La doar 17 ani, Bogdan Scarlat e unul dintre cei mai promițători înotători români, atât la juniori, unde concurează acum, cât și la seniori. În urmă cu doi ani stabilea noi recorduri naționale, iar acum, după 8 luni de pregătire în Franța cu fostul antrenor al Cameliei Potec, e la câteva secunde pe cronometru de o calificare la Jocurile Olimpice de la Rio.
L-am întâlnit pe Bogdan la Bazinul Dinamo, acolo unde până pe 12 iulie au loc Campionatele Internaționale de Înot ale României. Am încercat să aflu de la el cum e să vii acasă cu medalii de aur la 12 ani și ce poate motiva un adolescent să facă naveta Mioveni-Pitești pentru nouă antrenamente pe săptămână. Mi-a povestit despre perseverența în muncă, autoexigență și răbdare – calitățile cu care se construiesc campionii, dar și despre cât e de important să nu renunți după primele eșecuri.
Cum te-ai apucat de înot și cine te-a încurajat să urmezi drumul ăsta?
Am început să merg la înot de la 6 ani, iar mai serios m-am apucat pe la vreo 9 ani. Inițial, planul era să învăț să înot. Cu timpul am realizat că, totuși, pot mai mult, iar prima medalie câștigată a fost la 12 ani. Sora mea mai mare a făcut înot și ea m-a încurajat. Vedeam că vine cu medalii acasă – pe atunci se și premiau medaliile – și am zis că vreau și eu.
Presupun că sunt o mulțime de copii care zic același lucru. Dar ce a făcut diferența în cazul tău de la amator, la prima medalie?
În acest sport trebuie să ai răbdare. La 9 ani am început performanța și vreo trei ani m-am pregătit pentru prima medalie. La 12 ani am devenit pentru prima dată campion național la proba de 200 m liber și atunci am observat că pot mai mult. Atunci a fost începutul, iar perseverența m-a ajutat să ajung aici.
Povestește-mi un moment în care ți-ai dorit din tot sufletul să faci performanță.
A fost o întâmplare, în copilărie, cu sora mea. Poate e o prostie, dar atunci când eram mic, pe la 8-9 ani, nu-mi dădeam seama de asta. Ea venise cu medaliile de aur acasă și primise și premierea. Și am rugat-o să-mi ia din banii ei un mp3 player. Ea a zis că-mi ia, dar și-a cheltuit banii, cum ar face orice copil de 15 ani. Evident, eu am început să plâng, pentru că mi-l doream foarte mult. N-ai cum să uiți chestia asta. Și atunci i-am zis “lasă, că mă fac eu mare și o să fiu mai tare decât tine!” (râde).
Cum te antrenezi acum pentru calificarea la Rio? Știu că te-ai pregătit cu fostul antrenor al Cameliei Potec, Phillippe Lucas.
Am fost 8 luni la pregătire în Franța. La început mi-a fost foarte greu, pentru că acolo trebuie să am grijă singur de mine – să-mi gătesc, să mă descurc. Nici limba nu o știam foarte bine la început. Pregătirea nu a fost foarte diferită de ce fac în România, însă nivelul sportivilor cu care mă antrenam acolo era mult mai ridicat decât al meu. Eu eram printre ultimii la băieți, ei sunt deja seniori, eu sunt junior, iar asta contează foarte mult – să te antrenezi cu sportivi mai buni decât tine. Acolo am avut cu cine să fac antrenamente serioase și am fost foarte motivat.
Spuneai că ți-a fost greu să pleci de acasă. În ce fel te-au susținut cei de acasă? Te trimiteau la antrenamente în zilele în care nu aveai chef?
Mama m-a susținut foarte mult. Tata a fost destul de mult plecat cu serviciul și mă suna, mă încuraja de la distanță. La mine nu s-a întâmplat să nu mă duc la antrenament că nu am chef. Chiar dacă nu aveam chef, mergeam și îmi venea cheful când intram în bazin. Mama nu mi-a impus niciodată să fac sau să nu fac ceva, nu m-a forțat să mă duc, dar m-a ajutat cu sfaturi.
Care a fost momentul în care ți-ai dat seama că poți face performanță și că acesta e drumul tău?
Pe la vreo 13-14 ani, când deja începeam să devin campion național mult mai des, la fiecare competiție. Mi-am dat seama atunci că tot efortul merită și nu e degeaba. Mai ales că eu nu stau în Pitești, stau în Mioveni și tot timpul trebuia să fac naveta cu maxi taxi. Aveam antrenament în fiecare zi, nouă antrenamente pe săptămână. Asta până acum doi ani, când Clubul Sportiv, după rezultatele avute, mi-a oferit un apartament închiriat în Pitești.
În ce stadiu te afli acum cu participarea la Jocurile Olimpice?
Eu deja mi-am făcut baremul pentru calificarea la Olimpiadă, dar e baremul B, iar baremul A e cu mult mai mic, cu vreo 30 de secunde mai puțin. Încerc să-l depășesc, să mă apropii cât mai mult de un timp care să-mi garanteze calificarea. Momentan l-am depășit doar cu o secundă, deci nu se știe sigur dacă chiar o să merg la Rio, dar mai am timp până anul viitor.
Ce crezi că e necesar ca să fii cu adevărat bun în sportul ăsta?
Sunt multe lucruri pe care noi, în România nu le avem – un maseur, un nutriționist bun – lucruri care pot face diferența. Apoi, trebuie să fii dur cu tine. Dacă ești blând, dacă azi n-ai chef, nu te simți bine și o lași pe mâine, nu o să meargă. Contează și răbdarea, cum ziceam mai devreme. Răbdarea ta și a părinților, pentru că mulți se retrag sau sunt retrași de părinți dacă văd că nu dau randament la primele campionate. Nu mai zic de reproșuri: “ești un prost, uite ce prost ai mers, n-ai luat medalii”.
Rezultatele nu apar imediat și mă bucur că mama mea a avut răbdare cu mine, mai ales că am avut și niște accidentări vreo doi ani și nu mai eram pe podium. E nevoie de câțiva ani de muncă până la primele medalii, iar uneori mai sunt și obstacole, cum sunt accidentările. Și e păcat că unii renunță după câteva competiții la care nu reușesc să câștige nimic. Muncă, seriozitate, răbdare și să asculte de antrenor – asta e cel mai important sfat pentru cei aflați la început. Înainte să fii campion la înot trebuie să fii campion la răbdare.
Pe Bogdan și pe ceilalți înotători din lotul României îi puteți susține la Bazinul Dinamo, până sâmbătă, pe 12 iulie, unde vor concura cu peste 250 de sportivi din mai multe țări. Rezultatele de la Campionatele Internaționale de Înot îi pot ajuta să se califice la Jocurile Olimpice din 2016, așadar au nevoie de toate încurajările. Intrarea este liberă.
Campionatele Internaționale de Înot, susținute de Mercedes Benz, sunt primele concursuri internaționale de acest calibru desfășurate în ultimii 30 de ani în România, fiind înscrise în calendarul internațional al competițiilor sportive al FINA (Federația Internatională de Natație) și LEN ( Liga Europeană de Natație).