Prietenii mei știu că sunt mai hipioată când vine vorba de medicamente. Înainte să locuiesc împreună cu Împăratul Superm al Ipohondrilor, nu găseai în casa mea nici măcar o urmă de aspirină. Acum avem o cutie întreagă de medicamente și suplimente, suficiente cât să vindece vreo două otite, tot atâtea infecții, genunchi dureroși de la alergat, o anemie severă, alergii la orice, răni deschise și tot felul de alte bug-uri.
Totuși, prefer să încep cu metodele sănătoase naturale. În primăvară am fost răcită aproape o lună. Unul dintre rezultate acestei perioade a fost că am început să mă interesez care sunt efectele supradozei de ghimbir (da, există – somnolență, amețeală, bătăi neregulate ale inimii). Când ghimbirul și lămâia nu au mai dat rezultate, am trecut pe Theraflu, ACC, aspirină și Strepsils.
Dar când medicamentele eșuează, ești suficient de disperat încât să încerci leacuri băbești. Sau când ești mic și n-ai dreptul să comentezi. Iată o listă cu tratamentele naturiste încercate de mine pentru răceală:
– ceai de ceapă și supă de ceapă (sunt bune amândouă. La gust. Dacă faci ceaiul iute de tot, poate chiar ajută. Nota pentru eficiență – 6)
– vin fiert (ajută doar pe moment. Nota 6)
– inhalații (zero efect, nota 0)
– zeamă de lămâie în nas (pe asta am încercat-o zilele trecute pentru prima dată. Am plâns de durere. Zero efect)
– frecții (Carmol, funcționează doar uneori)
– ceapa tăiată și lăsată pe noptieră peste noapte (aveam nasul atât de înfundat, încât nici nu mi-am dat seama de singurul efect – mirosul din toată casa)
– picioarele în apă fierbinte, cu sare (te încălzești bine, dar nu te faci om)
Știu, o să mă întrebați dacă am încercat cu aspirina săracului. Pot să vă spun doar că aveam 22 de ani când am aflat că, de fapt, nu e o altă denumire pentru paracetamol.
Nici măcar toate astea combinate nu mai rezolvă mare lucru. Până n-am inclus și niște medicamente nu mi-am revenit.
În copilărie a fost herpesul. Una-două mă trezeam cu buza umflată și majoritatea pozelor mele din perioada aia sunt cu mine îmbufnată, cu câte o bubă bine plasată.
Îmi ieșea herpes dacă îmi era sete, dacă mâncam sărat, dacă îmi mușcam buzele, dacă primeam vreo minge de baschet în față, dacă trecuseră mai mult de 3 săptămâni de la anterioara erupție și începusem să bănuiesc că îmi ieșea și din cauză că respiram. Acum e mai bine, îmi apare herpes doar dacă – ați ghicit! – sunt răcită. Am avut nenumărate situații în care am analizat și am izolat cauza. Am ajuns la concluzia că are de-a face cu imunitatea scăzută și cu legea lui Murphy care spune că o nenorocire nu vine niciodată singură.
A fost marea problemă a acelei vârste și eram prea mică să pot protesta față de toate sfaturile date de babele din cartier. Așa am ajuns să încerc o mulțime de scârboșenii crunte, de la oțet sau pastă de dinți până la coada unei linguri de lemn încălzite la foc și pusă pe bubă. Nu cred că are rost să vă explic cât putea să doară oțetul pe rană și cum mă bântuie și acum mirosul ăla acru.
Tot în copilărie, când ne juleam genunchii, puneam pe ei frunze de pătlagină. Astea chiar funcționau, se vindecau imediat rănile.
Acum e alergia care mă ține cu ochii sticloși și cu nasul înfundat de o lună. Momentan beau cisterne de ceai de Trei Frați Pătați (panseluțe) și iau câteva suplimente de coacăz negru, dar nasul tot Bixtonim mi-l desfundă.
Oricum, la alții am văzut și chestii mai grave – împachetări cu cartofi și oțet în jurul gâtului, în caz de amigdale umflate. Nu i-am zis maică-mii, ca să nu-i dau idei.
Voi la ce torturi neortodoxe ați fost supuși până acum ca să vă vindecați de dureri, viruși și alte bug-uri?