Primăvara mă duce mereu cu gândul la Roma, pentru că primele două excursii acolo au fost exact când înfloreau bujorii. M-am întors anul ăsta pentru câteva zile acolo cu rolul de ghid, dar fără presiunea turismului milităresc pe la obiective. Am revăzut doar de ce îmi era dor, în rest a fost despre plimbări lungi, mâncare bună și descoperiri de locuri noi, pe care numai umblatul fără țintă ți le poate aduce în cale.
A fost prima vacanță din ultima vreme în care nu mi-am propus să alerg, din două motive. În primul rând, a fost destul de scurtă, doar 4 zile, iar în al doilea rând, știam că vom da oricum kilometrajul peste cap doar din plimbat.
La finalul fiecărei zile telefonul arăta între 33-40 km merși pe jos. La fel de mult am mers și în vacanțele anterioare la Roma, dar parcă niciodată nu m-au durut picioarele ca acum. Le simțeam grele, iar după a treia zi mi se umflase ceva în talpa dreaptă, de abia călcam. A trecut repede, dar mi-am dat seama că am alergat maratoane cu mai puțin damage decât mi-a dat mersul pe jos prin Roma.
Pentru că era prima vizită a lui Costi la Roma, am bifat împreună cele mai importante obiective. Nu ești turist adevărat dacă n-ai o poză la Fontana di Trevi sau în Piazza del Popolo. Totuși, pentru că vremea era de vară în toată regula, orașul a fost ceva mai aglomerat decât mi-l aminteam eu. Prin urmare, am tot tras spre parcuri, spre terase, fără să ne îngrămădim prea mult cu asiaticii la poze.
Obiectivul meu preferat din Roma este Muzeul Vaticanului, dar e un loc pe care îl vizitezi în două zile dacă vrei să înțelegi ceva. Am ajuns acolo pe la 11 și, când am văzut că se întinde coada pe vreun kilometru, am decis că avem lucruri mai bune de făcut cu tinerețea noastră decât să ne-o petrecem acolo.
În Vatican era oricum absolut plin de ghizi turistici care încercau să ne vândă bilete Skip the line , mai hărțuitori decât taximetriștii filipinezi. Cântărind variantele, am ajuns la concluzia că cea mai bună ar fi să ne întoarcem a doua zi și să ne luăm biletele online, ca să nu mai așteptăm la coadă. Nu știu ce presupune rezervarea online ca efort din partea celor care administrează platforma de vânzare a Muzeului Vaticanului, dar există o taxă de rezervare de 4 euro/bilet, adică am plătit câte 20 de euro în loc de 16 euro, cât e prețul biletului întreg la tejghea.
A doua zi, ajunși acolo pe la 14, surpriză – turiștii asiatici se îngămădiseră de dimineață, ghizii își făcuseră targetul, iar coada era inexistentă 🙂 Am intrat imediat în muzeu. Deci, de reținut că nu e nevoie să vă rezervați bilete online nici în cele mai aglomerate perioade. Cea mai bună combinație e să mergeți la muzeu după prânz, când nu mai e coadă, și să le luați direct de la casierie. Totuși, țineți cont că muzeul se închide la 18, la 16 e ultima intrare și că aveți nevoie de vreo 4 ore ca să îl vedeți pe tot într-un ritm decent.
Înghețată, street food și tiramisu
Am petrecut mult timp în cartierul boem al Romei, Trastevere. E așa o relaxare colorată acolo, e plin de artiști de tot felul și de terase frumoase, hipsterești. Dacă tot cartierul ar fi un local, ar fi o combinație între Vama Veche și terasa din Control.
Prețurile sunt mai mici decât la restaurantele turistice din centru, iar mâncarea și servirea sunt mult mai bune.
Cele mai bune locuri din Roma la capitolul mâncare vizitate de noi sunt gelateriile și locurile cu street food, dar nu cele din zonele foarte turistice. Citisem pe tripadvisor despre I Suppli, un local mic cu streetfood din categoria rețetelor tradiționale italienești – suppli (chiftele de orez cu carne sau brânză), pizza, lasagna și am văzut că au și tradiționalele pulpe de pui cu cartofi prăjiți.
Pe primele trei le-am încercat și parcă n-au fost atât de uau. Într-adevăr, au fost bune, dar nimic ieșit din comun, cu excepția pizzei marinara, care a fost probabil una dintre cele mai bune pe care le-am mâncat vreodată.
În rest, cam grea mâncarea. Prețurile sunt super accesibile aici și probabil are rating atât de mare pentru că, pentru profilul turistului obișnuit, raportul calitate-preț-varietate-autenticitate a rețetelor e foarte bun.
La capitolul înghețată, am testat o grămadă de locuri. Parcă fiecare era mai bună decât precedenta și până și cele mai average erau de o mie de ori mai bune decât ce găsim la gelateriile artizanale din București. Nu mai zic că prețurile erau aceleași ca în București sau chiar mai mici (2-2,5 euro/2 cupe mari de înghețată, în timp ce în București prețul e de 12-15 lei pe două cupe mici).
Cele mai bune înghețate încercate de noi au fost la Gelateria Romana și Gelateria Fior di Luna (aici am găsit sortimente de ciocolată neagră și nocciola fără zahăr adăugat). Incredibil ce pot face oamenii ăștia cu niște lapte și niște fistic. Lângă Gelateria la Romana, la doi pași, am dat peste Cantieri, un restaurant cu meniu italienesc. La prânz au bufet suedez cu 8,5 euro/persoană, în care e inclusă și apa.
Trei zile din patru am mâncat acolo la prânz. Au o mulțime de mâncăruri diferite, majoritatea ușoare, dar au și pizza, suppli, chiftele și fripturi. În rest sunt salate de tot felul, vinete cu parmezan, caprese etc. Mâncarea a fost bună, ingredientele fresh și chiar vă recomand locul dacă vreți să încercați mai multe feluri specifice fără să plătiți o avere.
În ultima zi de umblat aiurea pe străduțele din Trastevere ne-am dat seama că nu apucasem să testăm niciun tiramisu local. Am remediat imediat situația și cred că am nimerit cel mai bun tiramisu din Univers. Serios, am savurat fiecare linguriță de parcă era ambrozie. Era destul de light, o porție cât o ceașcă mică, dar secretul a fost mixul de mascarpone cu cremă de fistic, care m-a cucerit forever. Îl găsiți la Pasticceria Calabrese.
Tot în Trastevere ne-am bucurat și de niște jam sessions foarte mișto într-o piațetă în care lăutarii români au avut mai mult succes decât chitariștii italieni cool.
Am rămas cu un gust plăcut din vacanța asta, atât la propriu, cât și la figurat. E un oraș încărcat cu istorie, frumusețe, parcuri ascunse și, vara, e încărcat și cu turiști.
Arriveredci!
Colorful beauties in Rome #rome #italy #fiat500 A photo posted by @carmenalb on