Vă povesteam zilele trecute că voi lipsi o perioadă de aici. În sfârșit plec în vacanța exotică pe care n-am putut să mi-o iau anul trecut, dar cu care mă bucur că încep anul nou. Urmează trei săptămâni în Filipine, trei săptămâni de trișat iarna, de ieșire din rutină, timp de meditat și descoperit ce minuni mai sunt pe lume.
Nu a fost o destinație neapărat planificată. Discutam anul trecut despre o vacanță în afara continentului, dar pentru că nu ne doream să fie într-un loc anume (sau ne doream în prea multe), am decis să așteptăm până găsim o ofertă cât mai bună.
N-a trecut mult timp, iar în vară am văzut pe lipa-lipa.ro (mersi, Simona!) o ofertă de la Cebu Pacific: Dubai-Manila și retur cu doar 150 euro. Atât de ieftin încât și dacă nu am fi putut merge, nu ne-ar fi părut prea rău după banii dați. Planul era să luăm biletele București-Dubai la una dintre reducerile Tarom sau Wizzair (ei au de câteva ori pe an prețuri de 99-150 euro cam la toate destinațiile). Nu le-am găsit, le-am obținut la 200 euro, dar tot e un chilipir să ajungi în Filipine cu 350 euro.
Am mai fost acolo în urmă cu exact trei ani, când am stat doar două săptămâni. Atunci am dat aproape 700 euro pe bilet și cică era super preț. În orice caz, am decis în excursia aia că, dacă mai merg undeva atât de departe vreodată, să stau cel puțin trei săptămâni. Altfel nu merită zilele pe drum, prețul biletelor și toate locurile mișto pe care nu ajungi să le vezi dacă ești pe fugă.
Traseul celor trei săptămâni nu e planificat decât vag. Avem niște bilete pentru zboruri interne și pentru autocar și cam atât. Nu avem rezervată nicio noapte de cazare încă, pentru că am preferat să fim flexibili și să decidem acolo. E drept că experiența de acum trei ani mă ajută în vacanța de acum, iar de data asta știu cât de cât cum merg lucrurile pe tărâm filipinez și la ce să mă aștept.
Vom ajunge mai întâi la terasele de orez, pe care n-am apucat să le vizitez data trecută. Sunt imense, ocupă câteva sate întregi, iar peisajele sunt spectaculoase. O să ne potolim cu ocazia asta și cheful de hiking și cățărat pe coclauri.
De acolo pornim către soare. Direcția Palawan, unde e posibil să stăm câteva zile pe plajele din Puerto Princesa, apoi vom merge în nord, în El Nido. Nordul Palawan-ului are unele dintre cele mai frumoase plaje și insule din arhipelag – nisip alb, apă transparentă, corali, mangrove și multe alte cadouri de la Mama Natură. Sunt curioasă dacă sunt mai frumoase decât cele din Coron, unde am fost data trecută și am rămas uluită de atât frumusețe.
O altă curiozitate și emoție e legată de mâncare. Să nu uităm că Filipine e țara care m-a făcut vegetariană. Doar peștele mi-a mai rămas. Așadar am zero așteptări la capitolul culinar. Nu-mi doresc decât să supraviețuiesc și să nu mă mai întorc cu greață de alte grupe alimentare sau cu bube cine știe pe unde.
Am să încerc să mă țin departe de bucatele lor tradiționale prăjite în șaizeci de uleiuri și unturi, iar când o să-mi dea ghes foamea sper să aleg un orez alb gol și un mango în loc de scârbosul Pinakbet.
Nu va fi chiar pustiu pe aici, am programat câteva articole pentru perioada în care voi lipsi. De data asta ne luăm cartele cu tot netul pe care îl putem duce, deci dacă nu mă fură lenea sau peisajul prea tare, s-ar putea să relatez de la distanță.
Aloha!
Have fun! Va urmam curand!