Când sportul sănătos devine nesănătos

accidentare genunchi

 

 

Citeam ieri articolul lui Silviu Bălan și mi-a rămas în gând un subiect pe care nouă, celor care facem sport din pasiune, ne cam place să îl evităm – accidentările la care ne expunem, atât de serioase încât ne pot afecta stilul de viață pentru totdeauna.

Pe scurt, Silviu e unul dintre cei mai buni alergători montani din România. Asta îi place să facă și îi ocupă cea mai mare parte a timpului. Recent, a fost diagnosticat cu două hernii de disc, una dintre ele atingând nervul.

Accidentarea înseamnă nu doar finalul antrenamentelor și al competițiilor (pentru o bună vreme), ci și o schimbare completă a stilului de viață, în care va trebui să includă ore lungi de fizio și kinetoterapie. Și, poate mai dureros decât durerile fizice de spate, e faptul că trebuie să renunțe la marea lui pasiune de când era copil, alergarea montană, ba chiar să evite o mulțime de alte forme de efort fizic.

 

Accidentări la ordinea zilei

 

Dacă te uiți pe o listă a celor mai comune accidentări ale alergătorilor, ai să vezi că e foarte lungă și cuprinde probleme mai ușoare, recuperabile, dar și unele care își pun amprenta nu doar pe performanțele sportive, ci pe viața de zi cu zi.

De la clasicele dureri de genunchi, fasciita plantară, tendinita, leziuni de menisc, sindrom ilio-tibial, banala (dar groaznica) entorsă, dureri de spate, de șolduri, de glezne, până la fracturi de stres. Și astea sunt doar cele comune, pentru că dacă citești întreaga listă, ai șanse mari ca sportul tău preferat să rămână statul pe canapea.

Unul dintre cei mai buni medici cardiologi din București m-a avertizat vizavi de antrenamentele de alergare de viteză (în sistem anaerob), așa numitele intervale sau bucăți. Mi-a spus că distrug celula cardiacă și că, dacă nu fac performanță și nu-mi câștig pâinea din asta, ar fi mai bine să rămân la jogging. În fiecare zi afli ceva nou și destul de șocant, important e cum interpretezi și ce faci după.

 

Cum se poate ca sportul (de orice fel), atât de sănătos, de recomandat și de promovat, să fie cauza atâtor probleme medicale grave?

Din punctul meu de vedere, vorbim de două categorii expuse la un risc crescut de accidentare – sportivii foarte începători și sportivii de performanță.

Citește mai mult

Mulțumiri pentru un an de alergări

thanks

 

A trecut un an pe care nu l-am măsurat doar în kilometri, ci și multe ore de antrenamente, multe încurajări, oameni noi, care se ajută reciproc și care construiesc povești frumoase împreună. Am avut norocul să întâlnesc câțiva dintre ei în toată călătoria asta și vreau să le mulțumesc pentru niște lucruri aparent mărunte. Pe unii nici nu i-am numit direct pentru că aș fi strâns suficiente motive pentru un roman, dar sigur se regăsesc mai jos.

Citește mai mult

Idei de cadouri pentru prieteni activi #2

idei-cadouri-sportivi

 

Mi se pare extrem de simplu să găsești un cadou pentru un prieten sportiv. Mereu e ceva ce îi lipsește sau ceva mai bun decât ce are acum. Opțiunile de echipament sunt nelimitate și, indiferent ce activități preferă, sigur găsești ceva ce poate deveni o surpriză frumoasă de pus sub brad.

Pe lângă lucrurile instant win, cu care mergi la sigur, sunt și câteva pe care ar fi mai bine să nu le oferi cadou.

 

Citește mai mult

De Crăciunul ăsta, alege cozonacul

cozonac

 

Exact. Cozonacul ăla pufos, cu nucă, făină și zahăr. Plin de gluten și de calorii.

De ce?

Nu-i nimic mai prețios pentru psihicul și fizicul nostru decât echilibrul. Fiecare lucru pe care îl facem ar trebui să fie în concordanță cu ceea ce vrem, ce contează pentru noi, iar dacă tot anul ne-am învârtit în jurul kilogramelor de păstrat sau de dat jos, acum cred că e momentul să uităm puțin de presiunea asta.

Pentru că de Sărbători prioritățile nu mai sunt cântarul și greutățile de pe bară, ci familia, bucuria, liniștea. (Și îți doresc mult succes cu liniștea dacă te gândești să refuzi cozonacul mamei!)

Despre echilibru e vorba și cu felia asta de cozonac, porția de salată boeuf cu maioneză grasă de casă sau porția de cornulețe cu rahat. Nu vorbesc despre excese, despre mese încheiate cu nasturele descheiat la blugi. Ci despre o porție din ceva bun, de care ți-a fost dor și de care te atașează amintiri și trăiri. O felie de cozonac cald și aromat nu o să te îngrașe, la fel cum o zi de post negru după un exces nu o să te slăbească.

Citește mai mult

Star Wars The Force Awakens, review fără spoilere

starwars-poster

 

Dacă citești review-uri despre episodul 7 din Star Wars, The Force Awakens, înseamnă fie că ți-ai luat deja biletele sau te-ai hotărât să le iei, fie vrei să vezi te mai convingi o dată înainte că merită.

Nu era nicio îndoială că filmul lui JJ Abrams va fi un blockbuster. Cred că e prima dată când aud de un film la care primele vizionări, cel puțin în cinematografele din București, sunt sold out. Sunt convinsă că nerăbdarea construită de toate zvonurile și revealurile de până acum despre cum va continua povestea Forței ar fi vândut bilete și fără ca publicul să aibă confirmarea că e un film bun.

Dar este. E unul excelent, tot ce trebuie să fie și a făcut așteptarea să merite. Povestea e incredibilă, nu foarte previzibilă, și e o continuare excelentă a legendei construite în primele părți.

A fost primul film la care lumea din sală a aplaudat când au apărut, pe rând, Han Solo, Queen (General) Leia, C-3PO și Chewbacca. Apar și Vader și Luke, dar n-am să intru în detalii despre formă și context, iar Kylo Ren e doar o imitație a măreției bunicului său. Un alt personaj important e droidul BB-8, cel mai căutat din tot episodul.

Citește mai mult

Băneasa Trail Run 2015 – unde-i finishul?

Foto - Radu Cristi
Foto – Radu Cristi

 

Universul ăsta face lucrurile cu un sens, încep să se lege la un moment dat și reușim să îl înțelegem. Dacă la începutul anului am vrut să fac doar o alergare de trail, să văd cum e, iar apoi m-am trezit că am mai făcut vreo 6, la fel se și încheie anul. Am zis că iau pauză după fiecare dintre ultimele trei alergări mai lungi, dar tot m-am înscris la Băneasa Trail Run, prima mea cursă de iarnă.

Cu o săptămână înainte de concurs, dacă tot nu aveam nimic de făcut într-o dimineață de weekend, am fost într-o recunoaștere a traseului. Am alergat lejer și am speriat toate căprioarele care ne-au ieșit în cale. În ziua semimaratonului, însă, se ascunseseră de mult, nu le-am văzut nici urma.

 

Ajunși din nou acolo în ziua cursei, am încercat să-mi urmez propriul sfat și să nu mă înfofolesc. Inițial plănuiam să alerg într-o bluză termică și cu vesta Gravity din kitul de participare deasupra, dar am primit sfatul să renunț la vestă și bine am făcut. Evident, înainte de start nu voiam să renunț nici la geaca de ski pe care o aveam deasupra, atât de frig era. De mănuși și de fes am scăpat după primii kilometri, nu le mai suportam pe mine. Noroc că l-am avut iar pacer și coach motivațional pe Costi :), așa că i le-am pasat lui.

Citește mai mult

Cookies cu fulgi de cocos, fără făină și zahăr

biscuiti

Îmi place să văd mereu potențialul ingredientelor din frigider și de prin sertare. Și pentru că aveam niște fulgi de cocos rămași de când am făcut bomboane Raffaello, am zis să îi împrietenesc cu untul de arahide și să facă echipă într-o rețetă rapidă de biscuiți sănătoși.

Unde mai pui că îmi place cum miroase în casă când coc nucile, merele, dovlecul, scorțișoara, portocala și celelalte ingrediente ale sezonului toamnă-iarnă.

Rețeta e improvizată total. Mă întreba cineva zilele trecute de unde iau rețetele. Ei bine, asta e una dintre acelea simple pentru care nu îți trebuie cine știe ce ghid în 60 de pași. O poate face oricine are chef și 20 de minute libere.

Eu le-am avut pe ambele, așa că în seara de dinaintea semimaratonului din pădurea Băneasa am decis să coc niște biscuiți, cookies sau fursecuri – încă mi-e greu să îi încadrez clar – și să-i folosesc pe post de combustibil înainte de cursă. Destul de low carb, având în vedere că nu au făină, cereale sau zahăr, dar au ceva grăsimi (bune), din untul de arahide și cel de cocos.

Citește mai mult

Aparatul dentar – cum e după 11 luni

smile

 

Alaltăieri a fost aniversarea a 11 luni de când am aparatul dentar. Mult a trecut, puțin ar mai fi, dar nu spun hop până nu sar pârleazul pe care numai ortodontul decide unde mi-l scoate în cale pe traseu.

La cel mai recent control, verdictul aproximativ a fost de încă 4 luni, mult mai bine decât mă așteptam. Eu eram pregătită psihic (și financiar) pentru încă aproape un an. Totuși, pentru că motivul pentru care mi-am pus aparatul nu este îndreptarea dinților (cu excepția unui canin, ei erau deja drepți), ci crearea unui spațiu pentru implant, lucrurile s-au mișcat mai repede. La propriu. Dinții s-au deplasat și n-ar mai fi nevoie decât de 1-2 milimetri ca să ajungă exact unde trebuie.

Victorie!

Citește mai mult

Iarna pe bicicletă

bicla-iarna

 

 

Nu credeam că o să mă prindă mijlocul lui decembrie circulând cu bicicleta. Aproape doar cu bicicleta. Am o cartelă de metrou începută pe 20 noiembrie, care mai are încă 3 din cele 10 călătorii.

E drept, majoritatea drumurilor sunt pe distanță scurtă, dar când văd cât de aglomerată e Calea Victoriei în fiecare dimineață și cât de liberă e pista, îmi amintesc că rostul vieții nu e să fie petrecută în trafic.

Cred că vremea încă bună și traficul din ce în ce mai aglomerat mă țin pe bicicletă iarna asta, deși anii trecuți, pe la jumătatea lui noiembrie o băgam la subsol.

 

Citește mai mult

Călătorie spontană în Andaluzia – Sevilla și Cordoba

Reales Alcazares

 

Privind în urmă, îmi dau seama că anul ăsta a fost plin de decizii spontane. La fel a fost și mica vacanță în Sevilla și Cordoba, două orașe în care nici nu mă așteptam să ajung prea curând. Fără să planific mare lucru, am apucat să mă bucur de culorile și aromele Andaluziei ca și cum aș fi fost de-a casei.

Un grup de prieteni călători cu care am bătut mii de kilometri, fiecare din altă țară, au venit cu ideea. Eu am zis da și uite așa m-am trezit rătăcind singură pe străduțele întortocheate din Sevilla, la 27 de grade în mijlocul lui noiembrie.

M-am rătăcit la propriu. Prima mea destinație era apartamentul închiriat unde urma să stăm, dar cum nu mă grăbeam, am zis să mai și admir câte ceva prin centru. Am admirat vreo patru ore străzile întortocheate ale cartierului Santa Cruz, fără să găsesc adresa. M-am învârtit în cerc, am luat-o pe toate străduțele greșite, numai pe cea corectă nu. Mi-a prins bine. A doua zi știam centrul pe de rost.

Citește mai mult

Recunoașterea traseului Băneasa Trail Run

padure-baneasa-traseu-trail-run

 

Duminică dimineața am fost într-o tură de recunoaștere și antrenament long run de weekend pe traseul de semimaraton de la Băneasa Trail Run, care are loc duminica viitoare, 13 decembrie.

La BTR m-am înscris fără prea mare planificare. S-au înscris câțiva cunoscuți și am zis să mă alătur, ca să nu ruginesc de tot iarna asta. Și pentru că n-am mai fost pe acolo, am ieșit la o alergare de 20 de km, cu traseul concursului încărcat de Costi pe ceas.

E prima dată când alerg pe un traseu de concurs înainte de concursul propriu-zis, tocmai pentru că oricum aveam chef de o alergare mai lungă și să văd cum se prezintă situația prin pădure.

Citește mai mult

Muffins tomnatice cu mere, migdale și scorțișoară

muffins-mere-low-carb

 

Nu știu alții cum sunt, dar eu am perioade în care am chef să gătesc și perioade în care nici nu vreau să mă apropii de bucătărie. N-am o explicație rațională pentru asta, e doar o stare de fapt. Și mai sunt săptămâni – mai ales când dă frigul – în care-mi vine să coc tot ce prind. Mai puțin combinația plictisitoare de făină și zahăr, mai mult ingrediente parfumate – mere, nuci, scorțișoară, dovleci și alte delicii de sezon.

Urmând vechea mea regulă care spune că n-are cum să-ți iasă ceva rău când pui doar ingrediente bune, am improvizat niște muffins cu aromă de toamnă. Au ieșit foarte bune, suficient de dulci și fără adaos de zahăr, with a little dark chocolate twist.

 

Citește mai mult