Circulă în rândul oamenilor care vorbesc despre mâncare sănătoasă asocierea micilor plăceri “vinovate” (altă încadrare nefericită, dar folosesc formularea asta pentru că e mai ușor de înțeles la ce mă refer) cu ideea de recompensă.
Am auzit inclusiv din gura unor nutriționiști faptul că recomandă clienților să se lase de zahăr, iar ocazionalele excepții să fie în momentele de recompensă pentru un obiectiv atins.
Nu sunt eu vreo mare cunoscătoare a mecanismelor psihologice umane, însă mi se pare fundamental greșită ideea de a folosi mâncarea drept recompensă în cazul cuiva care se află în plin proces de schimbare a stilului alimentar. Cum poate fi susținută schimbarea asta atunci când omul asociază ciocolata sau big mac-ul cu un premiu, cu ceva pozitiv?
De asta m-a și indignat faptul că premiile la cursa copiilor de la maraton erau meniuri Happy Meal. Nu burgerul în sine e problema mea, pentru că o să-l mănânce oricum și pentru că demonizarea mâncării e ceva exagerat. Ce mă deranjează e faptul că se pune egal între recompensă și mâncare. Explică-i unui copil de ce primește un Happy Meal ca premiu când maică-sa i-a zis de 100 de ori că nu-i bun.
Dacă nu ești pentru prima dată pe blogul ăsta știi că pledez pentru echilibru și că nu mi se pare realistă ideea că ar putea cineva să mănânce 100% sănătos pentru totdeauna și să mai fie și întreg la cap.
Recompensa e o recunoaștere a efortului, a rezultatului și poate fi un incentive pentru a continua. Însă când vine vorba de persoane care se luptă cu obiceiuri și comportamente alimentare nesănătoase înrădăcinate de ani, cred că fac mai mult rău dacă fac asocierea asta din punct de vedere emoțional.
Cu atât mai mult e de lucru la eliminarea obiceiului recompensei prin mâncare în cazul persoanelor care au auzit în copilărie de sute de ori replica “te duc la înghețată dacă iei 10 la lucrare”. Cu cele mai bune intenții, desigur.
De ce trebuie să fie mâncarea modul de a sărbători o reușită? Un masaj, o manichiură, o ieșire la iarbă verde în weekend, o zi la aqua park sau chiar perechea aia de cercei pe care am pus ochii sunt recompense mai ușoare pentru echilibrul nostru interior, mai ales atunci când efortul făcut are legătură tocmai cu ce punem în farfurie.