Poate cel mai mare câștig pe care mi l-au adus alergările montane e faptul că am descoperit locuri fantastice, în care nu credeam că voi ajunge vreodată. Și suntem norocoși la capitolul ăsta: avem o mulțime de munți, parcuri naturale, zone protejate pe care să ne tocim tălpile adidașilor.
O astfel de regiune e Mercheașa, din comuna Homorod, județul Brașov, care are toate șansele să intre pe lista celor mai frumoase trasee de alergare montană odată cu prima ediție a Gorun Trail Mercheașa.
Competiția va avea loc pe 3 septembrie, cu prilejul Zilei Stejarului.
Există două trasee, unul de 30 de km și altul de 10 km. Traseele te vor purta pe lângă Bătrânul Carpaților, cel mai bătrân stejar din țară, vechi de peste 900 de ani și cu un diametru de 9,3 metri. Vei alerga pe lângă vulcani, coloane de bazalt, Biserica Fortificată de la Mercheașa, Lacul de Smarald, iar atracțiile sunt completate de un târg cu produse tradiționale și o expoziție de arbori vechi.
Și dacă tot ești acolo, îți recomand un tur al bisericilor fortificate din zonă (Viscri, Cața, Ungra) și poate și o tură cu bicicleta pe traseul amenajat între satele săsești. Neapărat cu opriri pentru alimentare cu dulceață de ardei iute, de rubarbă, de soc sau alte specialități la care ardelenii n-au seamăn.
Până pe 15 iulie, înscrierea costă 40 lei la cursa scurtă și 50 lei la cursa lungă, iar de pe 15 iulie până pe 25 august, când se închid înscrierile, taxele sunt de 50 lei pentru traseul scurt și de 60 pentru cel lung.
Detalii despre cazarea în zonă, atracții, cum se ajunge și altele sunt foarte bine explicate pe site-ul evenimentului.
Concurs
Dacă ți-am făcut poftă de plimbat, alergat și descoperit istorii scrise în frunze de stejar, am două invitații de oferit la Gorun Trail Mercheașa. Ce trebuie să faci este să-mi lăși aici un comentariu cu un răspuns la o întrebare simplă – într-o competiție sau într-un antrenament mai greu, ce te motivează să continui atunci când simți că ai ajuns la capătul puterilor?
Înscrierile sunt valabile la oricare dintre cele două trasee.
Îmi poți lăsa răspunsul până pe 15 iulie, când voi anunța cei doi norocoși câștigători alergători.
Până atunci, te las să admiri un video cu traseul, ca să știi în ce te bagi:
Spor la antrenamente and GoRun!
primul minut din asta! 😛 https://www.youtube.com/watch?v=m4dJN6MX-6I
De cele mai multe ori atunci când vreau să mă dau bătută la un antrenament sau la o competiție grea, mă gândesc că, dacă aș renunța, senzația de nemulțumire de după ar fi mai greu de suportat decât dificultatea cursei. Când continui, o fac pentru că știu cât de bine mă voi simți la sfârșit, când voi fi reușit să-mi depășesc limitele. Pentru fericirea asta merită să continui, oricât de greu ar fi.
Și-apoi, mai e și pasiunea de a alerga, singura care ne duce atât de departe. La competiții nu pot renunța în timpul cursei – ar însemna să las o porțiune din traseu nealergată și e greu să nu alergi atunci când ești alergător. Cred că asta mă duce de cele mai multe ori la linia de finish. Bucuria de a alerga.
Berea de la finish 😛
I’m in. Motivatia: sentimentul de la sfarsit 🙂 atat si nimic mai mult. Oboseala aia placuta face toti ‘banii’ 🙂
Copiii mei, la ei mă gandesc! Mi-ar plăcea să meargă în viața până la capătul fiecar3i provocări , să guste și succesul dar și gustul amar al înfrângerii dar sa stea in picioare mândrii ca măcar au încercat.
Când încep un antrenament sau o competiție știu ce am de realizat si nu renunț, dacă renunți o data vei renunță de fiecare data când nu te simți confortabil. Este un prag pe care îl trecem.
De cele mai multe ori ma motivez gandindu-ma ca cel mai scurt drum pana la finish e alergand, asa ca nu am nici un motiv pentru care sa ma opresc.
@George, daca ai sti de cate ori am folosit tehnica asta :))) The faster I run, the sooner I’m done!
Pana acum nu a dat gres strategia. Merge mai ales in mijlocul muntelui, cine sa vina sa ma ia pe sus? :))
Motivatia cea mai buna este sa nu mai vezi nici un alergator in fata; apoi bineinteles sa fii sigur ca esti pe traseul care trebuie 🙂
Faptul că dacă aș abandona ar trebui sa străbat aceeași distanță, daca nu mai mult chiar, înapoi :p
Sentimentul de satisfactie pe care stiu,STIU ca’l voi avea la sfarsitul cursei ! Si mai e faptul ca mereu m’am considerat o luptatoare,mereu am stiut ca pot mai mult si am invatat asta din situatiile de genul asta . Nimic nu se compara cu stima de sine pe care o capeti atunci cand reusesti intr’o competitie in care stii ca te’ai luptat cu mintea ta, cand ti’a spus ca “NU MAI POTI” !
endorfinele de la finish :). si desi nu alerg cu muzica, uneori in timpul cursei imi vin versurile acestei melodii in cap 🙂
https://www.youtube.com/watch?v=0b77cc7oZOg
“Destrabalarea” de dupa cursa, atmosfera de la Finish, medalia, sa adaug inca o cursa in palmaresul celor deja incheiate “in viata” si lista ar putea continua. 😉
Nu renunt ca sa nu dau satisfactie gurilor rele care spun mereu ca nu pot. ♡ si de obicei ma gandesc la oamenii speciali care au incredere in mine si ma sustin in fiecare incercare de a face mai mult !
In timpul antrenamentelor nu prea ajung la capatul puterilor, asta pentru ca nu am obiective ambitioase, ci fac miscare numai de placere si pentru sanatate. In competitie insa, atunci când simt că am ajuns la capătul puterilor, ma ajuta in primul rand faptul ca oricum ar fi, tot trebuie sa ajung la finish, acolo ma asteapta hrana, schimburile, locul de odihna si cineva cunoscut. Lasand gluma la o parte, de fiecare data cand particip, obiectivul este sa ajung la finish. Prin urmare, chiar si la capatul puterilor fiind, tot am capacitatea de a merge mai departe.
PS. Singura concluzie e ca nici unul nu am ajuns la capatul real al puterilor. 🙂
PPS. Am fost la capatul puterilor la Maraton Apuseni, am anuntat, au trimis 2 salvamontisti destoinici, care mi-au adus apa si mi-au insuflat curaj sa ma tarasc pana la capat.
Ori cat de dificila si grea este cursa sau antrenamentul propus hotararea de a duce la bun sfarsit aduce mintii sa sufletului o multumire fara limite.
Fie ca este vorba de un antrenament sau o cursa, intotdeauna sunt motivat de ideea ca doar ajungand la finalul ei voi fi capabil sa gasesc o noua provocare.
THE FINISH LINE IS JUST THE BEGINNING OF A WHOLE NEW RACE !!
vizualizarea finish-ului si a senzatiei de victorie
cand simt ca nu mai pot, un moment de respiro, de calm si de introspectie ma face sa gasesc resurse pentru inca o bucata de drum – never give up!
Mă motivează alergarea un sine iar în momentele dificile când simt ca nu mai pot mă gândesc la satisfacția de la finish si la faptul ca fiecare obstacol depășit este o piatră la temelia încrederii în sine.
Desi daca sunt intrebat zic ca nu imi pasa de parerea celorlati, conteaza mai mult decat vreau sa admit, asa ca de obicei incerc sa le depasesc altora asteptarile, depasindu-mi limitele. Nu exista sa nu mai poti, daca esti apt fizic, te chinui pana cand calibrezi si mentalul si termini cursa. Nu vreau sa aud la sfarsit comentarii ca: uite-l si pe asta, a renuntat! Poate nu e cea mai buna solutie, dar functiineaza. Succes tuturor!
Cand dau de greu imi aduc aminte de oameni care nu s-au dat batuti in situatii mult mai grele.
Fiecare pas ma motiveaza sa ajung la finish …alergarea montana insa ma face sa renasc dupa ce plec de la start pana ce ajung la finish, chiar daca mai am de urcat pana la urmatorul punct de hidratare, chiar daca ma bat miseleste razele de soare. I am limitless! 🙂
…mereu mi-am spus ca-i gata, pana aici! Nu mai pot! Ma opresc…si…mai făceam un pas si inca unul si desi simteam durerea pana-n os, nu ma opream. Pentru ca eu alerg pentru a ma cunoaste, pentru a primi răspunsuri de la mintea si corpul meu, pentru a ma intelege, a ma respecta, a ma ierta si a ma iubi mai mult! Si daca corpul nu mi-a zis sa mă opresc, atunci mintea va trebui sa urmeze corpul! E o nebunie!!!
constientizarea faptului ca nu asta este capatul,din moment ce inca mai pot sa fac un pas 🙂
@Ionela Madalina si @Razvan Norocel (la fix!), ati avut noroc 🙂 http://prntscr.com/btpnry
Multumesc tuturor pentru raspunsuri, m-am amuzat de unele, in altele m-am regasit si pe altele le trec in notite pentru viitor. Sunteti foarte tari! Keep running si sper sa ajungeti cat mai multi la Gorun TRail, am un feeling ca va fi un concurs foarte reusit.