Multă lume mă întreabă în ultima vreme ce aplicație folosesc atunci când alerg. Ei bine, adevărul e că nu folosesc nici una.
Nu mă înțelegeți greșit, am alergat și eu de vreo două ori cu Runkeeper și la un moment dat mi-am instalat și Strava. Le-am abandonat pe amândouă și aș vrea să vă zic de ce.
Principalul argument pentru a folosi o astfel de aplicație este că te ajută să ții evidența propriei performanțe. Ai un istoric în care poți să vezi cât de des ai ieșit la alergat, numărul de kilometri, viteza etc.
Pentru mine, însă, nu e un argument suficient de puternic. Asta fiindcă momentan nu sunt la nivelul la care să mă antrenez pentru vreun podium și să conteze câte minute scot pe kilometru. Alerg cu mai mare plăcere când nu mă gândesc la cifre, pentru că nu am cu cine să concurez. În plus, de cele mai multe ori alerg pe același traseu și știu că din fața porții mele până în Herăstrău, o tură de lac și înapoi înseamnă fix 9 km. Am descoperit asta cu aplicația 🙂 Că îi fac în 40 de minute, că îi fac în 50, că decid să mai bag o tură de lac și încă 7 km e ok, atât timp cât îi fac.
Alții folosesc aplicații doar ca să-i înștiințeze pe prietenii de pe Facebook despre cât de des și cât de mult aleargă ei. E un pic de ego aici, dar să recunoaștem că e și o parte bună – puterea exemplului. Cred, totuși, că prietenii mei au o limită de suportabilitate și dacă ar vedea zilnic update-uri cu distanțe și timpi alergați de mine m-ar dezprieteni urgent, fără remușcări.
Un alt motiv pentru care alerg fără aplicație este că nu suport să alerg cu telefonul după mine. Nici în buzunare, nici în armband, nicăieri. Ora aia în care alerg mă ajută să mă deconectez, e dedicată zumzetului orașului și parcului și e momentul în care nu aș vrea să aud telefonul sunând. Prefer să îl las acasă pentru o oră, oricum nu sună nimeni sau, dacă sună, nu arde. Un experiment pe care vi-l recomand.
Cel mai important motiv este faptul că aplicațiile nu măsoară ce trebuie. În continuare alerg de plăcere, chiar dacă mi-am propus niște obiective în cifre pentru următoarele alergări. Știu că mi-am setat să scot sub 2 ore la următorul semimaraton, dar la fel de bine știu că e un target relativ ușor dacă mă antrenez, având în vedere că am scos 2 ore anul trecut. E doar cazul meu și sunt sigură că sunt persoane cu obiective mult mai dificil de atins, care analizează cifrele cu mai multă atenție și au nevoie de aplicație pentru asta. Nu exclud ideea de a folosi o aplicație de alergat cândva. Când Runkeeper sau alții vor reuși să măsoare, pe lângă nr de km și caloriile arse lucruri precum starea de bine, nivelul de zen, de endorfine, energia suplimentară câștigată, probabil că o voi face.
PS – pentru că nu îmi iau telefonul la mine, uneori recurg la bilețele precum cel din poză ca să anunț pe unde umblu.
Off Carmen, ce frumos zici tu. Eu azi la alergat am fost o catastrofă. Nu reușesc să îmi găsesc echilibrul. Nici când eram cea mai bună jucătoare de handbal din campionat nu aveam cea mai bună rezistență. Pe mine aplicațiile mă demoralizează. Îmi arată cât de puțin și ce încet alerg. Tot timpul când reușesc să ating maximul de 6 km mă las de alergat și iar o iau de la capăt. 10 km am văzut foarte rar, când trăgea cățelul de mine și alergam în competiții de teamă să nu fiu chiar ultima. La final, chiar și după 3 km, eu abia respir. Sunt roșie toată…dar mintea mea ar mai vrea să mai alerge. Cum aș putea eu oare să mă motivez mai mult?
@Andreea, poate că e o idee mai bună să renunți la aplicații momentan. Ieși și aleargă cât poți, fără să setezi un timp, fără să setezi un loc de destinație, pentru că creierul, dacă aude “ai alergat 6 km” zice imediat “gata, nu mai pot”. În timp ai să-ți dai seama că e o limită mentală. Îți spune una care, în liceu făcea destul de mult sport, dar considera că e inuman să alerge 2 kilometri 🙂 Vestea bună este că dacă ai rezistat 10 kilometri chiarr și o singură dată, dacă te alergi măcar 7-9 km de 3 ori pe săptămână, ai să poți face un semimaraton. Pe mine alergările organizate mă motivează super mult, îmi place energia de acolo și aglomerarea de oameni care aleargă. Dar depinde care e obiectivul tău. Până la urmă, poate fi mai bine (mai ales pentru genunchii tăi) să alergi pe distanțe de 10 kilometri decât să faci câteva maratoane pe an.
PS – mai ajută dacă alergi cu cineva și stați de vorbă, pe mine m-a ținut sora mea de vorbă tot maratonul, a pedalat lângă mine și au fost 4 ore și jumătate de pălăvrăgeală :))
Multumesc Carmen 🙂 Eu clar nu pot vorbi in timp ce alerg, ca ma obosesc si mai tare :)) In general alerg ca imi setez eu sa alerg caci e sanatos pentru mine. Dar acum alerg pentru ca m-am inscris la un concurs pe echipe in stafeta, trebuie sa ma motivez cumva sa nu imi fac de ras echipa, care alearga de doua ori mai repede ca mine momentan. Hai ca incerc sa alerg fara timp si aplicatii, fara traseu prestabilit, cat pot eu de tare si de mult… faptul e consumat, sunt déjà pe liste, de alergat oricum trebuie sa alerg 🙂
@Andreea, să știi că pentru mine ăsta e un indicator bun – dacă pot vorbi în timp ce alerg, înseamnă că sunt antrenată suficient. Dacă ai apucat să te înscrii, e motivația nr 1, pentru că nu ai cum să dai înapoi 🙂 Sunt sigură că n-ai să faci pe nimeni de râs și că e prima cursă serioasă din multe. Succes!