Ce înseamnă o alergare grea

 

O întrebare pe care și-o pune orice alergător aflat mai la început care se gândește să participe la o cursă la care n-a mai fost este “Oare e prea grea pentru mine?”

Sau invers, spune că “nu mă duc la cursa cutare, pentru că e prea ușoară pentru ce pot eu”. Dar cum poți estima cât mai bine dificultatea unei curse dacă n-ai mai participat la ea până acum? Am detaliat mai jos câțiva indicatori care te vor ajuta să hotărăști cum abordezi o competiție și la ce să te aștepți.

 

Ca să clarific un aspet general, părerea mea e că nu există cursă ușoară. Chiar și o alergare de 500 m pe plat sau la vale poate fi extrem de grea. Dacă o cursă ți se pare simplă, înseamnă că n-ai tras suficient de tare. Du-te și câștig-o. Poți?

Totuși, estimarea greu vs ușor este foarte personală. Ce mi se pare mie greu, altora s-ar putea să li se pară floare la ureche și invers.

Dificultatea unei curse depinde foarte mult de abordare. Mulți alergători participă la unele competiții doar pentru distracție sau pentru traseu, fără să forțeze prea tare, iar la altele dau tot ce pot. Eu de cele mai multe ori mă duc ca să alerg cât pot de bine. Cel puțin la cursele montane, pentru poze cu munți pot să fac traseele și în plimbare, în orice weekend. Pe de altă parte, pe trasee noi care par dificile, încerc să conserv energia și să păstrez resurse pentru eventualele surprize – urcări mai grele decât mă așteptam, porțiuni tehnice, dureri prin te miri ce locuri etc.

O cursă e grea și pentru primii care o termină, și pentru ultimii. Primii au efortul intens, ultimii au durata prelungită de efort, care face lucrurile dureroase. E grea și pentru un alergător foarte bine antrenat, și pentru unul foarte puțin antrenat. N-aș putea să zic exact care suferă mai tare, că n-am avut onoarea să fiu în nici una dintre cele două ipostaze.

Totuși, dacă vrei să te înscrii la o cursă și vrei să evaluezi nivelul de dificultate mai întâi, mai jos e o listă de lucruri pe care îți recomand să le bifezi în acest proces:

 

Distanța

 

E poate cel mai la îndemână indicator vizavi de dificultatea unei curse. Cum spuneam mai sus, și o cursă de câteva sute de metri poate fi deosebit de grea. Totuși, în cazul unei distanțe lungi, te poți aștepta să apară dificultăți și din cauza durerilor care apar după mai mulți kilometri, indiferent dacă alergi încet sau repede.

Ce am învățat la primul (și singurul) meu maraton pe asfalt e că, fără un antrenament specific și îndelungat, e destul de dureros să-l termini și urmările pot fi serioase. În cazul meu, urmarea a fost o durere de șolduri care m-a ținut câteva zile, dar nu vreau să mă gândesc ce pot păți cei care se încumetă să treacă de la sedentarism la un semi sau maraton cu 1-2 alergări ușoare pe săptămână.

 

Diferența de nivel

 

E cel puțin la fel de importantă precum distanța. Niciun traseu montan nu se compară cu altul. De aici și exemple de ultramaratoniști pe trasee cu delușoare care la curse cu diferențe mari de nivel abandonează. Sau de alergători montani care la maratoanele de pe șosea au rezultate mai slabe pentru că nu au pregătirea specifică.

Dacă compari Retezat SkyRace, care are 28 de km și 2300m diferență de nivel cu EcoMarathon, de 42 de km și 2400m diferență de nivel, s-ar putea să crezi pentru o secundă că primul e mai ușor. Dacă credința asta durează mai mult de o secundă, îți recomand mai multe plimbări pe munte 🙂

 

 Profilul

 

Cât de tehnic este traseul? Cum arată profilul? Uneori poate să pară plat, dar când ajungi acolo îți dai seama că ai în față o succesiune de urcări și coborâri dese care să ți se pară epuizante. Un exemplu de plasă la capitolul ăsta a fost pentru mine Cozia Mountain Run, unde credeam că va fi mult mai simplu decât a fost de fapt. Când colo, porțiunile tehnice și urcarea de la final mi-au dat de furcă.

La fel și pe traseul Buta de la Retezat SkyRace, unde credeam că pe drumul forestier de pe final am să alerg fără probleme, însă în realitate, ușoara înclinație a drumului pe alocuri l-a făcut mai greu de alergat decât credeam.

 

Timpii medii de la edițiile anterioare

 

Un alt reper pe care ți-l poți lua sunt timpii medii de la edițiile anterioare. Par lungi? Înseamnă că nu-i așa ușor traseul. Ai mai alergat vreodată pe durata asta? Cum te simți de obicei la un efort pe perioada timpului mediu al cursei respective?

 

Starea vremii în ziua cursei

 

Dacă te uiți pe timpii medii de la edițiile anterioare, s-ar putea să observi diferențe mari. Asta pentru că starea vremii afectează traseul și performanțele alergătorilor. Este cazul celor mai multe competiții montane, unde în anii cu vreme rea dificultatea percepută de alergători a fost mult mai mare, în timp ce pe vreme bună evident că s-au scos și timpi mai buni.

Evident, cu vremea e o loterie. E bine să fii pregătit sufletește și din punct de vedere al echipamentului pentru orice situație.

 

 

În plus, așa cum ziceam mai sus, din punct de vedere al dificultății percepute ajută tare mult să nu fii nici printre primii, nici printre ultimii. Am văzut alergători care au ajuns pe ultimele locuri mai rupți decât cei de pe primele locuri. Subliniez aici dificultate percepută pentru că ține foarte mult de antrenament. Lipsa de antrenament duce la prelungirea timpului de efort, iar durata duce la epuizare.

 

Sper ca lucrurile de mai sus să te ajute să estimezi cât mai corect efortul pe care îl vei depune într-o cursă, dar și să-ți dai seama dacă colegul care se laudă că a făcut nu știu ce traseu în cine știe ce timp a mers la cules de panseluțe sau chiar a alergat 🙂

 

Tu ce mai iei în calcul ca să estimezi nivelul de dificultate al unei curse?