Prima alergare de după recuperare

fisheye-ia

 

 

Cum vă povesteam într-un episod anterior, accidentarea de la piciorul drept m-a lăsat cu o ditamai pauza. Practic, au fost două luni aproape fără nicio alergare. Mult, mult timp de urcat pe pereți. În ultimele două săptămâni din această pauză am făcut fizioterapie și n-am avut voie să fac nici un pic de efort ce implică picioarele. După ultima ședință de fizio, weekendul trecut, am făcut o alergare de test, să văd dacă mai doare, dar singura durere a fost cea psihică, atunci când am realizat cât de greu mă mișc.

Weekendul trecut au fost două alergări care mi-au făcut cu ochiul – RunFest Race to Nature și NN Bucharest International 10k. Mă mânca în talpă să le fac pe amândouă, dar sigur n-ar fi fost înțelept să alerg sâmbătă și duminică în condițiile în care ultima ședință de curenți la fizio fusese vineri, iar consultul de după terapie în care speram să primesc binecuvântarea ortopedului era programat luni.

Așadar, am plecat la Fundata, unde știam că are loc Festivalul de Ecoturism organizat de Centrul de Ecologie Montană. Planul era să ne plimbăm, să ne bucurăm de activitățile de acolo și să mai petrecem niște timp în natură. Dar când am văzut veselia și vremea perfectă, am decis să mă înscriu la crossul de 5km și să văd cum se simte piciorul.

N-am tras tare deloc, oricum nu puteam. Din cei 5 km cred că pe 2 i-am mers. A pornit tare, tare greu motorul și s-a cunoscut lipsa de antrenament. În orice caz, m-am bucurat enorm că măcar pot să alerg, chiar și așa, în ritmul melcului amețit. Am mai ieșit și pe locul 4 🙂

Au fost momente pe urcări în care mi-am pierdut respirația și a fost incredibil de frustrant să mă opresc, mai ales că știam că altădată le-aș fi făcut în pas destul de vioi.

Luni dimineață am raportat medicului minunea și am aflat că acum am voie să alerg, dar vreo două săptămâni ar trebui să o iau ușor, pentru că fizioterapia încă își face efectul. În plus, am ca temă pentru acasă exerciții pentru fascia plantară, altă bubă care mă deranjează când alerg la munte.

Nici nu știu ce să zic despre cei 21km cu aproape 1000m diferență de nivel pe care ar trebui să îi alerg în weekend la Brașov Marathon. Antrenată nu sunt, am 40km alergați în ultimele două luni și mai e și printre cele mai dificile curse. Tot ce sper e să mă simt bine și, în caz că nu-i totul ok, să am înțelepciunea necesară să-l fac la pas.

 

Foto – Fisheye (Irina Anton)

 

 

One thought to “Prima alergare de după recuperare”

  1. Bafta multa, Carmen! Ai grija totusi in perioada asta sa nu te lasi luata de ‘euforia momentului’ si sa tragi prea tare pentru conditia ta actuala. Stiu ca se poate intampla, oricat de bine ai cunoaste teoria. 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *