Verona, Veneția, Vicenza – Triunghiul dintre arhitectură, modă și kitsch

Italia are un aer de vacanță. Cred că așa-l identific cel mai bine și ăsta e motivul pentru care trag mereu încolo de acum 4-5 ani, când am mers prima dată la Roma. Cafea bună, oameni relaxați, peisaje, vreme blândă și mâncăruri care te fac să uiți ce-s ăia carbohidrați.

Până acum, experiența mea cu Italia se rezumă la două excursii la Roma și încă două mai vaste, în care am trecut prin Vicenza, Venezia, Verona și Padova.

Vicenza e un oras nu tocmai turistic, dar daca esti in apropiere, merita sa faci o oprire de o zi. Pentru cafele și shopping îndreaptă-te către centrul orașului. Deși e un oraș mare și apparent nu are nimic deosebit, mai ales în comparație cu alte locuri mai turistice din Italia, Vicenza este o adevărată expoziție de arhitectură. Datorită clădirilor construite de arhitectul Andrea Palladio, orașul a intrat în patrimoniul UNESCO.

Cea mai bună combinație în Vicenza este să faci rost de o bicicletă. Bine, eu încerc să fac asta oriunde m-aș duce. Am vizitat pe bicicletă în Barcelona, în 4 zile, cât alții în 2 ani.

Dacă reușești să închiriezi o bicicletă, îndreaptă-te către Monte Berico. Ai ocazia să vezi niște peisaje superbe și să-ți dai seama dacă dai banii degeaba pe spinning sau nu.

Veneția, regina în dizgrație a Adriaticii

Veneția e un muzeu într-un bazar. Prima dată când l-am vizitat, într-o vacanță de Crăciun, orașul mi s-a părut imposibil de aglomerat. Pe străzile înguste te poartă viteza mulțimii, n-ai cum să stai pe loc. În “autobuzele” plutitoare e plin de fiecare dată. La Palatul Dogilor e coadă de un kilometru. La cafenele nu prea găsești locuri decât la bar. Și cred că Venezia e locul unde am plătit cel mai mult pentru un cappuccino groaznic.

În orice caz, dacă ajungi acolo merită să faci o plimbare cu vaporașul pe canalele principale și să te bucuri un pic de agitația colorată a locului. Pe mine, însă, m-a obosit Venezia și prima dată, când am dat vina pe perioadă pentru aglomerație, dar și a doua oară, când am mers în octombrie. Nu sunt cel mai mare fan al locurilor în care totul există doar pentru turiști. Menționez că nu am fost încă la Disneyland.

Ce poți face în Veneția

–          Plimbare cu vaporașul (autobuzul acvatic) în jurul orașului și pe insulele din apropiere

–          Un selfie pe podul Rialto, cu alți 300 de oameni în cadru

–          O urcare în Torre dell’Orologio

–          O vizită la Palatul Dogilor (îi dau nota 7)

–          Un cannoli savurat în Piazza San Marco, ferit de porumbei

 

 

Verona sau tot ce-i mai italienesc în Italia

Verona, în schimb, a fost cea mai plăcută surpriză. Când am ajuns în centru, am crezut că am nimerit la Fashion Week. Și m-am convins că e adevărat ce se spune despre stilul italienilor când am văzut doi bărbați – pardon, domni – plimbând câini prin parc. Erau îmbrăcați în sacou, vestă, cămașă, cravată, dungă impecabilă la pantaloni și șosete în culori asortate cu vesta. Și nu, nu erau împreună. Toată lumea arată acolo ca scoasă din vitrină, mai puțin turiștii și adolescenții, care poartă blugi.

Orașul e turistic, e adevărat, dar nu te simți atât de îngrămădit ca în Venezia. Arhitectura clădirilor e în stil medieval și renascentist și te poți trezi că te plimbi de câteva ore și nu ți-ai dat seama. Sfatul meu este să pornești de la Arena către Piazza delle Erbe și Piazza Dei Signori. Apoi poți să te îndrepți și către aleile mai aglomerate, cu balconul Julietei din curtea plină de gumă de mestecat și chiar către mormântul ei, dacă ții neapărat să dai un check-in excentrico-elevat.

Eu am sărit peste poza cu statuia Julietei când am văzut că deja își făcuseră din același unghi vreo 200 de asiatici și nu m-am mai simțit specială.

Vestigiile romane sunt la tot pasul, de la porțile orașului până la Amfiteatrul Arena. Cu toate astea, „monumentele” consumeriste și-au făcut loc, iar străzile din centru sunt pline de magazine. Mai puțin Zara și H&M, mai mult branduri high fashion.

Iar dacă shoppingul și cafelele excelente nu-s suficient de interesante, poți să urci în Torre dei Lamberti, un turn de 84 metri înălțime, ca să-ți evaluezi lista de obiective.

În pauze, încearcă înghețata locală cu aromele Bacio di Romeo și Bacio di Giulieta. O să te otiveze să faci pauze mai des la gelaterii. În special, dacă vezi pe undeva scris Gelateria Savoia, merită să uiți de dietă.

Și dacă tot vorbim despre mâncare, ar fi păcat să nu încerci o pizza autentică. Sunt mii de terase cu preparate tradiționale, iar prețurile scad pe măsură ce te îndepărtezi de centru. Noi am găsit o terasă pe malul râului Adige, cu o priveliște grozavă și o pizza cel puțin la fel, la prețuri mai mici decât în centru. Văd că este și pe tripadvisor, dar nu vă uitați la pozele din interior, merită să stați pe terasă.

2 thoughts to “Verona, Veneția, Vicenza – Triunghiul dintre arhitectură, modă și kitsch”

  1. @Georgiana, cu drag! E drept ca fiecare oras are farmecul lui, dar dintre Verona si Venetia as alege Verona fara sa stau pe ganduri. Distractie placuta!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *