Ce înseamnă o alergare grea

ecomaraton.

 

O întrebare pe care și-o pune orice alergător aflat mai la început care se gândește să participe la o cursă la care n-a mai fost este “Oare e prea grea pentru mine?”

Sau invers, spune că “nu mă duc la cursa cutare, pentru că e prea ușoară pentru ce pot eu”. Dar cum poți estima cât mai bine dificultatea unei curse dacă n-ai mai participat la ea până acum? Am detaliat mai jos câțiva indicatori care te vor ajuta să hotărăști cum abordezi o competiție și la ce să te aștepți.

 

Ca să clarific un aspet general, părerea mea e că nu există cursă ușoară. Chiar și o alergare de 500 m pe plat sau la vale poate fi extrem de grea. Dacă o cursă ți se pare simplă, înseamnă că n-ai tras suficient de tare. Du-te și câștig-o. Poți?

Totuși, estimarea greu vs ușor este foarte personală. Ce mi se pare mie greu, altora s-ar putea să li se pară floare la ureche și invers.

Dificultatea unei curse depinde foarte mult de abordare. Mulți alergători participă la unele competiții doar pentru distracție sau pentru traseu, fără să forțeze prea tare, iar la altele dau tot ce pot. Eu de cele mai multe ori mă duc ca să alerg cât pot de bine. Cel puțin la cursele montane, pentru poze cu munți pot să fac traseele și în plimbare, în orice weekend. Pe de altă parte, pe trasee noi care par dificile, încerc să conserv energia și să păstrez resurse pentru eventualele surprize – urcări mai grele decât mă așteptam, porțiuni tehnice, dureri prin te miri ce locuri etc.

Citește mai mult

Înghețată de cocos fără zahăr

inghetata

 

Nu știu ce se întâmplă cu mine în ultima vreme, că nu mai suport nici căldura, nici soarele excesiv. Cred că mi-am atins porția de raze pe viața asta, altă explicație nu găsesc.

Și cum n-am găsit ceva mai bun de făcut în zilele astea în care slăbiciunea pentru înghețata de cocos s-a reactivat, mi-am făcut-o singură, dintr-o rețetă improvizată. Declar pornit războiul cu canicula! Scapă cine poate și cine are aerul condiționat suficient de puternic.

Ingrediente pentru înghețata de cocos

 

  • 200 ml iaurt Cedra Napolact (e mai acrișor)
  • 200 ml iaurt grecesc (2% sau 10%, la alegere. E mai dulce și mai cremos)
  • 100-150 g fulgi de cocos
  • f puțină esență de vanilie și de migdale
  • Opțional – o lingură de miere sau de stevie pudră

Citește mai mult

Review: sutien sport Anita Active

full

 

 

Weekendul trecut, la Retezat SkyRace, am făcut ceva foarte frowned upon în lumea alergării – am folosit un element de echipament nou, cu care nu mai alergasem niciodată. Nici eu nu recomand asta în general, dar pentru că a fost vorba despre un sutien de sport pe care l-am întors pe toate părțile înainte de cursă și mi-a plăcut, am știut că riscurile să mă deranjeze în timpul alergării sunt minime.

 

E vorba despre un sutien de sport din gama Anita Active, un producător german cu istorie de câteva decenii pe piață.

După ziua competiției l-am mai purtat de câteva ori, atât la antrenament, cât și pe sub ținuta de zi cu zi. Pentru că este un produs mai puțin cunoscut, dar care a intrat imediat pe lista echipamentului meu preferat de sport, i-am făcut un review detaliat.

Citește mai mult

Raionul Fit: Alunele de pământ (Chufa Tigernuts)

Raionul Fit

 

Săptămâna asta, la Raionul Fit, vorbim din nou despre lucruri pe care le-am încercat pentru prima dată și despre care nici nu știam că există până de curând. E vorba despre Chufa sau alunele de pământ.

 

Ce este Chufa?

 

Chufa a fost cultivată în antichitate în Egipt, unde erau consumate fierte în bere, prăjite sau în compoziția unor dulciuri. Boabele sunt de fapt niște tuberculi, însă pentru că sunt consumați cam în același context precum nucile și semințele, de multe ori sunt incluse în categoria lor. Sunt buni de snack, mai ales dacă ai chef de ceva dulce. Ideal e să lași tuberculii la înmuiat înainte să îi consumi.

Chufa tigernuts au fost incluse în rândul alimentelor sănătoase pentru că ajută la prevenția bolilor de inimă, a trombozei, ajută la îmbunătățirea circulației sangvine și, datorită conținutului de fibre, scad riscul de cancer la colon.

Citește mai mult

Retezat SkyRace 2016 – Satisfacția unei curse cu efort și bucurie în același timp

Foto - Radu Cristi
Foto – Radu Cristi

 

Concursurile de alergare mi-au demonstrat o lecție pe care o știam, dar nu o conștientizam prea bine la alte aspecte din viață: cea mai mare satisfacție nu e un loc bun în clasament, ci sentimentul că ai tras cât ai putut de tare în ritmul potențialului propriu, fără să forțezi, fără să te accidentezi și că în același timp te-ai bucurat de cursă și de toate locurile prin care te-a purtat.

Rareori mi s-a mai întâmplat să se alinieze planetele și să simt că am dat chiar tot, dar că m-am și simțit bine pe traseu. La Retezat SkyRace 2016, unde am participat pentru prima dată, traseul Buta (23 km și 1400 m diferență de nivel) mi-a oferit cadoul ăsta prețios. Desigur, cu un bonus de febră musculară de o intensitate la fel de rară.

 

Am împlinit un an de alergare montană și, ca un copil care începe să asocieze mai ușor ce vede în jur pe măsură ce crește, încep și eu să-mi dau seama de lucruri noi de la o alergare la alta. Sunt curse la care am mai fost și de care vreau să mă mai bucur o dată și sunt curse noi, unde mă duc tocmai pentru factorul surpriză.

Retezat SkyRace e unul dintre evenimentele pe care le-am ratat la ediția anterioară, pentru că am participat la Maratonul DHL. În același timp în care eu goneam între Predeal și Poiana Brașov, jumătatea mai bună alerga traseul Custura, de 28 de km, pe o vreme cruntă. De data asta a fost rândul meu. Mi-am rezervat loc chiar în prima zi de înscrieri, dar la traseul mai scurt, Buta (23 km) și am așteptat cu entuziasm să vină odată 18 iunie.  Citește mai mult

În sfârșit, un spot la absorbante care recunoaște că femeile sunt badass

spot

 

O domnișoară zâmbitoare face yoga îmbrăcată în alb, alta merge pe bicicletă în fustă scurtă, alta își face turele de bazin de dimineață…cam așa arată toate spoturile pentru tampoane. Un pic mai fantezist decât realitatea.

Toate merg pe ideea femeii fragile și neajutorate care nu mai poate să se dea cu rolele pentru că e la menstruație. Numai că nu-i chiar așa. Cădem cu bicicletele, ne rupem unghiile în stânci, ne zgârâiem în crengi, suntem destul de badass, nu?

Și oricum, ciclul nu știe că ai maraton fix azi. Tough life.

Ladies and gentlemen, dar mai ales strong&brave ladies, în sfârșit un ad la absorbante (Bodyform) mai înfipt cu picioarele în realitate:

 

 

Power to the period!

 

Rețetă verde: Pesto de oregano

pesto-oregano

 

I don’t always buy flowers, but when I do, I make sure they’re edible.

 

Acum câteva săptămâni m-am pomenit cu un buchet uriaș de oregano de grădină, cunoscut pe românește cu numele de sovârf. Comandasem o legătură de la cineva și nu mă așteptam ca legătura să fie un ditamai snopul. Cum sunt total împotriva risipei, m-am trezit cu o provocare – ce să fac cu atâta oregano proaspăt? Să fac tăvi peste tăvi de fripturi și oale peste oale de ciorbe condimentate n-aveam cum, așa că am trecut la planul B – pesto de oregano.

M-am gândit la pesto și pentru că poate fi păstrat în borcane o vreme, deci nu trebuie să intri într-o cursă contra cronometru și să dai gata frunzele până se ofilesc.

Citește mai mult

Raport de Urbatlon – alergare, baie cu spumă și obstacole

Foto - Ovidiu Salavastru
Foto – Ovidiu Salavastru

 

Weekendul trecut, dacă tot n-am plecat nicăieri, am participat la Urbatlon, o cursă cu obstacole aflată la a treia ediție, dar despre care eu abia anul ăsta am aflat. A fost de departe cea mai distractivă cursă la care am fost vreodată, cu obstacole-surpriză și cu provocări total neașteptate.

Cum vă povesteam, Urbatlon nu este o cursă competitivă, ci una făcută cu scop de entertainment și mișcare pentru participanți cu orice nivel de antrenament. Prin urmare, la start s-au adunat oameni din diverse companii, părinți și iubitori de mișcare mai puțin competitivi. Dacă ar fi fost un eveniment cu premii, sigur s-ar fi înscris sportivi mai rapizi și poate asta i-ar fi descurajat pe cei mai puțin pregătiți.

M-am văzut la Arena Națională cu Pyuric, care a avut weekendul trecut câte o competiție în fiecare zi – Urbatlon sâmbătă și crossul Happy Moves duminică. Ne-am amuzat la start că e prima dată când pornim și noi din față, pentru că de obicei suntem la coada șirului.

 

Citește mai mult

Vacanță la Roma – musafiri vechi în locuri noi

roma1

 

Primăvara mă duce mereu cu gândul la Roma, pentru că primele două excursii acolo au fost exact când înfloreau bujorii. M-am întors anul ăsta pentru câteva zile acolo cu rolul de ghid, dar fără presiunea turismului milităresc pe la obiective. Am revăzut doar de ce îmi era dor, în rest a fost despre plimbări lungi, mâncare bună și descoperiri de locuri noi, pe care numai umblatul fără țintă ți le poate aduce în cale.

A fost prima vacanță din ultima vreme în care nu mi-am propus să alerg, din două motive. În primul rând, a fost destul de scurtă, doar 4 zile, iar în al doilea rând, știam că vom da oricum kilometrajul peste cap doar din plimbat.

La finalul fiecărei zile telefonul arăta între 33-40 km merși pe jos. La fel de mult am mers și în vacanțele anterioare la Roma, dar parcă niciodată nu m-au durut picioarele ca acum. Le simțeam grele, iar după a treia zi mi se umflase ceva în talpa dreaptă, de abia călcam. A trecut repede, dar mi-am dat seama că am alergat maratoane cu mai puțin damage decât mi-a dat mersul pe jos prin Roma.

Citește mai mult

Triatlon Fără Asfalt: Ștafetă la mare cu o super echipă făcută pe ultima sută de metri

fara-asfalt-2016
Foto – Bogdan Popa

 

Weekendul trecut am inaugurat sezonul de litoral cu o alergare. Am fost la Triatlon Fără Asfalt la Mare, unde socoteala de acasă a fost să merg doar în calitate de asistent din partea publicului și să-mi încurajez prietenul triatlonist. Planul s-a schimbat cu câteva zile înainte de start, mai exact cu 30 de minute înainte de închiderea înscrierilor, când a încolțit ideea – hm, dacă tot mă duc până acolo, de ce să nu particip?

Un status pe Facebook mai târziu, aveam o echipă cum nici n-aș fi visat pentru proba de ștafetă feminin, botezată din motive evidente Last Minute Team.

Față de trucurile tabloide din categoria Cum sa slăbești 5 kile în 30 de minute sau Cum să-ți iei diploma de licență în 20 de secunde, la noi chiar a funcționat. Am făcut echipă cu încă o Carmen, o super alergătoare aflată la primul ei triatlon, care ne-a donat proba de înot pentru ștafetă și cu Cristina la bicicletă, care aleargă de rupe munții în două și pe care o știam mai mult din citite.

Carmen nu înotase niciodată la o competiție în mare, ba mai mult, nu probase niciodată costumul de neopren, Cristina nu se mai urcase de mult pe bicicletă, iar eu, cu gleznele în pioneze, numai de alergat pe nisip nu eram bună. Dar toate trei ne-am înscris for fun, and we had plenty.

Eram atât de happy că am găsit echipă, că nu mai merg doar ca să-l încurajez pe Costi, încât abia a doua zi mi-am dat seama că plătisem 135 lei ca să alerg 6 km. Dar, vorba unui prieten, preferai să dai 90 lei și să alergi 90 km la 7500? Umm, nu. Lăsați așa.

Citește mai mult

Raionul FIT: Paste din soia, fără carbohidrați

protopasta

 

Vine vara, vin vacanțele, iar pentru mine sezonul începe cu o scurtă plimbare la Roma. I know you’re thinking what I’m thinking – pizza, paste, gelato și mai ales cannoli.

Dar pentru că n-aș putea supraviețui, darămite alega, cu un meniu format doar din cele de mai sus, în zilele obișnuite de pe teritoriul propriu caut alternative. Pentru paste, până acum am găsit trei variante cu mai puțini spre deloc carbohidrați – pastele konjac, pastele din dovlecei și pastele proteice din soia, despre care am să vă povestesc azi.

Când unul dintre colegii de la cursul de nutriție mi-a zis că a găsit în magazin paste proteice, cu 60% proteină și 14% carbohidrați, am zis no effing way. But yes way. Am pornit în misiune spre Auchan, le-am găsit, le-am încercat și au fost uauauauauau. Adică cea mai apropiată versiune de paste din făină pe care am încercat-o până acum.

Citește mai mult