Când s-a urcat cu mine în mașină, polițistul cu care dădeam examenul auto m-a întrebat “Domnișoară, sunteți sigură că chestia asta pornește?”.
Păi, să vedem. Am făcut școala anul trecut și am dat examen pe un Logan din 2000 toamna, care cred că fusese și taxi într-un alt episod al vieții sale. Avea cu mult peste 400.000 km la bord și era indisponibil pentru ore din când în când, pe motive de service. Cu toate astea, pornea și mergea. Așa, bătrân și scârțâind, și-a făcut treaba.
Era a doua mașină pe care conduceam, după un Chevrolet Spark care a făcut pană când am luat o bordură. Ceva nu e ok, mi-am zis atunci. Toată lumea ia borduri, dar numai eu fac pană. În orice caz, și de la Spark am învățat multe lecții, printre care Schimbarea roții în intersecție la Dristor.
Unul dintre motivele pentru care am luat carnetul atât de târziu a fost faptul că ai mei n-au avut niciodată mașină. Drept urmare, n-am fost motivată, pentru că oricum n-aveam ce să conduc. De aici și o confuzie totală despre ce mașini și tot ce ține de ele.
Din fericire, până acum am supraviețuit. M-am făcut de râs în facultate, la un concurs IQads în care am confundat un Tiguan cu un Touareg, dar tot m-au premiat. Însă anul ăsta mi-am propus să încep serios să recuperez la capitolul auto.
Tot citind și întrebând, mi-am dat seama că sunt total depășită de tehnologie. Așa m-am simțit și la workshopul de tehnologie organizat de BMW, unde amintirea Loganului meu bătrân m-a convins că avusesem de-a face cu o piesă de muzeu.
Și cel mai amuzant e pentru cei din jur, cei care trăiesc în lumea modernă, actuală. Pentru că vin eu ca o floare și le povestesc extaziată de un super feature nou pe care l-am găsit la nu știu ce mașină, iar ei mă potolesc și mă anunță că e de câțiva ani pe piață. Partea bună e că, luând totul de la zero, sunt entuziasmată de orice descoperire.
Mă declar impresionată de evoluția mașinilor electrice – singurul segment despre care, datorită backgroundului de jurnalism de mediu, mai știu câte ceva. BMW i3, de exemplu, afișează autonomia calculată nu doar ca distanță medie, ci în funcție de relieful din zonă, trafic și consum. Am urcat la volanul unui i3 cu 170 cai putere și, deși îmi era puțin teamă la început, l-am condus extrem de ușor. E silențios, compact și, bonus pentru newbies, automat. Ceva SF pentru mine, având în vedere că cea mai nouă mașină pe care pusesem mâna până atunci avea 11 ani.
La fel de mult m-a impresionat și tehnologia din spatele luminilor de la BMW-urile noi. La mașinile echipate cu asistent de fază lungă adaptiv și Nigh Vision, faza lungă se schimbă automat în cea scurtă dacă vine o mașină din sens opus, iar dacă în față îți apare un obstacol – om sau animal – farurile îl urmăresc, iar pe ecranul de pe bord vezi silueta lui, filmată prin cameră cu senzor termic.
Sunt detalii la care nu mai vrei să renunți dacă le-ai prins gustul.
La fel e și sonorizarea danezilor de la Bang & Olufsen. Da, e o opțiune scumpă – costă cam 7.000 de euro în plus. Dar, de banii ăștia, pasagerii din spate pot purta o conversație normală în timp ce șoferul ascultă muzică tare, ca la concert. Așezarea boxelor e gândită milimetric astfel încât sunetul să aibă o calitate ireproșabilă. În plus, se vede atenția daneză către design – boxele sunt minimaliste, cu aer futurist.
La workshopul de tehnologie, cei de la BMW au păstrat partea cea mai fun pentru final. M-au urcat pe scaunul din dreapta într-un BMW și, în ciuda protestelor mele, șoferul s-a dat jos. Am primit instrucțiuni să apăs pe butonul de parcare automată și cred că mi-am depășit propriul record la ținutul respirației până când mașina a efectuat o parcare laterală perfectă.
Cum ziceam, o mașină veche te învață cu greul, dar una smart, cu super tehnologie, te obișnuiește imediat cu binele.