Dacă e un lucru de care îmi dau seama acum, privind în urmă la anii de școală, e nevoia de educație care nu se învață între pereții clasei. Sistemele de educație alternativă au rezultate dovedite în ce privește creativitatea copiilor, curiozitatea lor și atingerea potențialului. În practică, educația non-formală se face în România într-o săptămână, numită Săptămâna Școala Altfel. O săptămână pe an în care copiii învață atâtea experiențe noi, încât mă întreb de ce nu e fiecare zi așa.
Anul acesta am avut pentru prima dată ocazia să le fiu profesoară unor copii la o oră de educație Altfel. Tema – sport & mișcare. Presiune maximă. Ce pot eu să spun și să fac ca să captez atenția a 36 de adolescenți de liceu și, mai ales, cum pot eu să îi ajut să descopere într-un simplu atelier o lecție utilă pentru viitorul lor?
Cei 36 de elevi sunt din Vâlcea și sunt beneficiari ai burselor pentru educație oferite de World Vision, KFC și Pizza Hut în programul Vreau în clasa a noua. Vizita lor la București a însemnat o zi întreagă de ateliere practice pe diverse teme – biologie cu Doru Panaitescu, informatică și tehnologie cu Victor Kapra și limba și literatura română cu Andrei Crăciun.
În ziua zero, m-am echipat și, cu emoții ca la tablă, m-am dus să-mi întâlnesc elevii la Stadionul Național. Deși erau la finalul unei zile pline, când s-au văzut la stadion, au început direct să dea ture de scări. Direct, fără prea multe pregătiri sau formalități. Și cine eram eu să le stau cale?
După câteva sprinturi în urcare – așa, de înviorare – am luat o mică pauză să ne cunoaștem puțin mai bine. Ca în orice clasă obișnuită, unii dintre ei erau mai activi din fire, erau prin echipele de sport ale școlilor, în timp ce alții doar cochetau cu ideea și îmi puneau întrebări din care, cine știe, poate va încolți ceva la momentul potrivit.
Mă așteptam să-mi fie greu să mă organizez cu o trupă atât de mare. Îmi amintesc că în clasa mea de liceu eram doar 21 și tot eram greu de ținut în frâu. Ca să merg la sigur, am decis să nu țin un atelier de povești, ci de fapte, și să merg spre joc, să-i duc într-o zonă în care să se distreze, să se miște și să-și manifeste spiritul competitiv.
Prin urmare, ne-am împărțit în 4 echipe și am făcut o super ștafetă. Mi-a plăcut să îi văd cum se străduiesc să facă exercițiile cât mai repede și să sprinteze ca să predea ștafeta. Chiar dacă nu toți se cunoșteau atât de bine între ei, echipele s-au închegat imediat. La scurt timp după ce am început micul concurs, în jurul nostru deja se adunaseră spectatorii, iar fiecare echipă își încuraja colegul care era în față.
A fost super fun, iar distracția a fost molipsitoare. Mai aveam puțin și mă băgam și eu într-o echipă cu ei!
După 4 serii de exerciții în ștafetă, când am terminat și eram convinsă că i-am obosit bine de tot, unii dintre ei încă mai aveau chef de niște sprinturi pe scări. Uitasem cât țin bateriile la 18 ani și, privindu-i, mi-am dat seama că poate că au dreptate să mă strige “doamna” 🙂
După atelier, două fete mi-au spus că se întorc acasă cu gândul să înființeze echipe de fotbal și handbal feminin în liceele lor. Alți copii mi-au zis că se apucă de alergat și că o să mă anunțe ce timpi scot pe alergările lungi 🙂 Nu mi-aș fi imaginat o satisfație mai mare. Știu la rândul meu cum e să întâlnești oameni implicați, profesori care să te facă să iubești o disciplină numai prin pasiunea lor. Sper să le iasă planurile și să profite la maximum de perioada sporturilor de echipă, pentru că după școală evoluția e mai degrabă către mișcare individuală. Și, așa cum bine spunea o prietenă, după liceu începi să plătești pentru sport.
Am plecat cu emoțiile risipite și cu o doză de energie tânără, ușor nostalgică, a vremurilor în care creșterea și învățarea se făceau cu viteza luminii și cu o sete greu de egalat. A vremurilor cu mai mult timp și mai puține scuze, mai multă determinare și trăire deplină și mai puțină precauție.
Programul Vreau în clasa a noua are ca scop prevenirea abandonului școlar în rândul elevilor de liceu din mediul rural, având în vedere că 20% dintre ei termină doar 8 clase. Cu ajutorul tuturor celor care au contribuit cu donații în restaurantele KFC și Pizza Hut, 120 de elevi primesc burse lunare pentru a putea continua liceul. Pe lângă cheltuielile pentru școală, bursele le oferă copiilor acces la o tabără de vară, diverse activități de socializare, integrare, consiliere individuală și orientare în carieră.
În video-ul de mai jos vedeți întreaga poveste a zilei Altfel: