
Țin minte foarte bine săptămânile dinaintea primului meu semi și zâmbesc de fiecare dată când îmi amintesc de perioada aceea. Privind în urmă, au fost cu pregătire mentală mai mult decat fizică.
Sigur, dădeam două ture de IOR în fiecare zi, mi se părea că sunt cât de cât antrenată, dar când mă gândeam la 21 (douazecisiunu!!!) de kilometri parca se înmuiau picioarele.
Cu puțin timp înainte de primul semimaraton s-a întamplat să fiu la Londra și sa merg la seminarul lui Tony Robbins, Unleash the Power Within. Evident, toată crema tehnicilor motivaționale se îndreptau către credința asta a mea – pot sau nu pot? Hai să-mi spun că pot.
Și am putut. Încet, relaxat, cu o tonă de glume în program, am trecut de finish și mi-am luat medalia.
A mai urmat o perioada de alergări pe asfalt, până când Facebook a început să-mi plimbe pe la nas ceva și mai interesant – oameni care aleargă la munte. Știam de EcoMarathon, îmi dorisem vreo doi ani la rând să merg, dar în naivitatea mea, eu chiar credeam că mai prind loc dacă mă înscriu în aprilie 🙂 such a rookie!
Apoi m-am hotărât. Mă duc la Eco, moartă-coaptă, mă duc și îl termin. Cu vreo lună înainte, căscând ochii prin magazinele de sport, am reperat și viitoarea mea primă pereche de adidași de trail running – Salomon Speedcross 3. Am întrebat câțiva prieteni dacă sunt ce trebuie, au zis DAAA!! și i-am luat fără să mai stau pe gânduri. Altceva nici nu-mi mai trebuia, eram pregătită de maraton. 🙂
Am alergat cot la cot cu prietena mea Raluca pe prima buclă, iar apoi am continuat singură. A fost o zi care m-a făcut să iubesc alergarea montană, în ciuda efortului prelungit (am ajuns după 6h 45min la finish).
A trecut doar un an și jumătate de atunci, dar mi se pare că fac asta de o viață. Am învățat mult despre alergare și despre mine însămi și știu că mai am înzecit de aflat. Am strâns o tonă de medalii, trofee și suplimente pentru articulații prin sertare 🙂 Dar cel mai important câștig e să fiu pur și simplu în universul ăsta nou, cu o comunitate frumoasă și o plăcere simplă pe care o împărtășim – de a o lua la goană unde vedem cu ochii.
#teamsalomon
Și, ca să ajung odată la subiectul articolului, am un nou motiv de bucurie și recunoștință pe listă. Din toamna asta fac parte din echipa de alergători a Team Salomon România.
Colegii mei de echipă sunt sportivi pe care îi admir atât de mult încât sunt onorată să alerg cu ei. Sunt convinsă că experiența asta va fi un adevărat growth hack pentru mine pe plan sportiv.
Din Team Salomon mai fac parte Loredana Negrea, Roxana Luțic, Ciprian Bălănescu, Toma Coconea, Adi Bostan, Florin Munteanu, Andrei Bălășan, Bogdan Iacob, Sebastian Orza (colegul meu mai mic de liceu, ca să vedeți ce sincronicitate) și Gabriel Cojan. Super sportivi și super oameni.
Va urma o iarnă interesantă și apoi un sezon de alergare la nivelul următor. Ce îmi doresc cel mai mult e să fim o echipă adevărată și să învățăm unii de la alții. Și, ca să citez sloganul Salomon, acum chiar că e time to play.
The best is yet to come!
Coming soon – ProShop
Și asta nu e singura veste de la Salomon. De luni, 31 octombrie, pe bd. Unirii nr. 59 se deschide oficial ProShop, un magazin pe două nivele pline de echipament sportiv Salomon, dar și de la brandurile partenere – GoPro, Suunto, Spyder, X-Bionic, Polar și PowerBar.
Am fost la petrecerea de deschidere a magazinului și am tras cu ochiul pe rafturile pline de adidași, clăpari, geci de expediție și câte și mai câte. Pe lângă echipament, în magazin se vor afla și un aparat care va crea branțuri personalizate pentru încălțări, un scanner pentru teste de pronație și o suprafață pe care se poate testa aderența tălpii pantofilor.
Te las să descoperi restul pe cont propriu, într-o vizită pentru care să-ți aloci ceva timp de joacă 🙂
Super!!! FELICITARI! 🙂 Tine-o tot asa. Xx