Hotpod Yoga la 37 grade Celsius și concertul simțurilor

Foto: Mindbodygreen.com
Foto: Mindbodygreen.com

Practica yoga te învață să-ți asculți corpul. După prima mea ședință de yoga la 37 grade Celsius, tot ce am auzit de la corpul meu a fost un nesfârșit discurs cu poc! și trosc! pentru următoarele două zile.

Mi-am dat seama că va fi ceva foarte diferit de îndată ce am ajuns la ultimul etaj al clădirii Universul și am văzut câteva fete ieșind dintr-un balon gonflabil, cu apele curgând pe ele. Părul lor ciufulit, ud, și privirile liniștite, parcă gata de somn, mi-au dat, însă, curaj.

Prima dată?, mă întreabă Ana, parte din echipa Hotpod yoga.

I-am zis că nu e prima dată la yoga, ci prima dată pe căldură. Poate ar fi trebuit să vin în pantaloni scurți.

Ești bine în colanți. Am avut oameni cu pantaloni de trening și bluze groase pe ei.

Citește mai mult

Traseu ecoturistic – oamenii, peisajele și atracțiile din Fundata-Moieciu de Sus

Fundata

 

Care e legătura între șița de pe casă, fânețe și cele 42 de specii de fluturi din zona Fundata-Moieciu? E simplă – azi dispare una, iar în timp dispar toate. 

Există unele întâmplări fericite în care locurile potrivite întâlnesc oamenii potriviți și împreună creează povesti care durează.

O astfel de poveste se scrie acum la Fundata și Moieciu, locuri cu peisaje care îți taie respirația, unde în perioada asta potecile sunt pline de frunze galbene pe sub care localnicii caută ciuperci.

 

După o pauză de câțiva ani, am ajuns la Moieciu de Sus prima dată pe anul ăsta în primăvară, la EcoMarathon (primul meu maraton de trail) și m-am îndragostit iremediabil de pacea și simplitatea naturii de acolo. La fel și de alergarea montană, dar despre asta am povestit deja.

Weekendul trecut m-am întors în zonă la invitația organizatorilor EcoMarathon, Centrul de Ecologie Montană, un grup de oameni harnici și iubitori de natură.

Ei desfășoară proiecte cu două direcții – încurajarea localnicilor să își continue stilul de viață tradițional, autentic, astfel încât să contribuie la conservarea peisajelor agro-pastrale și a biodiversității și promovarea ecoturismului în rândul celor care îi vizitează, păstrând activitățile tradiționale și durabile atractive din punct de vedere economic.

Citește mai mult

Ce se întâmplă după momentul în care crezi că nu mai poți

 

 

MPC 2015, foto de Oana Grigore
MPC 2015, foto de Oana Grigore

 

Diferența dintre ce poți și ce crezi că poți este uriașă. Din diverse motive – eșecuri, traume, modele greșite, influențe exterioare – cei mai mulți dintre noi avem tendința să ne subestimăm pe toate planurile.

Nu mă refer la subestimarea importanței reușitelor. E într-adevăr un mic succes dacă azi am reușit să ne rezolvăm toată lista de task-uri, dar nu e mare brânză. Mă refer la subestimarea masivă a lucrurilor pe care am fi în stare să le facem.

În urmă cu doi ani și jumătate am fost la una dintre conferințele celebre ale lui Tony Robbins – Unleash the Power Within. Am plecat de acolo cu o stare incredibilă, îmi venea să strig în gura mare, în metrou, “trăiți, oameni buni!”. Entuziasmul și energia au mai scăzut, așa cum se întâmplă mereu, dar măcar am învățat cum pot accesa starea aia oricând, chiar dacă nu o pot păstra permanent.

Și oricât de sceptică eram în legătură cu conferințele astea la care lumea se îmbrățișează, ignorând metodele folosite, rezultatele au fost incredibile. Eliminarea credințelor greșite despre noi, viață, ceilalți, ce merităm, ce putem și ce nu a fost cea mai importantă lecție.

Citește mai mult

Imunitatea scăzută după efort și răceala după maraton (maratoneala)

raceala

 

Cum adică ai răcit după maraton? Nu era vorba că sportul îți crește imunitatea?

Ba da, așa este – sportul practicat regulat și cu moderație îți întărește organismul. Alergi pe afară, înoți în lacuri, te dai cu bicla prin parc și uite așa, corpul tău produce anticorpi și învață să te apere.

Însă efortul de lungă durată are drept consecință imediată o scădere importantă a imunității, așa că nu e de mirare că foarte mulți maratoniști se aleg cu răceli serioase în zilele de după competiție. Și eu sunt printre ei.

Citește mai mult

Idei de cadou pentru prieteni activi #1

colaj

 

Dacă întrebi un prieten cu un hobby care presupune transpirat și obosit ce cadou își dorește, iar el îți răspune “aah, nimic…am tot ce-mi trebuie”, să nu-l crezi. Întotdeauna va fi o pereche de adidași, un rucsac de munte, niște ochelari de ski sau vreun gadget la care visează în secret.

Însă dacă nu ai niciun indiciu, e greu să-ți faci o idee despre ce ar trebui să cauți.

De aceea am dat startul unei serii de articole cu idei de cadouri pentru prieteni și prietene active, cu ponturi și recomandări care să te ajute să alegi o surpriză frumoasă. Majoritatea sunt generale și ar fi un cadou bun pentru orice iubitor de mișcare, dar vei găsi și idei pe categorii – cadouri pentru femei, pentru bărbați, echipament, gadgeturi sau cadouri pentru un anumit tip de sport.

 

Citește mai mult

Frittata pe jumătăți – hribi cu mărar și mozzarella cu roșii uscate

frittata1

 

Frittata la cuptor e un fel de pizza proteică. Nu-i de mirare că e opera italienilor. Blatul e din ouă, iar la capitolul topping poți folosi orice ai pune în mod normal pe o pizza. Așa ai ocazia să te joci cu o mulțime de gusturi. De data asta, eu m-am jucat cu hribi proaspeți, mozzarella roșii uscate, pe care le-am pus 50%-50%, pe câte jumătate de frittata.

A ieșit un mic dejun grozav, super sănătos și după două bucățele deja plănuiam o nouă tură. În plus, frittata asta e atât de sățioasă încât e perfectă și pentru masa de prânz.

Citește mai mult

Ce se întâmplă când nu dormim destul? Studii, statistici și experimentul meu

alergatori

 

 

Probabil știi asta deja. Somnul e perioada de refacere a corpului, perioada în care mușchii pe care i-ai pus la treabă în timpul zilei se refac. Și nu e vorba doar despre mușchi, ci despre tot organismul – creier, ficat, stomac, inimă, sistem imunitar, tot. Deși privim de multe ori somnul ca pe o întrerupere, ceva ce trebuie să facem, poate n-ar strica să îl privim ca pe o recompensă.

La nivel global, trăim o nouă formă a epidemiei de oboseală și nesomn. Nu e ceva nou în istorie, dar cauzele și soluțiile sunt diferite, iar efectele au ecouri noi. Din păcate, am ajuns să ne mândrim că suntem obosiți și ocupați, de parcă faptul că lucrăm 12 ore pe zi ar fi relevant pentru eficiența noastră. Din contră.

 

Dormim pe noi

 

În SUA, 50-70 de milioane dintre cele 380 de milioane de locuitori au probleme cu somnul. Conform medicilor de la Harvard, somnul insuficient ne provoacă în timpul zilei o stare numită sleep inertia, un fel de stare de somnolență sau ceea ce în limbaj popular se numește “a dormi pe tine”.

Citește mai mult

Maratonul Piatra Craiului 2015 – Energie și magie

Foto: Andrei Popescu
Foto: Andrei Popescu

MPC. Greu. Poate cel mai greu. Marele Grohotiș. Salomonii mei care alunecă pe pietre. Urcarea abruptă până la refugiul Diana. O cursă cu o istorie de zece ani. Participi doar dacă îți acceptă aplicația. Veterani. Nivel ridicat. Porțiunea de coborâre pe frânghii. Doar o săptămână trecută de la ultima alergare montană. Oboseală adunată, ore lungi la birou, antrenament cam puțin. Și parcă mă dor genunchii. Ce mă fac dacă plouă?

 

Gândurile astea îmi dădeau emoții înainte de a zecea ediție a Maratonului Piatra Craiului, atât de mari încât mă tot întrebam în ce m-am băgat.

Știam despre MPC că este un maraton al veteranilor, al celor buni. Sunt oameni experimentați, care au participat la toate edițiile, din 2006 încoace. În 2006 eu eram în clasa a XI-a și nu depășisem 1,5 km de alergare nici măcar cu un centimetru.

Când m-a întrebat Monica la Corcova “vii la MPC, nu?”, i-am zis că nu-i de mine. E de “oameni mari”, n-am ce căuta acolo. Nu cumva e foarte greu? “E greu, dar și cel mai frumos”. Și așa a sădit sămânța.

****

MPC e prima cursă la care, pentru a participa, a trebuit să trimit o aplicație. Principala cerință era să fi avut deja o oarecare experiență de alergare montană. Probabil organizatorii s-au gândit că ar scădea drastic numărul participanților la curse montane dacă primul lor trail run ar cuprinde urcarea pe Diana sau coborârile pe frânghii și pe grohotiș.

Citește mai mult

Concurs: 120km în căutarea cabinei de probă ideale

image

 

Azi am o misiune grea – să găsesc cabina de probă perfectă. Am plecat cu noaptea în cap din București în căutarea ei și am ajuns tocmai până la Sinaia.

Eu în general am anumite rețineri când vine vorba de cabine de probă. Cred cu tărie că majoritatea curelor de slăbire încep în cabinele de probă din mall-uri. Dacă luminile nu pică perfect, nici nu mai contează cum arată rochia. Te sperii de cât de mari îți arată picioarele sub ea.

Așa că am schimbat puțin regula jocului și, în loc de o cabină de probă ideală, am ales una mai puțin obișnuită – o cabină telefonică. Și pentru că urmează o alergare frumoasă pe Jepii Mici, mi-am pus echipamentul meu preferat de alergare și mi-am făcut câteva poze, să vedeți și voi diferența dintre socoteala de acasă și cea din târg. Sau dintre o ținută perfectă și o cabină de probă nu tocmai perfectă.

Citește mai mult

Concurs: Colțul mărturisirilor fetelor cu vieți duble

La teorii și reguli suntem cu toții buni. Știm ce trebuie să facem, ce e recomandat și ce nu, însă ambivalența ne pune bețe în roate. Vrem și nu vrem, știm, dar facem exact pe dos.

Se aplică de la lucruri importante până la unele mai de rutină. În ce mă privește, cred că a venit momentul să recunosc că, oricât de mare grijă aș avea de mine în rest, îmi supun părul la chinuri de multă vreme încoace.

Și e destul de greu să ai o viață dublă – una foarte activă de dragul căreia te întorci cu flori și frunze în păr dintr-un weekend plin de peripeții și una serioasă, în care îți place să arăți ca scoasă din cutie.

Citește mai mult

Bun venit într-o casă de sportivi amatori

simp

 

De când intri în curte te prinzi că e ceva fishy. Prima probă care te întâmpină e un uscător plin de rufe. Jumătate sunt curate și miros a balsam, iar jumătate sunt sinteticele transpirate la sală sau la alergat. Problema e că singura metodă de a afla care sunt curate e să-ți faci curaj să le adulmeci. Și nu-ți permiți să greșești.

La intrare, în holul mic, avem exhibit B. Adidașii cu care cineva a alergat weekendul trecut la o cursă montană. După cum s-a uscat noroiul pe ei, până și cel mai slab detectiv și-ar da seama că a plouat ceva la alergarea aia. Iar cojițele de noroi împrăștiate în jurul lor sunt semn că n-au fost pe lista priorităților la curățat și că probabil vor fi spălați cu două zile înainte de următorul trail run.

Lângă ei sunt alți adidași cu care altcineva s-a antrenat pe pante, în parc. Dacă chestia aia de pe talpa lor e tot noroi, rămâne de văzut.

Oricum, dacă ești musafir n-ai să găsești o pereche de papuci de casă. Dar loc pentru 15 perechi de adidași se face.

Citește mai mult