Privind în urmă, îmi dau seama că anul ăsta a fost plin de decizii spontane. La fel a fost și mica vacanță în Sevilla și Cordoba, două orașe în care nici nu mă așteptam să ajung prea curând. Fără să planific mare lucru, am apucat să mă bucur de culorile și aromele Andaluziei ca și cum aș fi fost de-a casei.
Un grup de prieteni călători cu care am bătut mii de kilometri, fiecare din altă țară, au venit cu ideea. Eu am zis da și uite așa m-am trezit rătăcind singură pe străduțele întortocheate din Sevilla, la 27 de grade în mijlocul lui noiembrie.
M-am rătăcit la propriu. Prima mea destinație era apartamentul închiriat unde urma să stăm, dar cum nu mă grăbeam, am zis să mai și admir câte ceva prin centru. Am admirat vreo patru ore străzile întortocheate ale cartierului Santa Cruz, fără să găsesc adresa. M-am învârtit în cerc, am luat-o pe toate străduțele greșite, numai pe cea corectă nu. Mi-a prins bine. A doua zi știam centrul pe de rost.
Cum ziceam, a fost zero planning. Singurii pantofi pe care i-am luat la mine au fost adidașii de alergare, buni și la plimbat, și în situația de extremă urgență în care m-ar fi apucat dorul să dau o tură.
Când am făcut dreapta din gară am dat de niște bulevarde drepte, lungi și largi, un pod deasupra apei și s-a aprins beculețul – am identificat potențialul pentru un mic jogging.
Pe hartă îmi apărea palatul regal, Reales Alcázares, înconjurat de ceea ce credeam că e un parc. De fapt aveam să aflu că era grădina palatului și nicidecum un loc destinat alergătorilor, cărucioarelor de copii și cățeilor, cum aveam eu impresia.
Garden view in Real Alcazar, Sevilla
A photo posted by @carmenalb on
Reales Alcázares este cel mai vechi palat regal aflat încă în uz din Europa. Nu e doar obiectiv turistic, ci și reședința regilor Spaniei. Face parte din Patrimoniul UNESCO și aici s-au filmat câteva scene din Game of Thrones (Does Dorne ring any bells?)
În ciuda agitației și aglomerației de turiști, Sevilla e un oraș destul de liniștit. E suficient de mare încât să-i vezi și părțile mai gri. Nu urâte, dar mai urbane. Partea bună e că după cel mai neașteptat colț poate să răsară câte o catedrală sau câte o vilă cu nelipsita curte interioară plină de flori și fântâni arteziene.
Mai jos, Plaza Espana, locul preferat al romanticilor, de vizitat la apus.
În fiecare dimineață în Sevilla am luat micul dejun în La Cacharreria, un fel de cafenea mică recomandată de proprietara apartamentului, cu doar câteva mese, dar mereu plină. Pereții sunt plini de bănuți sprijiniți pe muchiile cărămizilor, cafeaua e grozavă, iar mâncarea e și mai și.
Pe mesele mici nu mai rămânea niciun centimetru liber când venea comanda pentru 3-4 persoane. Acolo am descoperit un mic dejun foarte obișnuit în alte părți, dar mai puțin la noi – avocado toast.
La prânz începe forfota în centrul orașului. Adevărul e că, dacă iarna ta are 10 grade Celsius, nu văd de ce nu te-ai plimba non-stop. Din experiența noastră, majoritatea restaurantelor sunt what you see is what you get – dacă de afară ți se pare bun, e bun, dacă nu, nu.
Cea mai bună cină a fost la un restaurant italienesc, L’Oca Giuliva, la care am mers în ultima seară, cu rezervare. De reținut e că majoritatea restaurantelor închid la prânz, în spiritul tradiționalei siesta. Dacă e trecut de ora 14 s-ar putea să nu mai ai atât de multe opțiuni.
Catedrala din Sevilla este și ea parte din Patrimoniul UNESCO. E o construcție imensă, cea mai mare biserică din Spania și a treia din lume, iar Cristofor Columb e înmormântat acolo. Se află chiar lângă palatul regal.
Mâncarea spaniolilor nu m-a impresionat foarte tare. Mi-a plăcut mult o mâncare de spanac cu năut, însă în rest mi s-a părut că nu se compară cu a italienilor. Și nici nu mă așteptam să comand omletă și să primesc un fel de plăcintă de cartof. Asta e omleta lor tradițională.
Ceva mai bine se mănâncă la piață, mai exact în Mercado Lonja del Barranco. Dar nu e o piață obișnuită, ci un fel de mare târg cu tarabe pline de delicatese, tapas și vin. Îți comanzi ce vrei, apoi te așezi la o masă unde e posibil să stea și alții și te bucuri de cină cu ei. Arată foarte bine locul, este curat, chiar ușor hip și găsești de la platouri cu brânză la empanadas și sushi.
***
Două zile au fost rezervate pentru Cordoba, unul dintre puținele locuri în care, sub pretextul tradiției, coridele sunt încă legale. Cordoba e mai mică, dar destul de asemănătoare cu Sevilla ca atmosferă, cu un centru prețios, pe cât de plin de istorie, pe atât de plin de turiști.
Aici am vizitat cel mai frumos obiectiv al excursiei, fără măcar să bănuim asta dinainte. E vorba despre Palacio de Viana, fosta reședință a marchizilor de Viana, construit în sec. XIV.
Interiorul palatului e incredibil de modern pentru perioada în care a fost locuit, iar cele 12 curți interioare nu sunt altceva decât un labirint de grădini tipic andaluziene.
Un alt loc impresionant este catedrala-moschee Mezquita, un edificiu imens, în stil maur. Inițial fusese catedrală Catolică, apoi a fost demolată și construită o moschee în locul ei în anul 784, iar moscheea a fost transformată în biserică Romano-Catolică.
N-are rost să vă mai zic că am întâlnit o mulțime de alergători. În traseul meu spre Sevilla am avut o oprire și în Madrid, unde parcul din centru era plin de runneri. Mi-au făcut așa o poftă, încât m-aș fi dus cu ei dacă n-aș fi avut bagajul în spate și un tren de prins.
Dar în Sevilla și Cordoba, între mâncat și vizitat, mi-am făcut timp și de niște alergări. Scurte, dar când nu cunoști orașul și alergi cu harta în mână, 5 km par 10.
Bonusul alergării dis de dimineață în Cordoba a fost faptul că orașul era aproape gol, iar pe faimosul pod Roman din centrul istoric nu era nimeni. De la apartamentul nostru până la pod aveam linie dreaptă, cale de 5-7 minute, apoi am luat-o pe malul râului și înapoi, în sus, spre casă.
Am luat micul dejun în Zumeria El Arbolito, un loc foarte mic unde singurul angajat era patronul, un iranian foarte prietenos. Au sucuri de fructe, smoothie-uri și tot felul de meniuri cu cafea + chestii sănătoase la doar 6-7 euro.
Am întâlnit și o conațională acolo, o domnișoară care ne-a luat bani pe parcarea gratuită. Frumușică foc, am întrebat-o în română de unde e și mi-a zis că e din Craiova. A fost foarte simpatică și bucuroasă să vorbească pe limba ei, dar recunosc că am fost un pic invidioasă când mi-a zis că își cumpără apartament acolo. Pesemne că merg bine parcările în Cordoba.
Bine că pe cele mai frumoase străzi nici nu se poate parca. Calleja de las flores e cea mai îngustă stradă din oraș și, când ajungi în capăt, ai o priveliște deschisă către turnul Mezquitei. Te las să o vezi live, fotografiile nu-i fac dreptate.
Hasta la vista, Andalucia!
Deci o conationala v-a luat bani pentru o parcare care era gratuita ? Pina la urma era cu plata sau nu? Si daca nu era cu plata cum de v-a convins ca sa stiu la ce sa fiu atent.
@andrei, ai auzit de parcagii? Exact asa functioneaza.
Scuze daca deranjez, am inteles ca ati inchiriat un apartament in Sevilla. Ai putea sa-mi faci o recomandare? Mergem in octombrie si cred ca vom avea nevoie de parcare. Ma tot uit pe airbnb si nu reusesc sa iau o decizie. Suntem un cuplu de 50+ si deci vrem un loc mai linistit. Multumesc.
@Iuliana, am inchiriat prin airbnb si am parcat intr-una dintre parcarile din oras, sunt cateva gratuite.