Până weekendul trecut, tot ce știam despre zona cetăților și bisericilor fortificate din Ardeal era fie din auzite, fie din prea scurtele mele treceri prin zonă. Însă realitatea Saschizului toamna bate orice fotografie sau legendă.
Saschiz, locuită de secui până în sec XIII și apoi de sași, este o localitate renumită pentru biserica fortificată și turnul asemănător cu cel din Sighișoara. În cercul meu de prieteni e cunoscută și pentru dulcețurile și siropurile naturale de rubarbă, soc, ardei iute și alte ingrediente specifice zonei. Tot ce ați auzit despre ele e adevărat 🙂
În tura de iarnă #goodyear4x4 am fost o echipă mai mare decât în ediția de primăvară și am parcurs aproximativ 1350 de kilometri în trei mașini Mercedes ML, echipate cu anvelope de vreme rece. Traseul a început cu drumul până la Saschiz, unde am rămas peste noapte la Hanul Cetății, iar apoi au urmat încă trei zile de călătorie.
Drumurile au fost lungi și cu multe opriri, pentru că peste tot era ceva de văzut. De unde nu ne-așteptam răsăreau ba stârci cenușii, ba șorecari în vârf de copac. Am dat chiar și peste un pui de gușter care se plimba agale pe marginea drumului.
Ne-am oprit și pentru niște peisaje de poveste – Lacul Roșu, Lacul Izvoru Muntelui, Cariera de Andezit de la Suseni.
Sâmbătă, după mulți alți kilometri, am ajuns într-un sat din Făgăraș unde se află La Vâltori, un complex tradițional de prelucrare a lânei. Deși era închis, am văzut cum funcționează o “mașină de spălat” folosită pe vremuri pentru spălarea lânei și am admirat și produsele finite – covoare, carpete, pături groase.
Următoarea oprire a fost la biserica fortificată din Biertan, pe care însă nu am putut să o vizităm decât pe afară. Este închisă până pe 31 martie, deci dacă vreți să o vedeți, o puteți lăsa pentru primăvară.
Sighișoara a fost surpriza cea mai mare pentru mine în excursia asta. Nu mai fusesem de vreo 6-7 ani și am fost impresionată. Orașul – cel puțin centrul – e curat și îngrijit, localurile sunt discrete și păstrează aerul medieval. Era plin de turiști americani, chinezi și de magazine cu suveniruri. Se asortează atmosfera de acolo cu apropirea iernii, așa că abia aștept să mă întorc într-un weekend pentru o vizită mai pe îndelete.
Și ca să intrăm și mai bine în spiritul zonei, sâmbătă seara am luat o cină tradițională în casa unor localnici. Ce înseamnă tradițional în Ardeal? Pe masă au fost salam de cerb, pastramă de oaie, friptură de iepure, palincă de soc, sirop de rubarbă, salată de conopidă cu usturoi, toate preparate în casă.
La plecare spre București mi-am făcut aprovizionarea de la Pivnița Bunicii – o mică fabrică de siropuri și dulcețuri făcute după rețete specifice zonei. Am plecat cu dulceață de ardei iute (se pune la fripturi sau, pentru vegetarieni, pe brânzeturi), dulceață de rubarbă, de căpșune cu rubarbă, fructe de soc și căpșune cu flori de soc. Ei produc mai mult pentru export, dar puteți comanda online sau îi mai puteți găsi la târguri prin București.
Duminică, după ce am votat, am pornit să vizităm cetatea Saschiz. Nu e recondiționată și arată a ruină, însă locul e curat și liniștit. În plus, are o priveliște grozavă asupra satului.
Apoi, în drum spre casă, am oprit și la Cetatea Rupea care, spre deosebire de Saschiz, este recondiționată și arată impecabil. Din păcate, camerele cetății sunt goale, dar ar fi fost interesat să aibă și ceva piese de mobilier, decorațiuni, unelte din perioada aceea.
Pe scurt, Ardealul are tot ce-i trebuie pentru o excursie reușită pe toate planurile – orășele îngrijite, biserici și cetăți, peisaje naturale, trasee de offroad, mâncare bună și, mai ales, oameni primitori.
CONCURS – Dacă vreți și voi în următoarea expediție #Goodyear4x4, grăbiți-vă și participați aici >> https://promotii.goodyear.eu/ro_ro/4×4-experience/participa-si-tu/