Dacă vorbim de obiceiuri practicate consecvent, datul cu părerea sigur e unul dintre sporturile preferate pe scară largă. Parcă orice ai face, cineva trebuie să aibă și să verbalizeze o părere despre orice. Și, de multe ori, când vine vorba despre cum arăți, chiar și prietenii cei mai buni se pot transforma în adevărați bullies.
Comentariile, comparațiile și convingerile prin prisma cărora suntem judecați la fiecare pas au consecințe distructive pe planuri profunde.
Uau, ce-i cu colăceii ăia?!
Fată, ai slăbit prea mult! Nu mai ai fund, nu mai ai sâni.
Faci prea mult sport.
De ce mănânci chestia aia?
Nu mai lucra cu greutăți, că ai să faci brațe bărbătești.
E plin de bullies și de cele mai multe ori ești o țintă ușoară dacă ai câteva kilograme în plus. Dar să nu crezi că dacă le dai jos vei scăpa de comentarii. Nici vorbă. Vei fi prea slab(ă), prea fit, cu pătrățele prea definite pe abdomen, cu picioare prea mari etc. Tot timpul se găsește cineva care să se uite în farfuria ta.
La propriu.
În cei trei ani și jumătate fără carne, uneori îmi venea să comand ceva carnivor la restaurant, numai ca să nu mai stau să zic povestea – de ce am renunțat, ce cred, cum mă simt, cum e bine sau cum e rău. Voiam doar să mănânc și să-și vadă fiecare de farfuria lui, fără să-mi justific alegerile. Dar e imposibil așa ceva.
În schimb, am auzit toate judecățile și comparațiile posibile, sub forme mai subtile sau mai agresive.
Te-ai îngrășat.
Nu e treaba nimănui decât a ta dacă te-ai îngrășat, pentru că numai tu știi motivele reale.
Câteva kilograme în plus se observă ușor și a devenit la ordinea zilei să se discute despre cât s-a îngrășat X-ulescu. Dar știe cineva de ce? Ce e în viața lui în momentul ăla? Spune cântarul ceva despre el? Că e stresat, că e leneș, că e pofticios, că și-a găsit o iubită care gătește bine? N-ai cum să știi.
Dacă te surprinzi făcând observațiile astea, încearcă să te pui în pielea omului. E ceva ce poate face pe moment? Ce răspuns crezi că îți poate da? E constructiv sau distructiv comentariul tău?
Eu, una, te-aș trimite undeva. Dar pentru că încerc să te ajut, am să-ți explic de ce greșești.
Genul ăsta de atitudine vine din probleme proprii și reflectă nesiguranțe și nevoia proprie de validare prin contrast cu altcineva.
Faci prea mult sport.
Îmi vine să râd când aud asta. Sunt oameni care cred că “am luat-o razna cu sportul” și care, din vasta lor experiență sportivă inexistentă, folosesc un ton de avertizare – ai să vezi tu că n-ai să fii bine. Dacă citești blogul ăsta, sunt șanse mari să fii la rândul tău ceva mai activ decât media și să fi auzit comentariul ăsta.
Ce le zic acestor bullies? Că șansele sunt extrem de mici să fac prea mult sport.
Petrecem 8-10 ore cu fundul pe scaun și nasul în laptop. Una sau două ore de mișcare pe zi în contextul ăsta înseamnă prea mult? Poate în cazul unui sportiv de performanță sau al cuiva care nu urmează un plan de antrenament clar și se duce în supraantrenament se poate vorbi de prea mult, însă pentru cei mai mulți dintre noi, a aloca o oră pe zi unei forme de mișcare e abia suficient.
Ai slăbit prea mult. Nu mai ai fund în pantaloni.
Been there, heard that. Înțeleg că poate fi o preocupare reală și că e un semnal de alarmă când cineva slăbește mult deodată. Dar chiar despre asta să fie vorba? De prea multă grijă sau de noua ta siluetă?
Și tocmai asta mi se pare fascinant – aceiași oameni care cândva ți-au atras atenția că te-ai îngrășat îți spun acum că ai slăbit prea mult. Ar trebui să ne cerem scuze că nu am nimerit greutatea ideală din mintea altcuiva?
Ai făcut mușchi prea mari.
Gusturile nu se discută, asta e clar – așa cum unora le place să fie skinny, altora le plac formele. Eu una întorc capul anytime pe stradă după niște picioare care au făcut genuflexiuni la viața lor – femei, bărbați, nu contează. Și nu, fetele cu bicepși și abdominali bine definiți nu mi se par masculine, ci din contră.
Un corp mai mult sau mai puțin lucrat nu ar trebui să fie o carte de vizită a nimănui. E doar un rezultat al stilului de viață din acel moment. Nu înseamnă că unul e leneș și lacom, iar altul e superficial și obsedat de sală. Sunt în spate pasiuni, obiceiuri, frici, credințe, nesiguranțe mai profunde decât măsura la pantaloni. Dă-le voie celor din jur să le placă sau să nu le placă, dar nu le da voie să te facă să te simți prost pentru că arăți într-un fel.
Mult sau puțin, urât sau frumos sunt percepții care au legătură cu ce crede altcineva, nu cu realitatea. Și poate nici măcar nu crede asta, dar shaming-ul depășește barierele raționale pentru că rolul lui e doar să te facă să te simți inferior ca să se simtă atacatorul mai presus, nu contează că e adevărat sau nu.
Gândește-te că stima de sine e unul dintre cele mai sensibile puncte ale noastre. Iar felul în care arătăm și vom arăta tot restul vieții se leagă mult de asta. E posibil ca genul ăsta de comentarii să ne alimenteze și mai mult comportamentul negativ. Când îi spui cuiva că mănâncă prea mult și a pus ceva burtă, s-ar putea să se simtă atât de rușinat și de vinovat încât doar mâncarea l-ar face mai bine. Și așa alimentezi un cerc vicios.
Nu merită să trăiești o viață plină de frustrări pentru că nu te încadrezi în standardele impuse de altcineva. Și știm că teama de a nu fi suficient de bun și teama de a nu fi iubit sunt două dintre cele mai mari frici umane, care stau la baza multor comportamente și credințe negative după care ne croim destinul.
Tot timpul vom fi judecați pentru cum arătăm la un moment dat – prea slab, prea gras, prea musculos. Însă avem suficienți pitici pe creier, nu trebuie să-i lăsăm pe alții să ni-i hrănească cu atacuri. Pentru că nu doar felul în care arătăm e un punct vulnerabil, ci cei mai mulți dintre noi au oricum probleme de încredere și la capitolul profesional, al relațiilor, al alegerilor etc. De presiune nu ducem lipsă.
Ce e de făcut? Ne învață celebra Serenity Prayer: controlează ceea ce poți controla și acceptă ceea ce nu poți schimba.
N-ai cum să schimbi natura umană, înclinată către judecăți de valoare, dar ai cum să schimbi felul în care te simți și reacționezi tu când ești judecat. Și, dacă simți că trebuie, ai cum să schimbi inclusiv cercul de oameni cu care petreci timp și să-i înlocuiești cu alții pentru care însemni mai mult decât o țintă spre care să-și arunce nemulțumirile despre propria persoană.
Be healthy and happy!