Mai știi cum era în copilărie când toți ceilalți copii se jucau afară, în soare, iar tu stăteai în casă și făceai temele, eventual și cu un picior în gips? Dacă nu știi, ai tras lozul norocos al copilăriei perfecte. Cam așa m-am simțit eu weekendul trecut, când toată lumea a alergat, în timp ce eu încercam să văd partea bună a faptului că nu pot să alerg și-mi petrec tot timpul învățând.
O vizită la ortoped mi-a confirmat bănuiala legată de durerea de picior. E vorba de cuvântul cu P. Da. Periostită, cel mai probabil. Urmează 10 zile de fizioterapie, în care nu numai că n-am voie să alerg, dar recomandarea a fost să nu fac nici antrenamente cu greutăți pentru picioare. Prin urmare, am timp două săptămâni să fac spatele ca Schwarzenegger și să mă pregătesc de o întrecere cu Phelps în bazin.
S-a cam ales praful de antrenamentele mele de alergare, după o lună de vacanță și încă o lună de accidentare. Am trecut prin toate fazele despărțirii de când a început durerea și n-am mai putut să alerg – negare, furie, negociere (“alerg doar un piiic”), iar acum sunt la acceptare.
M-am obișnuit cu ideea că e o accidentare comună și că n-am să am spor chiar de la început la competițiile de anul ăsta. Parcă mă văd târâindu-mi fundul pe urcări iarăși. Damn, și speram să nu mai fie așa de greu. În orice caz, cel mai important e să mă refac și cu urcările mai vedem, poate mă învăț să nu mai car mâncare pentru un an în camelback la curse și mai câștig câteva secunde din asta.
Totuși, weekendul trecut am crezut că-mi pocnește o venă de atâta poftă de alergat, mai ales când mi s-a inundat feed-ul cu poze de la Bucharest 10k & Family Run, Semimaratonul Intersport Brașov și de la alergarea de pregătire de pe traseul EcoMarathon. Iar în tot timpul ăsta, eu am învățat despre etapele procesului de schimbare și despre câte glucide trebuie să conțină meniul zilnic al unui diabetic.
Încerc să iau și pauza asta ca pe o lecție și să învăț să nu mai experimentez cu stiluri de alergare care nu mi se potrivesc, să practic răbdarea ca un elev ascultător și, în timpul ăsta, să strâng în mine energie cât de un bacalaureat la alergare, la timpul potrivit.
Hasta la vista!
Rezista, inca putin si revii 🙂 Multa sanatate!
@Mihaela, multumesc! Sper sa revin dupa astea (inca) 10 zile, adica sa treaca de tot.
Off! Imi pare tare rau sa aud asta. 🙁 Dar in acelasi timp mai cred ca aceasta pauza o sa iti prindă bine. Probabil ca te va disciplina si mai mult (asa mi s-a întâmplat mie cel putin). Recuperare cat mai rapida iti doresc! Si capul sus 🙂 Tschussy
E foarte important sa fii cat mai rabdatoare pentru ca insanatosirea sa se desfasoare cat mai bine. Eu am tras de mine anul trecut si m-am ales cu periosiste la amadoua picioarele si tendinite rotuliene la genunchi. 4 luni de pauza la sport (doar la piscina puteam merge), limitarea deplasarilor, sedinte de fizioterapie de 3 ori pe saptamana. Am 2luni de cand am reinceput sportul dar progresiv cu yoga, Inot si Pilates. Inca nu am alergat dar oricum deocamdata nu am voie mai mult de 30de minute si alternare intre mers rapid si alergat. Curaj si insanatosire usoara. Tu peux le faire. ?