Duminică dimineața am fost într-o tură de recunoaștere și antrenament long run de weekend pe traseul de semimaraton de la Băneasa Trail Run, care are loc duminica viitoare, 13 decembrie.
La BTR m-am înscris fără prea mare planificare. S-au înscris câțiva cunoscuți și am zis să mă alătur, ca să nu ruginesc de tot iarna asta. Și pentru că n-am mai fost pe acolo, am ieșit la o alergare de 20 de km, cu traseul concursului încărcat de Costi pe ceas.
E prima dată când alerg pe un traseu de concurs înainte de concursul propriu-zis, tocmai pentru că oricum aveam chef de o alergare mai lungă și să văd cum se prezintă situația prin pădure.
Ne-am adunat vreo 7 alergători, dar pe traseu ne-am întâlnit cu mulți alții. Unii erau la antrenament, alții erau la concursul de orientare despre care habar n-aveam că avea loc chiar atunci.
Am început pe ceață, dar nu era foarte frig. După vreo 3 km mi-am dat jos jacheta softshell, iar dacă în ziua cursei vremea va fi la fel, nici nu mai pornesc cu jacheta la mine. Cel mult am să-mi pun deasupra vesta pe care o vom primi în kit.
Iată câteva observații care s-ar putea să-ți fie utile dacă alergi și tu la Băneasa Trail Run:
– Nu te înfofoli. Eu am rămas în bluză cu mânecă lungă și tricou pe dedesubt. Softshell-ul chiar era în plus.
– Obligatoriu mănuși + fes la alergare și haine foarte groase + pantofi curați în care să te schimbi după finish. Serios, e rost de răceală. Eu îmi iau geaca de ski și visez că va exista o sursă de ceai la finish.
– Nu știu dacă va exista vreun loc de depozitat hainele de schimb. Portbagajul mașinii e cea mai sigură opțiune.
– Traseul e foarte plat și alergabil, plin de frunze umede. Pe alocuri sunt bălți de noroi camuflate de frunze, copaci căzuți sau crengi, deci e nevoie doar de puțină atenție. Dacă ești la fel de neîndemânatic ca mine, e mai safe să le ocolești decât să le sari/traversezi de-a dreptul.
– Jumătate din traseul de semimaraton era deja marcat cu benzi cu Intersport și săgeți. Oricum, e potecă, iar la răscruci vor fi marcaje, deci nu prea ai cum să te pierzi.
– Bucuria cea mai mare a fost să întâlnim o mulțime de căprioare (eu am numărat cel puțin 6). Probabil se vor ascunde de aglomerație în ziua concursului, dar să nu uiți că ești musafir pe terenul lor și că ambalajele se țin până la primul coș de gunoi.
– Atenție distributivă. Dacă stai cu ochii doar pe potecă s-ar putea să te trezești cu o creangă peste nas, ca subsemnata.
– Chiar dacă nu alergi, poți veni să faci galerie prietenilor 🙂 Startul se dă de lângă Restaurantul Casa Albă.
PS – Folosesc Strava pe telefon ca să-mi contorizez numărul de kilometri, însă fix la asta dă erori. Aici mi-a dat 1 km în plus față de cât am alergat, de fapt, deci și un timp mai bun decât cel real.
Enjoy!