Foamea de după maraton

rungry

Foamea de după maraton nu se compară cu nimic. Nici dacă ai sta o lună pe dieta daneză n-ai fi atât de înfometat ca după un maraton. E o foame atât de mare încât începi să te gândești la problema resurselor naturale, a africanilor care flămânzesc în timp ce tu ai fi în stare să razi rația lor pe doi ani la o singură masă.

Foamea asta se construiește în timp ce alergi și imediat după și te lovește mai serios abia seara, târziu sau chiar a doua zi. Până atunci, nu vrei să vezi mâncare în fața ochilor. Numai gândul la încă o bucată de prăjitură sau ciocolată după atâtea geluri îți face papilele să sufere.

Adică după ce ai tras de tine în ultimul hal și ajungi la finish și vezi toate bunătățile alea, nici măcar nu te poți bucura de ele. Eu, una, sigur nu pot. Mi-e foarte greu să mai mănânc ceva imediat după ce termin de alergat și de cele mai multe ori o fac forțat, de mila mușchilor rămași fără provizii.

Imaginează-ți o masă plină de banane, portocale, ciocolată, plăcintă cu mere, brânzeturi și chiar murături uneori…și tu să nu poți nici măcar să o privești. Trist, foarte trist.

 

În schimb, mai târziu apare foamea reală, foamea dureroasă.

Foamea aia care te înghiontește spre frigider și totuși parcă nu-i convine nimic. O sticlă de iaurt, niște salată, niște măsline uitate, borcanul de zacuscă…nu, nu. Vrea ceva care parcă să fie gătit, dar nu foarte greu, să fie cu carne, dar nu orice carne, să fie cu legume, dar nu cu sos… Ce să mai. Cel mai greu brief de Masterchef.

Deși știi clar ce NU vrei să mănânci, nu mai ții cont ce se combină bine cu ce. Pâine cu unt și cu gem și un burger cu murături? Bring it on!

 

Foamea de după maraton se manifestă cel puțin câteva zile, de parcă corpul vrea să se asigure că ai să pui atât de mult pe tine încât nici dacă ai mai vrea să alergi vreodată, n-ai mai putea.

După MPC-ul de anul trecut m-am trezit din somn ca să mănânc în următoarele 3-4 nopți. Asta în condițiile în care niciodată n-am avut obiceiuri de somnambul flămând. Organismul meu are propria piramidă a nevoilor, în care somnul e cu multe trepte mai important decât mâncarea. Dar din cauza efortului, probabil, am avut câteva vizite nocturne la frigider în care singurul filtru pentru selecția mâncării era “cât de repede pot să mănânc chestia asta”.

Dacă te prinde ghiorăitul burții la restaurant, ajungi să comanzi tot meniul și să speli și vasele ca să poți plăti nota.

 

Mai în serios, o masă consistentă și sănătoasă (nu junk) după alergare e exact ce îi trebuie corpului tău ca să se refacă. Cu cât mai curând, cu atât mai bine. Și așa cum te pregătești cu antrenamente, echipament și geluri înainte să alergi, fă-ți un pustiu de bine și umple frigiderul înainte să pleci cu tot ce-i mai bun pe lume, toată pofta ce-ai poftit, că doar știm cu toții că de aia alergi.

 

matza

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *