Alergi la semimaraton? Fiecare km se transformă în ajutor pentru sportivii retrași

forPovestea Andreei Chelaru poate fi una tristă. Era unul dintre cele mai promițătoare tinere nume din gimnastica românească în 1999, la 14 ani. Însă în timpul unei sărituri Tsukahara, a căzut. Secunda aceea pe trambulină a fost ultima în care și-a mai simțit picioarele.

A fost un șoc. O vreme a crezut că se va face bine. Că o factură de coloană e ca atunci când îți rupi o mână, cum ar crede orice copil de vârsta ei. Cu timpul, însă, speranța s-a transformat în revoltă, apoi în resemnare. Dar acum, la 16 ani după accident, într-o scurtă discuție pe Skype, am cunoscut-o pe Andreea cea veselă și optimistă, care găsește motive de fericire în tot ce o înconjoară.

“Când eram în dureri, țin minte că o întrebam mereu pe mama când mă fac bine”, mi-a povestit ea.

Îi tremură vocea când își amintește de acel antrenament și de podiumurile la care antrenorii Octavian Belu și Mariana Bitang o făcuseră să viseze.

După două operații consecutive, medicii au ajuns la concluzia că nu se mai face bine. Cel puțin picioarele ei, nu. Iar până să reușească să-și folosească mâinile, a fost nevoie de câțiva ani de recuperare.

Mi-ar fi plăcut să o cunosc personal pe Andreea, dar întâlnirea noastră a fost doar virtuală, pentru că locuiește în Zărnești. Acolo îi are alături pe mama și pe fratele ei mai mic, de numai zece ani. Îi mai țin companie și copiii cărora a început să le predea lecții de engleză. În rest, își petrece timpul cu fratele ei, pe care îl ajută la lecții, sau cu exercițiile de recuperare. “Corpul uman e făcut să se miște”, spune ea.

“Pentru că mama a sperat că mă voi face bine, mi-a transmis această pozitivitate. Ea este stâlpul meu.”

Urmărește cu sufletul la gură toate competițiile de gimnastică, fiecare mișcare a gimnaștilor noștri, dar fizic, nu-și poate ține prea mult timp pumnii strânși pentru ei. Nu a renunțat la vechile pasiuni, chiar dacă acum îi e ceva mai greu.

“De mică mi-au plăcut să desenul și fotografia. Acum desenez mai rar, doar cu copiii, iar pentru fotografie, mâinile nu mă prea ajută”, mi-a povestit Andreea.

La fel ca alți sportivi care nu și-au mai putut continua cariera, Andreea este beneficiară a Fundației Olimpice Române (FOR). La semimaratonul din București, de pe 17 mai, fac echipă cu Andreea Răducan, Alina Dumitru și mulți alți sportivi de performanță. Voi alerga 21 de kilometri pentru cei retrași, dar și pentru mine, pentru umilința, recunoștința și încrederea în viață pe care poveștile lor mi le inspiră.

Ursus Cooler va dona Fundației Olimpice Române câte 20 de lei pentru fiecare kilometru alergat de cei înscriși în echipa de susținători a foștilor sportivi de performanță. Dacă v-ați înscris sau urmează să vă înscrieți la una dintre curse și vreți să le fiți alături, tot ce trebuie să faceți este să alegeți, din lista cauzelor caritabile, pe cea a FOR (sau să vă înscrieți direct din acest link). Haideți să le facem poveștile mai fericite!

“Celor care vor alerga la semimaraton vreau să le transmit să continue să alerge pentru ei înșiși, dar și pentru cauzele în care cred”, a mai adăugat Andreea Chelaru.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *