Iezer Păpușa Trail Race – maraton, patinaj, ploaie și prima dată pe podium

iezer trail run 2

 

Împinge călcâiele în podea și ridică vârfurile la maximum, până simți că pocnește gamba. Cam așa a fost prima parte de urcare la Iezer Păpușa Trail Race. Din fericire, nu a durat mult și urcarea ne-a dus la răscruce de vânturi, în golul alpin, apoi la patinoar. Cum așa?

Ei bine, planul era ca alergarea de la Iezer să fie antrenamentul lung înainte de Maratonul Piatra Craiului, de săptămâna viitoare. Pentru că nu apuc să alerg decât în parc sau pe stadion, am zis că o porție de antrenament specific nu strică.

Dar să derulăm de la început. Am ajuns la Iezer mai mult din întâmplare. E un eveniment mai puțin cunoscut, care a avut prima ediție anul ăsta și probabil nu m-aș fi înscris dacă nu câștigam o înscriere gratuită la tombola de la Cozia Mountain Run.

Așa că mi-am făcut bagajele, mi-am luat sora în galerie și am plecat. Am hotărât să nu forțez deloc, să alerg relaxată ca să nu-i dau ocazia lui Murphy să aplice legea gleznei sucite înaintea cursei cu emoții. Totul a decurs ok și, cel puțin din punct de vedere al funcționalității, sunt aptă pentru MPC.

Citește mai mult

5 lucruri mai puțin fabuloase care se întâmplă în timpul maratoanelor

corcova trail run

 

 

Ah, ce frumoasă e lumea maratoniștilor, cu nuanțele ei fosforescente, competițiile prin tot felul de locuri spectaculoase și spiritul marii familii a iubitorilor de sport și de natură! Pentru cineva care nu aleargă, poate părea o poveste idilică perfectă.

Alergătorii, însă, cunosc și latura mai puțin glamorous a pasiunii lor. E vorba despre acele mici lucruri care i-ar face pe alții să zică “bleah!” sau “no way!”, dar pentru noi nu sunt altceva decât condimentele unei curse.

 

Iată 5 lucruri mai puțin grozave la care să te aștepți în timpul unui maraton, indiferent dacă e montan sau pe asfalt:

Citește mai mult

Salată dulce-acrișoară cu mere, rucola și quinoa

Salata Carmen

 

 

Acum vreo trei ani, când eram în vizită la un prieten spaniol, am mâncat pentru prima dată salata asta și, pentru o vreme, nu mai voiam să mănânc altceva. Eu nu m-aș fi gândit niciodată să pun ingredientele pe care le conține la un loc. Dar a fost atât de bună încât am notat rețeta și când am ajuns acasă am făcut-o de vreun milion de ori.

Pentru că au încercat-o prima dată făcută de mine, prieteni meu i-au zis Salata Carmen și așa i-a rămas numele. Pe principiul ăsta, ar fi trebuit să se numească Salata Pepe, ca pe tovarășul din Barcelona.

A trecut ceva vreme de când nu am mai făcut-o, pentru că ori nu aveam chef, ori nu aveam toate ingredientele, ori credeam că le am și descopeream că nu mai e fărâmă de nucă în casă.

Citește mai mult

Despre alergarea pe datorie

alergare-efort

 

 

Nu alerga pe datorie. Un sfat de la un maratonist (mult) mai experimentat decât mine descrie perfect o greșeală pe care majoritatea alergătorilor au tendința să o facă.

În alergare, evoluția e foarte ușor de măsurat. Mai adăugăm un kilometru în plus, mai scădem un minut pe cronometru, ne mai înscriem la un concurs sau două sau trei unul după altul.

E normal să-ți dorești mai mult, mai ales când toată lumea din jurul tău aleargă mai mult și mai repede. Și de multe ori, tentația de a forța e mare, pentru că sentimentul pe care îl ai când îndeplinești ceva de necrezut creează dependență.

Ce înseamnă să alergi pe datorie? Înseamnă că tot ce ai forțat se va întoarce împotriva ta și a sănătății tale cândva. Alergări prea lungi și/sau prea rapide, curse de trail pe trasee tehnice pentru care nu te-ai pregătit destul, competiții la care te duci deși nu te simți bine, nu ești odihnit, la care tragi de tine mai mult decât ar trebui, iar la finish ajungi praf.

Citește mai mult

5 lucruri importante despre Bucharest International Marathon 2015

medalie

 

Mai sunt puțin peste două săptămâni până la o nouă ediție a Raiffeisen Bucharest International Marathon. Cam târziu să te apuci de antrenamente, dar mai merge o alergare lungă weekendul ăsta. Am stat de vorbă cu organizatorii evenimentului la o cină pregătită de Valeria Răcilă Van Groningen, președintele Asociației Bucharest Running Club, și am extras câteva detalii despre maratonul de anul ăsta.

Citește mai mult

CiucașX3 2015 – un maraton grozav, peste așteptări

Ciucasx3

 

Cum a fost la CiucasX3?

Fantastic!

M-am simțit bine și am fost mai zen ca niciodată. M-am bucurat de cursă, mi-am amintit cât de mult iubesc muntele și cât de norocoasă sunt că pot să alerg în toate locurile astea de o frumusețe rară.

Am fost pe Ciucaș de mai multe ori, dar niciodată pe traseul de maraton. A fost cu atât mai interesant să ajung și în locuri noi și să-mi testez rezistența pe 42 de kilometri de munte. Țin minte că, de mai multe ori, ajungând pe vf. Ciucaș, vedeam punctul verde care marchează traseul de maraton și nu-mi venea să cred că sunt oameni care aleargă pe acolo. Doi ani mai târziu sunt unul dintre ei.

Citește mai mult

Meniu pentru maraton

pachet

 

Când plec la maratoane în afara Bucureștiului prefer să-mi iau pachet de acasă decât să mă bazez pe ce găsesc acolo. Niciodată nu știi ce noroc ai – la Corcova am avut mâncare foarte bună, dar în alte părți m-am trezit că erau doar două tarabe pe o rază de 3 km și alea aveau doar cozonac secuiesc și salam de biscuiți.

Știu că părerea aproape universală e poți să mănânci orice, că oricum alergi și arzi tot, dar discuția acum nu e despre ce și cât ard, ci despre ce îmi va da energia de care am nevoie, fără tone de zahăr inutil, făină, prăjeli sau sosuri ciudate pe care aș risca să le împrăștii pe traseu.

Pentru că plec la CiucasX3, am pregătit un meniu pre maraton pe care abia așteptam să îl încerc. Nu mai aveam răbdare, să vină odată maratonul și să-mi fac bunătățile.

Bateți tobele, vin sarmalele, iată ce am avut pe meniu:

Citește mai mult

Review: Pantofi de alergare montană Salomon Speedcross 3

 

Finishul de la Cozia, cu inca un alergator care poarta Speedcross
Finishul de la Cozia, cu inca un alergator care poarta Speedcross

 

Dacă te duci la o alergare montană în România și te uiți în jur la start, ai să vezi că vreo 70% dintre alergători poartă Salomon Speedcross, mai mult sau mai puțin fosforescenți.

Fără să fac prea mult research înainte, mi-am luat în primăvară modelul Speedcross 3 și am apucat să-i alerg cât de cât până acum. Hai să îți povestesc cum s-au comportat.

I-am purtat prima dată la EcoMarathon și aveam emoții. E riscant să mergi cu pantofi noi pe munte – dacă te rod, ai două variante – ori continui în picioarele goale, ca Barefoot Rick, ori înduri până la finish. Unde mai pui că era și prima mea cursă de trail! Eram pregătită moral pentru cel puțin un fail.

Din fericire, Salomonii s-au comportat exemplar, atât la EcoMarathon, cât și cu următoarele ocazii. I-am mai purtat la Cozia Trail Race, Corcova Trail Race și în drumeții pe Valea lui Stan, pe Moldoveanu și pe Negoiu.

Citește mai mult

Recenzie de carte: Ultramarathon Man, de Dean Karnazes

ultramarathonman

“Somewhere along the line we seem to have confused comfort with happiness.”

Dean Karnazes e un ultramaratonist american de origine greaca renumit pentru anduranta sa si pentru alergarile intinse pe zile lungi, fara pauze de somn. Cartea lui, Ultramarathon Man: Confessions of an All Night Runner, urmeaza aproximativ acelasi stil al biografiilor sau cartilor despre sportivi aparute in ultimii ani, cu exemple concrete si detaliate ale mecanismelor si motivatiilor din spatele alergarilor extreme.

Prima parte a cartii nu m-a prins foarte tare, dar e ceva ce tine de preferintele mele vizavi de stilul de a povesti. Karnazes incepe cu povestea primelor sale alergari si a drumului de 64 de kilometri facut pana la casa bunicilor pe bicicleta, fara sa anunte pe nimeni. Fata de alti atleti, late bloomers, la el semnele de ambitie se vedeau din copilarie.

Tot in partea introductiva da cateva detalii si despre moartea surorii lui, Pary, cu care avea o relatie apropiata. Evenimentul l-a facut sa se opreasca din alergat si abia dupa 10 ani s-a reapucat. De-a lungul vremii, gandul la Pary l-a motivat sa depaseasca durerea si epuizarea si sa treaca cu bine de provocari greu de inteles pentru noi, alergatorii de rand.

La fel ca multi alti sportivi, Karnazes a avut cativa antrenori care l-au marcat in adolescenta. Ai lui au fost extrem de militarosi si zelosi. Mi-a placut in special replica antrenorului sau preferat, cand l-a intrebat pe Dean cum a fost alergarea si el a zis ca se simte ok. “If it felt good, you didn’t push hard enough. It’s supposed to hurt like hell.”

Citește mai mult

CiucasX3 – Prima data in alergare pe Ciucas

 

participant

A mai ramas o saptamana pana merg din nou la Ciucas, un loc unde am fost deja de multe ori, insa niciodata n-am alergat. De data asta am sa alerg maratonul CiucasX3 si va fi prima data cand voi alerga acolo.

Fata de traseele pe care le-am facut pana acum, traseul de maraton e putin diferit, insa pastreaza cireasa de pe tort – urcarea de la Cabana Ciucas pana in Vf. Ciucas. Ultima data cand am facut-o a fost in primavara, pe un soi de zapada semitopita si grea, in care ni se afundau picioarele pana la glezne. Am facut o ora si jumatate pana in varf atunci si am ajuns cu bocancii plini de ultima zapada a anului.

Citește mai mult

5 semne care îți spun dacă ești pregătit să alergi un (semi)maraton

Later edit, aprilie 2019

Pentru ca multi dintre voi, aflati la primul semimaraton, cautati raspunsuri in articolul de mai jos, am decis sa vin cu o completare. Varianta initiala a postarii mi se pare in continuare valabila, dar as vrea sa fac cateva diferente. Cele 5 puncte mentionate mai jos depind de cateva variabile, asa ca, desi sunt niste repere pe care le ofer si acum celor care se gandesc daca pot alerga un semimaraton, as vrea sa diferentiez putin situatiile si in functie aceste variabile.

Prima ar fi care e obiectivul tau:

  • sa treci finishul no matter what
  • sa treci finishul intreg, neaccidentat
  • sa scoti un timp bun.

Astea sunt cele trei mari obiective intr-o cursa.

Pentru primul caz, va zic sincer ca aproape orice persoana cat de cat activa, cu o stare de sanatate ok si o greutate normala, fara probleme majore, poate termina un semimaraton. Chiar si fara cine stie ce antrenament. Cu chin, cu injuraturi, cu alternat mers-alergat, cu facut rau, probabil si cu ceva accidentari la final. Dar daca faci un pic de jogging, mai un mers, mai un pahar cu apa, sunt sanse mari sa te incadrezi in cele trei ore limita.

Evident, nu iti recomand scenariul asta. Nu subestima efortul pe care il ai de depus si impactul celor 21km asupra corpului tau. Daca ti se pare ca aia care termina un semi intr-o ora si un pic alearga relaxati, asta e rezultatul anilor de munca. Aduna toata suferinta lor de la antrenamentele de cativa ani (care e enorma, pentru o imbunatatire de cateva minute sau chiar secunde) si incearca sa o condensezi in trei ore. Cam asta va fi experienta ta. Plus, cum ziceam, sansele aproape sigure sa termini cu dauna totala si sa nu mai poti alerga niciodata.

Te-am speriat suficient? Ok, sa trecem la punctul urmator.

Ca sa treci intreg finishul unui semimaraton – rupt in zece, dar fara dureri majore pe termen lung – reperele de mai jos sunt cat se poate de valide. Am adaugat cateva comentarii in text pentru a-l completa.

Ei bine, si ca sa scoti un timp bun (sau imbunatatit) pe semimaraton sau maraton, povestea devine mai complexa. Asta e un joc care incepe de la a doua cursa incolo, cand ai deja un rezultat drept reper si vrei sa-l imbunatatesti.

Dar probabil cel mai mare impact il are antrenamentul consecvent, de durata, dupa un plan diversificat, in care sa ai si focus pe kilometri (cantitate), pe intensitate (calitate) si pe refacere. Daca iti lipseste una dintre cele trei, sunt sanse mici sa scoti vreun timp impresionant.

Deci alege-ti obiectivul cu cap.

Citeste in continuare articolul cu cateva completari.

*****

Înainte să alerg primul meu semimaraton (BIHM 2013), cea mai lungă alergare fusese de 11 km. Adevărul e că mă gândeam de mult la o distanță mai lungă, dar între gând și acțiune se puneau mereu niște perne comode de care nu puteam să mă dezlipesc dimineața.

Ce-i drept, cu vreo 5-6 săptămâni înainte alergam aproape zilnic câte 7-8 km și simțeam că progresez. (LE – haha, asa credeam eu ca se antreneaza un semi). Însă nu aveam niciun reper, nicio idee dacă aș putea sau nu să alerg, în condițiile în care mă aflam, distanța inimaginabilă de 21 de kilometri.

Singura întrebare care mă ținea în ceață era dacă există sau nu anumite semne care să-mi dea de înțeles că aș putea sau nu să termin primul meu semimaraton.

Privind în urmă acum, îmi dau seama că da, există niște semne. N-aș vrea să le luați ca pe o regulă, pentru că o alergare poate fi complet diferită de alta si, mai ales, fiecare alergator e unic (in raspunsul la antrenamente, alimentatie, viteza de progres si de refacere etc). Și chiar dacă ai reușit să scoți 4 min pe kilometru la antrenamente, e posibil ca în ziua maratonului să te doară burta și să-l termini în trei zile.

Citește mai mult