Poate ai mâncat ceva mai mult zilele trecute și ai o urmă de vinovăție. Ba chiar, de azi, prima luni a anului nou, îți propui să renunți la zahăr, făină, fructe, carne, ulei și tot ce încadrezi la categoria “bad food” sau să ții un regim cu câte o boabă de orez și o cafea pe zi, după care trei zile fructe și apoi lactate. Oricum, o măsură drastică menită să te aducă pe cale cea dreaptă a cifrei ideale de pe cântar. Ntz, ntz…
O perioadă ai să te simți excelent. Ai să slăbești, ai să te simți și mai bine fizic, plin de energie, pentru că nu mai bagi fast food și pentru că organismul tău va funcționa pe baza hormonilor de stres care îți vor da iluzia că poți căra un tanc într-un deget.
Asta va funcționa până nu va mai funcționa, iar hormonii de supraviețuire îți vor aduce toate kilogramele, oboseala, problemele digestive și retenția de apă înapoi, grămadă.
Hai să-ți spun o poveste.
Mă uit pe excelurile mele de obiective de anii trecuți – 2010, 2011, 2012, făcute prin primele zile ale anului, și îmi vine să râd. Pe de-o parte pentru că factorul surpriză al vieții m-a făcut să îndeplinesc lucruri pe care nici nu le bănuiam când făceam listele, pe de altă parte pentru că unele dintre planurile de acolo au devenit lipsite de sens.
Câte un exemplu din fiecare categorie: “să alerg relaxată 10 kilometri” și “să ajung înapoi la 50 de kilograme”. Amuzante amândouă, nu? Nu numai că am crescut distanța mai ușor decât credeam, dar mi-a venit și mintea la cap vizavi de ce înseamnă greutate ideală (la care mi-am dat seama după câțiva ani că ajung în fiecare vară, în timp ce iarna, când e sezonul rezoluțiilor, mereu am 52-53. It’s a fact, dar m-am prins mai greu.)
Ne setăm uneori niște dorințe și niște căi de a ajunge la ele care înving orice urmă de rațiune, nu crezi? Când știm cu toții teoria – oricine poate să dream big, dar perseverența e cheia, chiar și pentru obiectivele mici.
De câțiva ani, odată cu interesul meu pentru diverse provocări fizice, a crescut și cantitatea de informație din zona de nutriție și sănătate. Sunt atât de strâns legate, încât dacă nu te-ar interesa cele din urmă ar fi ca și cum ai alerga legat la ochi în intersecția de la Unirii și ai spera că nimerești o poartă pe care scrie Finish.
În timpul ăsta am învățat atât de multe lucruri, încât îmi vine să râd acum numai când aud pe undeva “greutate ideală” sau “cură de slăbire”. Suntem mai mult decât niște kilograme, kilometri și pace-uri.
Kilogramele n-au de ce să fie un obiectiv pentru că nu reflectă nici cât ești de sănătos, nici cât ești de fit și nici cât ești de slab cu adevărat. Compoziția corporală îți spune lucrurile astea și, pentru mine, a fost ca o greutate (haha) în minus momentul în care am descoperit cum funcționează. Că pot să mă simt și să arăt mult mai bine la 53 de kg decât la 50 și că proporțiile de mușchi și grăsime fac diferența.
Așadar, anul ăsta, poți visa măreț sau poți visa mai realist, importantă e acțiunea. Să începi cu lucruri pe care le poți controla și să te disciplinezi până devin cel puțin rutină, dacă nu plăcere (deși eu găsesc de multe ori plăcere în rutină).
Nu te supune la cure cu supă de salată pentru nimic în lume, cu atât mai puțin pentru kilograme.
Propune-ți mai degrabă un procent realist de grăsime corporală pe care să-l dai jos progresiv, într-un ritm sănătos și sustenabil.
Propune-ți să înveți să gătești, ca să eviți comenzile de pizza la birou și să fie totul perfect pe gustul tău.
Propune-ți să mănânci în așa fel încât să te bucuri conștient. La naiba, ar fi o schimbare extrem de sănătoasă chiar și să-ți propui să mesteci fiecare îmbucătură de cel puțin 20 ori și/sau să bei mai multă apă. Serios.
Propune-ți să-ți surprinzi prietenii care nu cred în viața fără fast food că o ciorbă de găină cu tăiței de casă bate orice hamburger dublu.
Propune-ți să-ți scoți jumătatea la cină într-un loc nou măcar o dată pe lună.
Propune-ți să citești mai mult și să înveți să-ți alegi sursele de încredere.
Propune-ți să participi la un prim cros, semimaraton sau maraton. Sau să faci traseul unei alergări montane în mers. Sau să ajungi pe un munte pe care n-ai mai pus bocancul până acum.
Propune-ți să-ți convingi colegii de birou să faceți o ștafetă împreună.
Propune-ți să profiți de “prima ședință gratis” a tuturor claselor de yoga, pilates, dans, înot, zumba sau ce-ți mai trece prin cap, până găsești ceva ce ți se potrivește.
Propune-ți să fii mai îngăduitor cu tine însuți atunci când deviezi de la obiectiv și să te redresezi mai ușor, fără vinovăție și judecată.
Propune-ți să te duci la culcare mai devreme și să nu accepți un loc de muncă unde nu ai voie să-ți iei pauză de masă.
Și propune-ți să te bucuri de alegerile pe care le faci, fără să te chinui inutil.
***
Două concluzii sunt de reținut de aici, din punctul meu de vedere cele mai importante reguli ale jocului.
– Înhamă-te la ceva ce știi că poți duce pe termen lung și pentru care ai o minimă planificare – când ai să faci ce ți-ai propus? cum? unde? cât de des? cum ai să-ți amintești? cum ai să măsori progresul? etc. Restul sunt heirupuri care te vor încânta cu rezultate cât te ține energia, după care te vor duce mai jos decât erai când ai început.
– Keep it fun. E și aici o mică doză de efort, dar distracția și joaca, în toate formele lor, dau rezultate excelente și te vor ajuta să menții motivația și echilibrul acela despre care vorbeam mai sus.