Se deschid foarte multe restaurante în București în ultima vreme. Apar prin presă, prin check-in-uri de early adopters și le trimit pe toate într-o lungă listă de vizitat. Însă nu îmi explic de ce atunci când vreau să mănânc într-un loc nou, de cele mai multe ori nu am nicio idee. Să zicem că recenziile pe care scriu aici îmi sunt utile în mare măsură și mie, nu doar vouă, ca să nu mă mai plâng de lipsă de inspirație.
La Osteria Ciao Niki am ajuns printr-o recomandare. Abia am observat-o pe stradă. E la parterul unui bloc, pe Mihai Eminescu nr. 90, pe trotuarul stâng, cum mergi dinspre Grădina Icoanei spre Romană.
Locuri de parcare nu prea sunt în zonă, dar un loc pentru bicicletă sau Vespa (ca să fii italian până la capăt) găsești chiar în fața restaurantului.
Locul nu e unul cu pretenții. Nu are terasă (din păcate) și nici nu e foarte mare. Ai să vezi câteva mese, un raft cu vinuri și produse italienești expuse, o vitrină cu preparatele zilei și, în spatele ei, o mică bucătărie.
Ce a fost neobișnuit față de alte restaurante a fost atitudinea extrem de prietenoasă a domnișoarei (sau doamnei?) Niki, care a venit la masa noastră imediat după ce ne-am așezat. Ca să înțelegeți la ce mă refer, prin prietenoasă vreau să spun neobișnuit de familiară – a fost foarte zâmbitoare, ne-a dat sugestii cu accent ușor italienesc și mie îmi vorbea cu “iubita”. Mi s-a părut chiar simpatică, dar îmi dau seama că nu toată lumea e obișnuită cu oameni atât de deschiși și binevoitori, așa că nu m-aș mira să aflu că pe unii îi deranjează.
Restaurantul nu are meniu – sau cel puțin noi n-am primit unul. Din ce am văzut pe facebook, au în fiecare zi un meniu al zilei format din supă/aperitiv și fel principal, care costă 18 lei. Probabil este servit până se termină porțiile. Cum noi am ajuns destul de târziu, dra Niki ne-a spus că ne poate servi cu niște minestrone, iar pentru felul doi am povestit puțin despre ce am vrea să mâncăm și ce ne poate face și ne-a făcut mâncarea pe loc.
Supa de legume (8 lei) a fost bună, cu legume date pe răzătoare, nu făcute cremă. A avut gust de supă de casă, bogată în legume, fără artificii, nimic ieșit din comun, iar porția a fost suficient de mare.
La felul doi eu am cerut salată (20 lei), iar dra Niki a venit cu o salată din diverse frunze verzi, foarte proaspete (spanac, valeriană, rucola și altele), roșii uscate, cubulețe de mozzarella, măsline și roșii cherry. Eram sătulă după supă, așa că m-am super săturat cu salata. A fost foarte bună, mi-a plăcut mai mult decât supa și am simțit că ingredientele sunt de calitate.
El a comandat paste bolognese (18 lei, cu sos ragu, din carne tocată). A venit o porție pe care și-a făcut curaj să o termine. Au fost gustoase, din ce am înțeles, genul de paste pe care ți le-ar face o gospodină italiancă, fără improvizație suplimentară.
Au mers bine cu muzica italienească retro de pe fundal. Dacă n-ar fi venit nota, aș fi zis că sunt în casa cuiva.
Ce mi-a mai plăcut a fost că felurile au fost aduse astfel încât să nu așteptăm prea mult după ele. Până am mâncat noi supele au fost gata și pastele și salata.
În total, toată distracția – două supe, o porție de paste bolognese, o salată și două pahare de prosecco – a costat 78 lei. Foarte bine pentru ce am primit.
În concluzie, recomand locul dacă vă place mâncarea italienească simplă. E o opțiune bună mai ales dacă lucrați sau locuiți în zona Romană-Grădina Icoanei. Poate reveneam mai des dacă aveau terasă, dar am rămas cu o impresie bună. E un loc destul de intim în care ieși când ți-e foame și poftă de ceva proaspăt, făcut pe loc, cu prețuri pe măsură.