Ce poate face medicina anului 2015

implantconnectDacă clasica durere de dinți e aceeași dintotdeauna, medicina – inclusiv stomatologia – e un domeniu în continuă evoluție. Nici nu e de mirare, având în vedere miliardele de euro, bani publici și privați, investiți anual în cercetare în domeniu. Așa s-a ajuns ca, de la un an la altul, să apară inovații majore în tratamentele propuse de medici sau chiar să se schimbe complet regulile de lucru.

Exemplele sunt nenumărate, pornind de la aparatele dentare invizibile, despre care v-am mai povestit aici, până la banala plombă, care nu se mai pune decât cu digă (o folie de cauciuc cu care se izolează dintele, ca să nu ajungă bacterii în locul plombat).

Ajung și în România tehnologiile și descoperirile noi ce țin de sănătatea orală, însă mi se pare că, din cauza prețurilor, sunt adoptate destul de greu. Suntem, conform statisticilor, o țară unde 70% din locuitori au probleme dentare, iar 30% dintre ei și-au pierdut toți dinții (studiu realizat de Societatea de Stomatologie Estetică din România). În același timp, suntem o țară săracă, unde prioritățile sunt altele decât dantura și sunt convinsă că sărăcia și lipsa de educație sunt motivele pentru care s-a ajuns aici.

Citește mai mult

De ce suntem sălbatici cu străinii?

houseSigur s-a întâmplat și ție. Stăteai la o bere sau te plimbai pe stradă și, când colo, un străin cu o engleză mai mult sau mai puțin reușită se bagă în seamă. Nu îți cere indicații, nici numărul de telefon, ci te întreabă cum e berea sau vrea să știe unde se mănâncă bine prin oraș.

Am observat reacții diverse, dar e clar că majoritatea celor pe care îi știu strâmbă din nas, răspund sec și încheie conversația cât mai repede. Mi s-a întâmplat de nenumărate ori să fiu privită ca o ciudată pentru că stau de vorbă cu străinii mai mult decât preț de un da sau un nu.

Personal, nu sunt mereu în dispoziție de conversație și nici nu mă simt cea mai bună prietenă cu cineva pe care n-am mai văzut în viața mea. Însă nu plec niciodată de la premisa că am ceva de pierdut dacă le răspund politicos. Dacă mă interesează subiectul chiar stau cu ei la povești și le dau recomandările de mâncat și vizitat prin București.

Citește mai mult

Cool place in town: Shoteria, bar doar cu shoturi

shoteria2Centrul Vechi e un loc pe care îl cam evit, dintr-o listă lungă de motive. Observ, însă, că devine foarte turistic, iar în fiecare lună se mai închide câte un local, ca să apară altul în loc. Dintre ele, sunt puține care să câștige și la concept, și la produs, și la atmosferă. Weekendul trecut am fost într-un astfel de loc, Shoteria, un bar unde se beau doar shot-uri și care se recomandă drept “Stație de primă alcoolizare și de reabilitare”.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că Shoteria își propune să fie locul unde te duci să te pregătești cu câteva shoturi puternice, apoi pleci în locul în care vrei să petreci, după care, spre dimineață, te întorci pentru shoturi de reabilitare pe bază de zeamă de varză și alte ingrediente alungătoare de dureri de cap. În termeni sportivi, e locul unde faci încălzirea dinainte de antrenament și stretchingul de după.

Cred că nu e greșit să zic că este singurul bar care își trimite clienții în altă parte să petreacă.

Oferta de shoturi este foarte vastă și, din ce am înțeles, barmanii sunt adevărate talente în domeniu. În meniu au shot-uri recomandate pentru femei și pentru bărbați, dar puteți comanda de care vreți. Eu am gustat câteva pe bază de prosecco și alte licori dulci și colorate, cu nume sugestive, de genul Pornstar. Preferatul meu a fost shot-ul After Eight, mentolat, care vine cu o pătrățică din ciocolata cu același nume deasupra. Instant win.

Citește mai mult

Cum a fost la Bucharest International Half Marathon 2015

formaratonDuminica trecută am alergat la al treilea semimaraton pe asfalt, în București. Deși alerg mai rar decât acum doi ani, mi s-a părut o cursă mult mai scurtă decât anii trecuți și am scos un timp destul de bun (cel mai bun de până acum).

Nu știu dacă ați citit așa de multe lucruri despre impactul cuvintelor și al gândurilor asupra lucrurilor care ni se întâmplă. Poate multe exemple par aberații și poate chiar unele sunt, dar am o dovadă că sunt mai strâns legate decât ați crede.

Să vă povestesc. Ne propuseserăm, după aproximativ 2:20 la primul semimaraton de acum doi ani și aproximativ 2:02 anul trecut, să scoatem sub două ore la cel de duminica trecută. E un timp bun și în același timp destul de comod pentru noi.

Citește mai mult

Cum a fost la EcoMarathon 2015 – cea mai frumoasă cursă și drogul alergării montane

Maraton1Play & read – coloana sonoră care m-a ținut în priză pe traseu

Cel mai puternic drog legal, absolut sănătos și chiar recomandat este alergarea montană. M-am convins de asta după 42 de kilometri alergați pe dealurile din Moeciu, pe 2400 diferență de nivel, la cea mai intensă alergare din viața mea de până acum, numită oficial Ecomarathon 2015.

Așa îmi explicam eu plăcerea energia nebănuită și viteza cu care continuam să alerg pe finalul maratonului, după o cursă istovitoare și mai ales după faimoasa urcare abruptă de 2 km din a treia buclă a maratonului. Eram pur și simplu într-o stare de extaz, alergând cu viteză pe o potecă îngustă, cu Bucegii imenși și plini de zăpadă în stânga și o vale cu case pierdute printre păpădii, în dreapta. Îmi imaginam că așa trebuie să se manifeste și drogurile puternice și îmi venea să râd când mă gândeam ce-or spune despre mine alergătorii din spate, care mă vedeau cum planez cu brațele deschise când bătea vântul din față.

Indiferent ce am face, starea în care suntem e cea mai importantă. La un moment dat, nu se mai pune problema de rezistență la efort, ci de o stare de bucurie pentru ce se întâmplă exact în acel moment. Flux. Am alergat EcoMarathonul cu zâmbetul pe buze și chiar cu chef de dans, pe urcările mai dificile, când îmi puneam căștile.

Hai să vă povestesc cum a fost cursa, de la nivelul meu, dar țineți minte că a fost primul meu maraton montan și că, pentru concurenții favoriți, cei care s-au dus pentru performanță, probabil a fost destul de diferit. 

Before

Cu vreo două zile înainte de alergare, m-au cuprins emoții mai mari decât la BAC. Măcar acolo învățasem lecțiile, dar de data asta eram la prima mea alergare montană și nu știam la ce să mă aștept. Degeaba îmi spunea Monica să mă relaxez, că e fezabil. N-aveam deloc încredere în mine.

Nici n-am fost în stare să împachetez cum trebuie. Mi-am luat mai multe tricouri și mai mulți pantaloni, pentru că nu mă hotăram cu ce să mă îmbrac. Până la urmă, am alergat cu un tricou vechi și colanți până la genunchi, o alegere foarte bună, deși mi-a lipsit o geacă la Cheile Grădiștei, când a început ploaia. (am descris echipamentul complet la finalul articolului)

Citește mai mult

Ca sarea în bucate și uleiul în salate

uleiuriExistă câteva lucruri cu care merg întotdeauna la sigur. Vinul roșu sec și bucătăria mediteraneană sunt printre ele. Pur și simplu mi se pare că nu ai cum să dai greș când folosești roșii uscate, mozzarela, măsline, busuioc proaspăt și puțin ulei de măsline ca la mama lui acasă. Însă toate ingredientele astea au variante mai mult sau mai puțin reușite, mai apropiate sau mai îndepărtate de gustul lor original.

Așadar, când m-a invitat Doru la degustarea de uleiuri de măsline italienești, grecești și spaniole, nici nu am stat pe gânduri. M-am dus curioasă să aflu cum recunoaștem un ulei de măsline de calitate și care sunt diferențele între cele nouă uleiuri pe care ni le pregătise.

Gazda întâlnirii a fost restaurantul Meze, cu meniu tradițional grecesc, care a întregit decorul cu gustări mediteraneene.

Citește mai mult

Alergi la semimaraton? Fiecare km se transformă în ajutor pentru sportivii retrași

forPovestea Andreei Chelaru poate fi una tristă. Era unul dintre cele mai promițătoare tinere nume din gimnastica românească în 1999, la 14 ani. Însă în timpul unei sărituri Tsukahara, a căzut. Secunda aceea pe trambulină a fost ultima în care și-a mai simțit picioarele.

A fost un șoc. O vreme a crezut că se va face bine. Că o factură de coloană e ca atunci când îți rupi o mână, cum ar crede orice copil de vârsta ei. Cu timpul, însă, speranța s-a transformat în revoltă, apoi în resemnare. Dar acum, la 16 ani după accident, într-o scurtă discuție pe Skype, am cunoscut-o pe Andreea cea veselă și optimistă, care găsește motive de fericire în tot ce o înconjoară.

“Când eram în dureri, țin minte că o întrebam mereu pe mama când mă fac bine”, mi-a povestit ea.

Îi tremură vocea când își amintește de acel antrenament și de podiumurile la care antrenorii Octavian Belu și Mariana Bitang o făcuseră să viseze.

După două operații consecutive, medicii au ajuns la concluzia că nu se mai face bine. Cel puțin picioarele ei, nu. Iar până să reușească să-și folosească mâinile, a fost nevoie de câțiva ani de recuperare.

Mi-ar fi plăcut să o cunosc personal pe Andreea, dar întâlnirea noastră a fost doar virtuală, pentru că locuiește în Zărnești. Acolo îi are alături pe mama și pe fratele ei mai mic, de numai zece ani. Îi mai țin companie și copiii cărora a început să le predea lecții de engleză. În rest, își petrece timpul cu fratele ei, pe care îl ajută la lecții, sau cu exercițiile de recuperare. “Corpul uman e făcut să se miște”, spune ea.

Citește mai mult

EcoMarathon – primul meu maraton montan (în sfârșit)

Sunt doi ani de când visez la momentul ăsta. Sâmbăta viitoare, pe 9 mai, alerg la primul meu maraton montan – EcoMarathon 2015, la Moeciu de Sus. Este unul dintre cele mai populare maratoane montane de la noi, cu mulți participanți începători, ca mine, care se află la prima despărțire de cursele pe teren plat, dar și unii foarte experimentați, români și străini.

Ca în fiecare an, există două curse – cros, de 14 km, și maraton, de 42 km. Diferență de nivel – 2400 metri (click pe imaginea de mai jos). Nu sunt în cea mai bună formă, am vreo 2 kg în plus și câteva alergări de antrenament în minus, însă cred că am să alerg cursa de maraton.

Traseul de maraton este format din 3 bucle, dintre care prima buclă coincide cu traseul crosului, așadar îmi ofer o portiță de evadare după partea asta, dacă nu mai pot. Însă, din experiența (dureroasă a) primului maraton pe asfalt, pe care de asemenea nu credeam că am să-l pot termina, la care adaug senzația incomparabilă de a alerga prin peisajul magnific de la Moeciu, o parte din mine e foarte încrezătoare.Traseu-EcoMarathon-profil

Citește mai mult