Ca niciodată, anul ăsta n-am mai mers acasă de Paște. Am decis să rămâne în București, dar sâmbătă seara ne-a apucat spontaneitatea: “ce-ar fi să dăm o tură la Moieciu, ne relaxăm, facem o alergare și ne întoarcem seara?”
Asta a fost socoteala de acasă, pentru că planul s-a schimbat – am luat cu noi doi prieteni (trei, dacă numărăm și bebele lor de două luni) și am rămas și peste noapte.
Pentru că eram în echipă mai mare, nu am mai alergat, ci am făcut doar o plimbare la pas pe bucla 3 a EcoMarathon-ului, mai puțin urcarea aia urâtă. Traseul era deja marcat cu săgeți fosforescente, stickere și panglici. Nu prea văd cum aș putea să mă rătăcesc, dar nu exclud niciodată posibilitatea asta, la cum mă știu.
Liniște, pomi încă înfloriți, vaci libere care ne priveau cam suspect și un cer perfect albastru.
Vremea a fost foarte bună pentru alergat și plimbat.
Pe traseu ne-am întâlnit și cu echipa de la Centrul de Ecologie Montană care se antrena de zor, iar noi făceam pauze din 2 în 2 ore, de câte ori i se făcea foame celui mai mic maratonist. Deja îl invidiez că merge la munte la doar două luni. Mă gândesc la mine, care tocmai am împlinit 3 ani de la prima urcare serioasă pe munte, în Piatra Craiului. Înainte de asta n-am avut cine știe ce diferență de nivel la activ, dar așa e când stai în Tulcea și cel mai înalt munte din zonă are 467 metri.
După plimbare am avut energie și am mai făcut o vizită la micul muzeu fotografic din Moieciu, La cabane aux images, de unde am plecat cu câteva suveniruri.
A doua zi m-am trezit răcită cobză și n-am putut să alerg, așa că m-am consolat cu gândul că-mi păstrez energia pentru maraton.
În rest, în afară de traseele și peisajele absolut fascinante, Moieciu de Paște nu e tocmai cea mai minunată idee. N-am auzit în viața mea atâtea manele la un loc și chiar cred că n-am auzit altceva în afară de manele și populare. Grătare, mici, semințe, mașini multe, știți despre ce vorbesc.
Gradul de ocupare a pensiunilor din zonă e foarte mic într-un an. Turiștii vin doar de Crăciun, de Paște și, mai nou, de EcoMarathon. De asta cred că e importantă contribuția noastră la dezvoltarea zonei. Putem schimba lucrurile dacă mergem acolo și în afara acestor 3 evenimente, dacă alegem pensiuni cât de cât preocupate de sustenabilitate, care fac micul dejun cu produse de la localnici, care păstrează curățenia în jur etc.
Iar dacă nu știți ce e de făcut în zona Moieciu-Fundata într-un weekend oarecare, vă invit să citiți despre proiectul de ecoturism al Centrului de Ecologie Montană și activitățile încercate de noi până acum.