Florin Ioniță, românul care va alerga la Spartathlon: Ultramaratonul e o luptă psihică

florin-ionita

 

Florin Ioniță are 41 de ani, lucrează în armată și are un hobby mai excentric – aleargă sute de kilometri odată. N-ai să-l vezi că-și face selfie-uri la alergat, dar dacă-i urmărești antrenamentele, ai să observi că parcurge într-o zi cât alții într-o lună.

Anul acesta, Florin se concentrează pe două curse importante. Împreună, cele două ultramaratoane pentru care se antrenează au peste 470 de kilometri.

E vorba de Ultrabalaton, în jurul lacului Balaton, și Spartathlon, o cursă al cărei traseu leagă Atena de Sparta. Este singurul român selecționat la Spartathlon în 2016 și al treilea din istoria competiției în care doar jumătate dintre cei de la start vor ajunge la finish, așa că greutatea provocării e și mai mare.

Acest interviu e o parte din povestea unui om care s-a apucat de alergat acum 3 ani, ca să dea burta jos, și a ajuns să concureze alături de elitele ultraatletismului.

Una e alergarea de “agrement”, alta e ultramaratonul. Ce te motivează să alergi pe distanțe atât de lungi?

Alergarea pe distanțe lungi mă scoate din rutina zilnica, din confortul familiarului, pe scurt, mă face să mă simt viu. Suferința, oboseala extremă din timpul unei curse dificile, lupta dintre dorința de a continua și dorința de a renunța, toate acestea te fac să trăiești cu adevărat prezentul, aici și acum. Nu ieri, nu mâine, doar momentul prezent.

Spune-ne mai multe despre Spartathlon. Ce înseamnă pentru tine, cu ce gânduri ai aplicat și care e obiectivul tău? Dar la Ultrabalaton?

Spartathlonul însemnă șansa de a alerga alături de elita ultraatletismului, o modalitate de a îmi testa limitele, mai ales cele psihice. Obiectivul este să termin cursa în timpul alocat, 36 de ore, mai ales văzând că, deși selecția e tot mai dură de la an la an, cursa o termina cam jumătate dintre cei care iau startul. Pentru Ultrabalaton, ținta este să mă încadrez în maxim 24 de ore.

Ai început de ceva vreme pregătirea pentru cele două curse. Ce înseamnă antrenament pentru un ultra? Cât de des și cât de mult alergi?

Pentru mine, antrenamentul pentru cele două curse înseamnă un volum de minim 400 km lunar. Ies la alergat aproape zilnic. Îmi propun ca în zilele in care merg la muncă să fac cel puțin 10 km, iar în zilele libere minim 20, însă, în cele mai multe cazuri, depașesc aceste distanțe.

 

Ai inclus și alte componente în pregătirea pentru cele două curse, pe lângă antrenament fizic?
Da, sunt destul de atent pe partea de nutriție, nu consum alcool, mă feresc de produsele care conțin gluten, de mezeluri, de alimentele procesate. Mai am de lucrat la pofta de dulciuri. Folosesc suplimente nutritive – complex de vitamine și minerale, omega 3, antioxidanți, suplimente pentru articulații.

Volum înseamnă timp. Cum reușești să jonglezi cu celelalte părți ale vieții – familie, prieteni, serviciu etc?

Majoritatea antrenamentelor au loc noaptea, astfel încât să răpească cât mai puțin din timpul petrecut alături de familie. De când am început să alerg, cercul de prieteni/amici s-a schimbat, majoritatea activităților de socializare au loc în timpul concursurilor. La serviciu, având muncă de birou, nu sunt afectat de oboseală.

Ce cred familia și prietenii tăi despre hobby-ul tău de sute de kilometri?

La început, au spus că e o nebunie, țin minte că la primul meu ultramaraton, Ciucaș 2013, pe la ora 11 noaptea, văzând că nu răspund la telefon, soția s-a speriat și s-a dus peste organizatori să-i întrebe ce se întâmplă cu mine. Între timp, nu sunt sigur că au înțeles, dar s-au obișnuit cu ideea.

La un maraton mai admiri un peisaj, mai faci o glumă cu ceilalți, dar cu ce îți ocupi gândul în timpul unui ultramaraton de 20-30 ore? (n.C. – aici am picat în capcana discuției despre ce fac eu la maratoane, nu ce fac alții)

La mine e invers, la maratoane sunt concentrat asupra timpului, nu prea stau să admir peisajele. La ultramaratoane însă, mai ales dacă nu sunt singur, mai schimb o vorbă cu ceilalți, îi trag după mine sau încerc să mă țin după ei, facem calcule dacă ne încadrăm sau nu într-un interval de timp.

Când alergi des și mult, începi să-ți cunoști reacțiile fizice și psihice la diferite stadii ale efortului. Prin ce faze treci în timpul unui ultra și cum le depășești?

La începutul unui ultra, te simți bine, ai senzația că poți continua așa la infinit. Apoi, încep să apară, pe rând, oboseala și epuizarea, iar, de la un anumit moment, începe partea cea mai dificilă, lupta se duce doar pe plan mental. Anul trecut, pe ultimii 50 de km la Ultrabalaton, am reușit să câștig această luptă gândindu-mă la familie, la prieteni, la cei care au mai trecut prin așa ceva, la faptul că nu vreau să fie acela primul meu DNF.

Ce ai recomanda cuiva care se gândește să alerge un ultramaraton?

Fiecare persoană e diferită, ce mi se potrivește mie nu e obligatoriu să fie bun și pentru altcineva. Eu aș recomanda alergări de minim 5 zile pe săptămână, la un nivel la care să te simți confortabil, cu o creștere săptămânală a distanței parcurse de maxim 10%, pentru că un ultamaraton înseamnă să alergi constant mai mult decât să alergi repede. De asemenea, odihna și alimentația sunt foarte importante.

Ai avut vreun moment în care ți-a fost teamă că îți pui în pericol serios sănătatea?

Nu, însă am avut momente când mi-a fost teamă că îmi pun în pericol viața, la 2×2 și la Ultramaraton 7500.

La nicio cursă nu pleci fără …

La niciun ultamaraton nu plec fără pliculețe de Anticârcel rapid.

Care e cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o datorită alergării?

Am învățat că limitele proprii sunt mult mai departe decât ne imaginăm.

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *