Hrișca este un adevărat aliment minune pentru mine. Chiar dacă abia de vreo 3-4 ani o consum mai des, e ceva la care nu cred că aș putea renunța. În România se găsește în special la magazinele cu produse naturiste sau pe rafturile cu produse sănătoase și bio ale magazinelor, deși în alte țări, cum ar fi Republica Moldova, orice gospodină care se respectă are un stash de hrișcă în casă pentru orice eventualitate.
Hrișca este o pseudocereală amidonoasă care se gătește și se comportă ca orezul. Se fierbe o parte hrișcă în două părți apă sau, dacă nu ai chef să aștepți să se fiarbă, o poți pune la hidratat în apă timp de câteva ore (5-6). Mai există și fulgi de hrișcă, uscați, pe care îi poți consuma ca pe fulgii de orice altă cereală populară la micul dejun.
Gustul ei e unul destul de pronunțat și specific. E genul de gust love it or hate it. And I totally love it. Dacă ești precaut, e bine să știi că în combinațile potrivite, hrișca împrumută din gustul ingredientelor adăugate. Poate nu în aceeași măsură precum orezul sau quinoa, dar condimentele potrivite fac minuni.
Din punct de vedere nutritiv, hrișca are un conținut de 70-80% amidon, dar conține și 18% proteine cu valoare ridicată (cu aminoacizi esențiali importanți). E important de știut că nu conține gluten (poate de aici starea de bine înainte de alergare) și că, în comparație cu cerealele sau făina de grâu, are mult mai puține glucide. În rest, e plină de fier, seleniu, complexul B, antioxidanți etc.
Motivul pentru care ridic azi în slăvi hrișca este că e printre puținele alimente perfecte înainte de o alergare:
- Sățioasă, dar nu îți dă senzație de preaplin (dacă nu exagerezi)
- Se digeră destul de repede
- Îți dă energie pe termen lung (este o sursă de zaharuri complexe, care se descompun lent)
- Datorită indicelui glicemic mic, nu se comportă ca alte tipuri de carbohidrați, care îți dau un spike de energie, după care te lasă moleșit (IG depinde totuși și de combinații și cantitate)
- E ușor de gătit și transportat (la concursurile de alergare plec cu caserola de hrișcă fiartă după mine)
Așa se face că, aproape de fiecare dată când alerg într-o competiție am la micul dejun hrișcă. De obicei o pregătesc fiartă, apoi amestecată cu lapte de cocos, miere și mix de migdale, caju, poate și niște fructe uscate. Îmi dă o tonă de energie și zero probleme cu stomacul.
Cum se pregătește
În afară de mixul dinainte de alergare, alteori o consum la micul dejun, în iaurt cu fructe. Dacă am fiert mai multă îmi ajunge pentru câteva zile ținută la frigider, iar dacă folosesc fulgi pun 2-3 linguri la o cană de iaurt.
Cum spuneam, pentru că se comportă și se gătește ca orezul, devine o opțiune foarte bună de garnitură. Am gătit hrișcă cu legume, hrișcă cu sos pesto, usturoi și ulei de măsline etc.
Dacă te-ai decis să experimentezi, aruncă un ochi și pe rețeta mea de ardei umpluți cu hrișcă.
Am încercat până acum două tipuri de hrișcă – pe cea verde și pe cea uscată. Cea verde, deși are aproximativ același gust, are o textură mai moale, mai de pilaf, și parcă tot hrișca obișnuită e preferata mea.
Unde se găsește
Boabele de hrișcă se găsesc vărsate la piață sau ambalate, pe rafturile cu cereale sau produse sănătoase ale supermarketurilor. Tot în magazine sau Plafar-uri găsești și fulgii de hrișcă. Recent am cumpărat și fulgi de hrișcă vărsați, de la Auchan.
Cât costă
Prețul unui kilogram de hrișcă vărsată e cam de 20 de lei, în timp ce o pungă de 250 g de fulgi de hrișcă costă 8-10 lei.
Ai mâncat până acum hrișcă? Cum ți s-a părut? Așteptăm rețete și recomandări de combinații 🙂