Despre motivație și timp

busy

 

Avem cu toții același timp, același număr de ore. Și totuși, cum reușesc unii să se antreneze atât de mult, să acorde atât de multă atenție farfuriei, pregătirii, să aibă și job, și familie, și viață socială? Ei bine, se poate să le faci pe toate, dar sigur nu la fel de bine în același timp.

Conștient sau inconștient, alegem o listă de priorități. Ca să nu ajungem nefericiți de cum merg lucrurile în viața noastră e bine să ne întrebăm dacă timpul pe care îl acordăm fiecărui lucru pe care îl facem e proporțional cu importanța lui pentru noi.

Drumul pe care o apuci ca alergător îți cere atât de mult efort cât ești tu dispus să dai. E ca într-o relație, orice ai da, bun sau rău, aia vei primi. Corpul nu mai vrea? Câte ore de antrenament i-ai dat? Dar de somn? Energia e low? Cu ce hrană și gânduri te-ai alimentat în ultima vreme?

Citește mai mult

Provocări și remedii moderne – Moțăiala cronică de după-amiază

sleep

 

Fiecare dintre noi ține o oarecare evidență a orelor pe care le dormim pe noapte, dar nimeni nu stă să numere câte ore dormim pe zi. Da, dormitul cu ochii deschiși, siesta, power nap-ul, ațipitul pe tastatură sau chiar picatul nasului în bărbie în metrou sunt momente în care luciditatea noastră e egală cu cea din timpul unui vis în care ne luptăm cu Bruce Lee.

Dacă te regăsești, află că ceea ce experimentezi e un episod de moțăială cronică, un nume haios dat unei provocări moderne care vine la pachet cu agitația și harababura stilului nostru de viață.

 

Pe cât de amuzant sună, pe atât de neplăcut e când se întâmplă. Eu îmi amintesc două episoade în care chiar m-am simțit aiurea. Primul se întâmpla în studenție, când fusesem într-o excursie lungă, plină de nopți albe, deci m-am întors acasă mai obosită decât eram. Se acumulase atâta nesomn încât în săptămâna care a urmat am adormit de două ori în metrou, spre deliciul celor din jur și sperietura mea, când m-am trezit că trecusem de mult de stația mea.

Citește mai mult

Singură pe munte

bucegi

 

Am să fac o mărturisire. Nu e deloc o noutate pentru cine mă cunoaște mai bine, dar pentru că în ultima vreme văd că nu mă mai citește doar mama, simt nevoia să clarific. Sunt varză la orientare.

Atât de varză încât acum câțiva ani m-am rătăcit în orașul natal, în drum spre cinematograful aflat la cel mult 1 km de casa mea și la care fusesem de o mie de ori. Varză rău.

Pentru un alergător montan, asta nu e cea mai minunată dintre calități. M-am rătăcit de atâtea ori la concursuri, încât ideea de a fi prima mă sperie – eu după cine aș alerga dacă n-ar fi nimeni în fața mea?

Norocul meu e că la alergări sunt mereu oameni înainte, traseele sunt marcate și mai sunt voluntari care să-mi arate încotro. Dacă nici când sunt relaxată nu reușesc să-mi găsesc calea, darămite când sunt concentrată la alergat și fixat peisaje pe retină.

Citește mai mult

Nu rata niciun zâmbet

aparat

 

O etapă foarte importantă din orice reușită e sărbătorirea momentului. Așa înregistrăm mai bine la nivel conștient ce am îndeplinit, cum ne simțim și percepem mai bine starea de euforie a momentului.

Odată întipărite în minte, formele de manifestare a bucuriei și a celebrării unei reușite ne ajută să trăim mai intens micile și marile victorii și să folosim clipele acelea ca ancore motivaționale atunci când avem nevoie de un impuls.

Bucuria momentului, sărbătorirea lui, ar fi ideal să nu se termine odată ce treci de finish. Gândește-te. Ai alergat atâția kilometri, te-ai antrenat atâtea luni, ai muncit atâtea ore. Meriți să-ți aloci 5 minute în care să faci un victory dance sau o sută de selfie-uri cu zâmbet larg.

Citește mai mult

Câteva lucruri mai importante decât greutatea

size

 

Greutatea nu înseamnă nimic. Pentru mine, e un indicator prea puțin relevant. Și n-ar trebui să te bucure câteva kilograme pierdute pe cântar, mai ales că, cu cât le-ai dat jos mai repede, cu atât se vor pune la loc mai repede și cu dobândă mai mare.

Atenția pe care o dăm cântarului e demnă de o cauză mai bună, iar azi am să-ți vorbesc despre câteva lucruri care merită să te preocupe mai mult decât numărul de kilograme:

Citește mai mult

Un începător la sală

abdo

 

Îl vezi de cum intră în sală. Tricou de bumbac în care a dormit de câteva ori, pantaloni de plimbat cățelul în parc și o privire ușor pierdută, care caută repere.

Se duce spre primul aparat, ezită… se îndreaptă spre următorul. E clar de la o poștă că e un soi de fotoliu pe care te așezi și faci abdomene. Nu, nu pune greutăți. Nu vrea să forțeze. Un set de 10 e destul, oricum.

Îi ia cam 15 minute să încerce toate aparatele. Dacă e mai curajos, încearcă și vreo 10 flotări. Oricum, nu lucrează decât brațe și abdomen, că asta îl interesează.

În timp ce lucrează se uită cu coada ochiului la ce fac ceilalți, dar nu pare absolut deloc tentat să încerce. Poate la a doua vizită, după ce citește un pic pe net despre cum se fac exercițiile pentru triceps și își face curaj să apuce o ganteră.

Citește mai mult

Guestpost: 13 lucruri învățate pe Mont Blanc

mont-blanc4

 

Ruxandra și Radu, prietenii cu care am ajuns vara asta pe cel mai înalt vârf din Bulgaria, Musala, au continuat plimbările pe munte cu un summit și mai impunător – Mont Blanc. Nu au reușit să ajungă pe vârf (de data asta), dar s-au întors de acolo cu amintiri frumoase și cu câteva sfaturi pe care le-au împărtășit în acest guestpost oricui ar fi interesat de un traseu până pe vârful Mont Blanc.

Dacă ai în plan să ajungi pe Mont Blanc în curând, ia în calcul sfaturile lor ca să fii cât mai bine pregătit pentru aventura care te așteaptă.

 

La începutul lunii septembrie am decis împreună cu un grup de prieteni să încercăm summit-ul Mont Blanc. Ideea pentru o vacanță de felul acesta ne-a venit cu un an înainte, drept urmare am avut timp destul pentru a ne aduna și testa echipamentul necesar. De asemenea, condiția fizică fiind destul de importantă, o planificare timpurie ne-a permis și destul timp pentru antrenament.

 

Ajunși la baza muntelui, am discutat cu Centrul Montan Chamonix, care ne-au recomandat sa fim extrem de precauti pe porțiunea numită ”Grand Couloir”, deoarece pietrele cădeau în mod constant. De asemenea, se anunțaseră furtuni, dar ca pe orice munte, predictia este rar corectă. Drept urmare ne-am pornit expeditia prin mijlocul norilor, ceea ce din păcate ne oferea o vizibilitate de doar 20 m. Abia cand am ajuns la 3100 m am depășit altitudinea norilor și am apucat să vedem soarele. Refugiul Tete Rousses (3167m), la care am dormit în prima noapte, se află deasupra unuia din cei mai mari ghetarii masivului, ceea ce oferea pe lângă o imagine spectaculoasă, un zgomot neântrerupt de gheață prăbușită si bolovani căzuți pe Grand Couloir.

Citește mai mult

Competiții perfecte pentru prima ta alergare montană

ciucasx3

 

Cei mai mulți alergători, după o perioadă mai lungă sau mai scurtă de alergat pe teren plat, încep să cocheteze și cu ideea alergării montane. Cam asta e ordinea, deși multă lume mege direct la trail running, fără să aibă vreo plăcere deosebită pentru șosea. Pentru unii devine o revelație (me included), iar pentru alții, așa cum îmi povestea chiar zilele trecute o foarte bună alergătoare pe plat, o alergare montană e suficient ca să îi convingă că nu li se potrivește genul ăsta de traseu.

Dacă te bate gândul să participi la prima ta competiție de trail running, îți recomand să citești mai întâi câteva repere care să te ajute să îți dai seama de gradul de dificultate al unei curse.

Apoi, ia în calcul faptul că există competiții perfecte pentru tine, cu trasee dedicate celor mai începători, ca să te poți bucura la maximum de cursă. Până la urmă, asta e ideea, nu? Să-ți placă atât de mult încât să vrei să revii.

 

Iată câteva competiții perfecte pentru a participa la prima ta cursă montană:

Citește mai mult

Semimaraton Ciucas X3 2016 – Jurnal de cursa de neuitat

foto - Groupama Asigurari
foto – Groupama Asigurari


 

Sambata trecuta m-am intors sa alerg din nou la Ciucas X3, cu drag, cu nerabdare si cu amintiri frumoase de anul trecut, cand am alergat maratonul. De data asta m-am inscris semi, pentru ca m-am mai desteptat un pic intre timp si am invatat ca ce-i prea mult si prea des strica. A fost o alegere buna, se pare, pentru ca am reusit un loc 3 la categorie fara sa-mi fi facut macar sperante pentru el.

Una dintre amintirile legate de maratonul de anul trecut e ca a fost pe cat de frumos, pe atat de lung. Si cum anul asta a picat fix intre Gorun Trail si MPC, am ajuns la concluzia ca 21km sunt suficienti. In plus, mereu ma atrag traseele noi, iar pe cel de semi nu il stiam si eram curioasa sa il incerc, desi nu e chiar profilul perfect pentru mine. Tot ce presupune urcari lungi nu ma avantajeaza prea mult, pentru ca ma misc mai greu la deal.

Totusi, n-a fost chiar atat de greu pe cat credeam, dar asta si pentru ca m-am simtit bine fizic si psihic. Fata de alergarea de la Mercheasa, unde stomacul m-a chinuit, de data asta am mancat ceva mai ok si n-am mai avut probleme. Cat despre psihic, reteta aerului curat, a atmosferei calde, a prietenilor veseli si a peisajelor superbe nu da gres niciodata.

Citește mai mult

Alergăm pentru Salvați Copiii la Bucharest International Marathon

salvati-copiii

 

Au început să-mi placă ștafetele la competițiile din București. Au rețeta perfectă a unei curse frumoase, cu spirit de echipă, iar uneori au și scop nobil. Pe 8 octombrie voi alerga la a 9-a ediție a Bucharest International Marathon la cursa de ștafetă cu alți 3 alergători – Denisa, Radu și Cristi, cu obiectivul de a strânge bani pentru unul dintre ONG-urile care schimbă și salvează vieți în momentul în care sunt cel mai fragile – Salvați Copiii.

Fiecare dintre noi va alerga câte puțin peste 10km, în ritmul propriu.

Cu cine fac echipă?

Citește mai mult

De ce să începi să ții un jurnal alimentar de azi

mancare

 

Bănuiala mea e că jurnalul alimentar se numește așa pentru că se aseamănă cu jurnalele alea din copilărie în care scriam toate drăciile pe care le-am făcut și pe care plănuim să le mai facem. Mai în serios, jurnalul alimentar e unul dintre cele mai bune obiceiuri ale unei vieți mai sănătoase, mai disciplinate și mai fericite, cu condiția să nu devină o obsesie a cifrelor.

El nu e util doar dacă vrei să slăbești sau să atingi nu știu ce target de proteină per kg/corp, ci și dacă vrei să te observi mai atent, să îți cunoști organismul și să înveți să faci alegeri care te fac să te simți bine.

Cum poți ține un jurnal alimentar? E destul de simplu. Poți trece notițe în telefon, într-un excel sau într-una dintre multele aplicații de profil, cum ar fi MyFitnessPal. Am folosit-o și eu o perioadă, însă mi-am dat seama că mă chinuiam foarte tare să mă încadrez în raportul de macronutrienți stabiliți (tot de mine) acolo și că obiectivul pe care îl urmăream nu presupunea chiar atât de multă rigoare.

De aceea prefer jurnalul scris simplu, fără aplicații care se încruntă când depășești numărul de calorii. În plus, un excel mă lasă să intru în date cât de mult vreau și să fac niște calcule și niște pie charts (yum, pie!) de zile mari.

Citește mai mult

Gorun Trail Mercheașa 2016 – o alergare ca o vacanță de vară

14203191_1693817267608484_3625279446935525490_n

 

Am asociat mereu perioada începutului de septembrie cu sfârșitul vacanței, cu zilele în care încercam să profit la maximum de tot ce m-a bucurat toată vara și să mai prind o oră de stat afară. Iar la Mercheașa – un loc superb, dar de care nu mai auzisem în viața mea – am avut una dintre acele experiențe ca pe vremuri, de bucurie simplă alături de prieteni, cu zile însorite în natură, zburdat prin iarbă și gust de gogoși de casă.

Sunt alergări la care mergi ca să te mai întâlnești o dată cu limitele și gândurile, sunt alergări la care ești competitiv, altele la care mergi de dorul înălțimilor sau al unui traseu de care ți-a fost dor, dar pe lângă ele mai sunt și unele la care îți amintești la fiecare pas de plăcerea pură a alergării.

Gorun Trail a fost una dintre cele din urmă – o alergare pe un traseu superb, cu o atmosferă genială, cei mai energici voluntari și cu oameni prietenoși, care ne-au primit ca musafiri în comuna lor, în casele lor, ba ne-au pus și la masă cu o palincă, să ne facem curaj de alergat.

Citește mai mult

Cea mai mare provocare de când alerg

disciplina

Mă întreba zilele trecute cineva care a fost cea mai mare provocare de când m-am apucat de alergat și până acum. M-a pus pe gânduri. Să fie accidentarea care m-a ținut două luni pe bară, frustrarea revenirii, când nu mai puteam nici măcar să urc un deal ușor, stresul de a fugi vineri seară după birou direct la munte, la alergare, sau de a-mi seta niște obiective care mă forțează să trag cât pot de tare? Nu. Cea mai mare provocare a fost mereu consecvența.

Mi-a luat ceva timp să îmi dau seama că e ingredientul care poate să make it or break it. Face toată diferența.

 

A fi consecvent în antrenamente e poate cel mai greu lucru pe care îl ai de făcut și e cu atât mai greu dacă ești amator, nu profesionist. E vorba de serile în care calculezi la cât ar trebui să te trezești a doua zi ca să apuci să alergi, să faci un duș, să mănânci și să ajungi la muncă la timp. E despre zilele lungi la birou când te uiți la ceas și îți dai seama că nu o să reușești să mai faci antrenamentul propus în seara respectivă.

Citește mai mult