10 scuze pe care ți le spui ca să nu te apuci de alergat

runnersȘtiu că regreți cozonacul. Și eu mă simt cu musca pe căciulă, dar în loc să ne pierdem energia cu regrete inutile, mai bine o concentrăm către ce facem acum ca să fim împăcați. Pentru că văd multe check-in-uri la săli (nu degeaba ianuarie e cea mai aglomerată lună în fitness) și rezoluții cu mulți kilometri, public acum un articol pe care-l păstram pentru altă dată. Ce e de reținut este că scuzele sunt în capul nostru și că, dacă vrem să facem sport, n-avem nevoie de atât de multe lucruri precum ne place să credem.

Prin urmare, iată principalele scuze pe care le aud de la oamenii care tot promit că se apucă de alergat, dar nu o fac:

Nu am echipament suficient de bun – Nici vorbă. La început ai să alergi fix 10 minute, dacă te chinui. Și ai să zici mersi dacă a doua zi ai să păstrezi motivația de a te întoarce din nou la alergat. Pentru prima perioadă nu ai nevoie de cei mai performanți și mai fosforescenți adidași, de cel mai tehnic tricou sau de ochelari de soare speciali. Ieși în tricou, pantaloni și o pereche de adidași cu talpă cât de cât flexibilă, care să atenueze șocurile la impactul cu solul. N-ai nevoie de mai mult pentru câteva minute de alergare.

 Nu am timp – Cum spuneam la punctul 1, la început ai să alergi 10 minute. Apoi 20 și, în scurt timp, ai să ajungi la 30. Cu puțină motivație și încredere în tine, nu va trece mult până ai să poți alerga o oră fără probleme. Dar totul începe de la cele 10 minute. Iar dacă nu ai 10 minute libere într-o zi, e cazul să faci niște schimbări majore în viață.

Nu am unde – Nu ține. În studenție am locuit o perioadă în Drumul Taberei și dădeam roată celebrei bucle format de principalele străzi din cartier. Aleargă pe stradă, chiar dacă nu ai vreun parc în apropiere. E mai simplu așa. Dacă te înveți să bați un drum lung până la parc sau la stadion, s-ar putea ca, într-o zi, să renunți tocmai pentru că nu ai chef să mai mergi până acolo.

Nu (mai) sunt în formă – E ok, vei fi. Dar pentru asta, trebuie să începi. Stabilește-ți o distanță sau o durată realistă a primei alergări și încearcă să o atingi. E important totuși să nu te chinui, să nu devină dureros, mai ales dacă ai probleme de sănătate. Febra musculară nu se pune, aia e durere cu semn bun

Nu îmi place să alerg – Sunt unele lucruri la care credem că nu suntem buni și la care renunțăm din prima, pentru că n-a ieșit cum speram. Pentru unii e matematica, pentru alții e sportul. Dă-ți o șansă, aleargă de câteva ori și s-ar putea ca, după ce ai să vezi progresul, ai să iei câteva doze de endorfine și ai să descoperi motivații mai profunde decât slăbitul, să nu te mai poți opri. Adevărul e că majoritatea oamenilor nu se apucă de alergat serios pentru că renunță exact înainte să-și dea seama cât e de mișto.

E prea frig/întuneric afară în perioada asta a anului – Nu e o scuză validă. Ori te îmbraci bine, ori îți faci abonament la sală și alergi pe bandă.

Nu e momentul – Poate ți-ai programat să te apuci de sport după ce te lași de fumat. Sau după ce ții un regim. Sau după ce se aliniază planetele. E ca și cum ai spune că te apuci de dietă într-o zi de luni, când pică luni prima zi a lunii. E drept că, luate împreună, mai multe schimbări aduc mai multe rezultate. Dar e bine să începi cu una și s-ar putea să te motiveze și cu a doua. Ia-le pe rând.

Alergarea e rea pentru articulații – Dacă te dor genunchii când alergi, mergi mai întâi la un medic. S-ar putea să se rezolve cu niște suplimente sau poate nu alergi cum trebuie. În orice caz, la început, dacă n-ai alte probleme, n-or să te doară decât mușchii. Articulațiile încep să se simtă abia la alergările pe distanțe lungi, mai ales dacă sunt repetate.

Fac deja alt sport, nu-mi trebuie să alerg – Nivelul următor pentru sănătatea fizică și psihică e să alternezi formele de mișcare. Nu zic să te supui unui chin și să te suprasoliciți cu trei antrenamente pe zi. Dar dacă ieri ai tras tare la sală, alergarea (mai ales afară) e o formă de relaxare.

Nu am cu cine să alerg – Nu știu cine a promovat atât de mult ideea asta de a alerga în grup încât să devină o condiție pentru a începe. Dacă te apuci de alergat, ghici ce: noul tău obicei te va duce în contexte noi, în care vei cunoaște oameni cu aceeași pasiune, dispuși să alerge cu tine. Până atunci, însă, poți vedea cum e să alergi singur. S-ar putea să îți placă liniștea și lipsa de presiune (dată de o eventuală tensiune competitivă).

Un an nou cu rezoluții îndeplinite!

 

4 thoughts to “10 scuze pe care ți le spui ca să nu te apuci de alergat”

  1. O scuza tare dar reala in acelasi timp: alearga sor’mea cat si pentru mine. In ultimii ani s-a tot la maratoane prin toata Europa, seara prin parcuri ii fugareste pe multi, la ce sa mai alerg si eu?

  2. Hahaha :D. Foarte bun articolul. E bazat pe experienta :)? Am trecut si eu prin scuzele astea, la inceput a fost mai greu. Dupa aia am ajuns sa alerg si pe 1 ianuarie seara in parc

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *