletelor este de 59 euro și înscrierile se fac aici. Ca să vă faceți o idee mai clară despre ce se va discuta anul acesta, puteți verifica agenda detaliată a evenimentului.

Ziua de 27 Noiembrie este structurată pe doua module principale: GPeC Summit –Conferința (în intervalul orar 09:00 – 18:35) și cea de a IX-a ediție a Festivității de Premiere Gala Premiilor eCommerce (începand cu ora 19:40). În cadrul Galei vor fi premiate Magazinele Anului 2014 în urma Competiției GPeC, dar și principalii jucători în E-Commerce.

GPeC este un eveniment de referință în lumea magazinelor online și este locul unde am întâlnit mereu cei mai buni oameni din domeniu și de unde am plecat cu idei valoroase.

Anul acesta, pe lista speakerilor se află John Eckman, fondatorul Conversionista- compania nr. 1 de optimizare a conversiilor în Suedia. Am găsit la George Hari Popescu un video scurt din care veți înțelege cât de multe puteți învăța de la Eckman.

 

Mai multe detalii despre evenimentul de anul acesta am scris aici.

 

Asistentul personal de frumusețe

PNDÎntr-o lume ideală, am avea o după-amiază de ieșit cu cele mai bune prietene la cafea și apoi, din magazin în magazin, să testăm și să cumpărăm toate cremele, parfumurile, fardurile de care avem nevoie. În lumea reală, în loc de shopping alegem lucrul sau odihna, prietenele au alte planuri și demachiantul perfect e înlocuit cu cel de compromis, aruncat în coșul de cumpărături într-o sesiune de facut provizii de la supermarket.

Sună cunoscut?

Toată tevatura asta legată de căutat, încercat, umblat prin prea multe magazine m-a transformat într-o femeie atipică – nu rezist într-un mall mai mult de o oră. De obicei merg la cumpărături de orice fel cu planul clar despre ce vreau să-mi iau și n-am absolut nicio plăcere să investesc prea mult timp în asta.

Pe de altă parte, e frustrant să te mulțumești cu ce găsești pentru că n-ai avut timp să cauți mai mult.

Probabil la asta s-au gândit și fondatorii serviciului Pick N Dazzle, un start-up pornit în Amsterdam și apărut recent pe piața din România. Serviciul este un fel de asistent personal care, în baza unei sume fixe lunare și a unei analize a profilului tău, îți trimite acasă lunar produsele de îngrijire și machiaj de care ai nevoie.

Citește mai mult

Locuri de ieșit – Edo Sushi

sushiCând vine vorba de sushi, oamenii pe care i-am întâlnit sunt categorici – fie s-ar muta în Japonia doar pentru un sushi bun, fie se înverzesc ca algele la simpla menționare a cuvântului cu S.

Până nu demult, făceam parte din a doua categorie. Mâncasem sushi doar de două ori – o dată la un restaurant din București al cărui nume nu mi-l amintesc și a doua oară, în Germania, la un local cu pretenții. Nu mi-a plăcut deloc, iar ambele experiențe m-au făcut să aștept încă vreo patru ani ca să mai dau o șansă bucătăriei japoneze.

Însă recent, am gustat dintr-o comandă de sushi făcută de altcineva și lucrurile s-au schimbat radical. Mi-a plăcut atât de mult încât m-am hotărât inclusiv să încerc să fac sushi acasă în curând. Dar până atunci mai am de experimentat, așadar am fost de curând la Edo Sushi, pe Calea Victoriei, curioasă să văd ce au de oferit.

Citește mai mult

Prima dată când îmi fac griji pentru 5 ani

N-am crezut niciodată cu adevărat în politicieni. Nici măcar în cei câțiva, precum Macovei, care și-au asumat schimbări foarte asemănătoare cu lista mea de priorități. Am susținut-o, am votat-o, dar sunt conștientă că un singur om nu poate schimba nici năravurile istorice ale clasei politice românești, nici inerția care ne caracterizează.

M-am ținut departe de politică, dar anul ăsta am auzit prea multe povești despre mizeriile care se întâmplă în PSD. Bani pentru proiecte? Doar dacă îi împarți cu ei. O aprobare urgenta? Doar dacă cotizezi la campanie.

Un leu și o felie de pâine în plus pe masă transformă șmecherașii în președinți în țara asta. Și dacă astea sunt prioritățile unui popor, atunci politica devine bișniță ieftină.

Și noi, ceilalți? Noi suntem fraierii pe spatele cărora niște incompetenți cu patru clase își vor ridica vile noi.

Scriu articolul ăsta cu dezamăgirea convingerii că îl vom vedea pe Ponta președinte. Ițele corupte ale PSD-ului sunt extinse atât de mult încât victoria lui e o speranță de îmbogățire pentru prea mulți români, fie prin felia aia de pâine în plus, fie printr-un contract baban.

Cred că principalul motiv pentru care ar trebui să ieșim la vot duminică și să votăm cu Iohannis este amploarea pe care o va lua jaful național dacă PSD va avea pe mână și Executivul, și Legislativul. Indiferent dacă credeți sau nu în Iohannis, absența de la vot sau votul cu Ponta vor duce la 5 ani de abuzuri de toate felurile, la toate nivelurile.

Hai să ne mobilizăm și să nu mai fim și de de data asta ăia fraieri.

 

Cum te ajută teatrul să comunici mai bine în afaceri

statuiÎntr-unul dintre joburile mele anterioare, îmi amintesc că, fiind la început, insistam să mă însoțească un coleg cu mai multă experiență la întâlnirile cu partenerii. Argumentul meu era “Hai cu mine, că tu știi să le zici poezia”. Știam că el are toate calitățile pe care le credeam eu necesare într-o negociere. Eram nouă în echipă, iar teama de necunoscut și de eșec mă ținea pe loc. Asta până când, inevitabil, într-o zi colegul meu mi-a zis “vezi că în 30 de minute te vezi cu X și Y, iar eu nu pot să vin”. Am protestat, dar tocmai făceam cunoștință cu limita zonei de confort.

Atât timp cât munca ta se bazează pe interacțiunea cu alții, ceea ce știi să faci trece pe locul doi. Cum te prezinți, cât de organizat lucrezi, cât de atent ești la detalii, cât de bine lucrezi în echipă, cât ești de receptiv la nou și cât ești de flexibil contează mai mult.

A fi un coleg bun sau un lider bun presupune la fel de mult antrenament precum a fi un actor bun. Indiferent dacă le numim experiență sau repetiții, obiceiurile noastre de lucru se rafinează în timp. Cu suficientă determinare, cu toții ajungem în același loc. Doar că unii ajung mai repede, iar asta ține tot de alegeri.

Săptămâna trecută am întâlnit trei actori care și-au pus spiritul antreprenorial și talentul de scenă laolaltă și au creat Actelier – un workshop care preia tehnici de actorie și le aplică la comunicarea de business. Proiectul a fost inițiat de Eduard Haris, producător independent de film și tânăr antreprenor, căruia i s-au alăturat Mihai Munteniță și Camelia Pintilie, doi actori cu experiență atât în teatru și film, cât și în comunicare.

Ce ai să înveți la Actelier? De la tehnici de respirație, atenție, coordonare, creativitate, adaptabilitate, receptivitate, până la siguranța de sine. Toate sunt calități care se îmbunătățesc prin exercițiu – nici cei mai talentați actori și nici cei mai de succes oameni de afaceri nu s-au născut cu ele. Iar cursurile intensive te vor ajuta să le dobândești mai repede și mai ghidat.

Citește mai mult

Proaspăta șoferiță și tehnologia

BMW1Când s-a urcat cu mine în mașină, polițistul cu care dădeam examenul auto m-a întrebat “Domnișoară, sunteți sigură că chestia asta pornește?”.

Păi, să vedem. Am făcut școala anul trecut și am dat examen pe un Logan din 2000 toamna, care cred că fusese și taxi într-un alt episod al vieții sale. Avea cu mult peste 400.000 km la bord și era indisponibil pentru ore din când în când, pe motive de service. Cu toate astea, pornea și mergea. Așa, bătrân și scârțâind, și-a făcut treaba.

Era a doua mașină pe care conduceam, după un Chevrolet Spark care a făcut pană când am luat o bordură. Ceva nu e ok, mi-am zis atunci. Toată lumea ia borduri, dar numai eu fac pană. În orice caz, și de la Spark am învățat multe lecții, printre care Schimbarea roții în intersecție la Dristor.

Unul dintre motivele pentru care am luat carnetul atât de târziu a fost faptul că ai mei n-au avut niciodată mașină. Drept urmare, n-am fost motivată, pentru că oricum n-aveam ce să conduc. De aici și o confuzie totală despre ce mașini și tot ce ține de ele.

Din fericire, până acum am supraviețuit. M-am făcut de râs în facultate, la un concurs IQads în care am confundat un Tiguan cu un Touareg, dar tot m-au premiat. Însă anul ăsta mi-am propus să încep serios să recuperez la capitolul auto.

Citește mai mult

Două locuri cu vibe bun din București

coffeeshopZilele trecute, când răspundeam la întrebările pentru interviul acesta din SUB25, mi-am amintit cu drag de două locuri frumoase din București. M-am gândit să le împărtășesc cu vânătorii de locuri cu poveste și atmosferă.

Unul e The Coffee Shop Amzei. E o cafenea micuță dintr-un lanț de vreo patru (mai au la Universitate, pe Vlădoiani și pe Moșilor). De ceva vreme trec pe acolo în fiecare sâmbătă în care sunt în București. Cafeaua e foarte bună, dar și interiorul e decorat cu atenție și miroase a cafea prăjită bine și croissante.

E genul de loc unde poți să stai câteva ore bune, în liniște. Personalul e amabil și, dacă prelungești cafeaua, ai să vezi că se perindă multă lume pentru take-away, inclusiv mulți străini. Așadar, în mintea mea se face o comparație cu cafenelele din Londra sau Copenhaga, mai degrabă decât cu cele din Italia, unde am găsit un aer mai retro.

Partea care mă intrigă e că eu nici măcar nu eram băutoare de cafea până acum un an și jumătate. Atunci am descoperit cappuccino de la Control și am intrat în lumea celor care se trezesc de dimineață cu poftă de cafea. Dacă aș ajunge zilnic prin Amzei sau pe la Control, cred că noua mea dependență ar căpăta proporții.

Citește mai mult

Goodyear4x4: Trei zile și o mie de kilometri prin Ardeal

Rupea (2)Până weekendul trecut, tot ce știam despre zona cetăților și bisericilor fortificate din Ardeal era fie din auzite, fie din prea scurtele mele treceri prin zonă. Însă realitatea Saschizului toamna bate orice fotografie sau legendă.

Saschiz, locuită de secui până în sec XIII și apoi de sași, este o localitate renumită pentru biserica fortificată și turnul asemănător cu cel din Sighișoara. În cercul meu de prieteni e cunoscută și pentru dulcețurile și siropurile naturale de rubarbă, soc, ardei iute și alte ingrediente specifice zonei. Tot ce ați auzit despre ele e adevărat 🙂

În tura de iarnă #goodyear4x4 am fost o echipă mai mare decât în ediția de primăvară și am parcurs aproximativ 1350 de kilometri în trei mașini Mercedes ML, echipate cu anvelope de vreme rece. Traseul a început cu drumul până la Saschiz, unde am rămas peste noapte la Hanul Cetății, iar apoi au urmat încă trei zile de călătorie.

Citește mai mult