Placa alunecă la vale, picioarele își caută echilibrul pe o stâncă, capul iese răsucit din apă după o gură de aer – sunt fracțiuni de secundă în care mintea nu îți mai stă la mișcare, ci la ce înseamnă ea. La ce ai învățat și cum ai ajuns acolo. Și constați că n-ai făcut altceva decât să repeți aceiași pași pe care îi faci și pe alte planuri când vine vorba de evoluție și de învățare.
Sporturile încercate până acum, chiar și la nivel de începător, au multe paralele cu restul vieții. Partea bună e că practicând ceva constant ajungi să te lovești des de paralelele astea, iar dacă pe alte planuri nu le vezi, când le întâlnești mai des în secundele despre care vorbeam mai sus, devin mai evidente.
Sunt câteva lucruri despre viață pe care le-am (re)învățat încercând alergarea, bicicleta, snowboardingul, înotul, yoga și altele.
Cel mai bun drum e adesea contraintuitiv. Să dai drumul plutei când crezi că ai să te îneci, să îndrepți placa paralel cu pârtia și să-ți dai drumul, să ții ghidonul drept când îți apare ceva în cale la vale și toate instinctele să îți strige să apeși puternic frâna. Să te apuci odată de cursul ăla dintr-un domeniu complet diferit de tot ce ai făcut până acum. Să-ți faci curaj să începi ceva chiar dacă nu ai totul planificat la milimetru și nu știi ce va urma. Unele lucruri par total contraintuitive și poate te gândești că trebuie să fii nebun să le încerci, însă sunt exact pragurile pe care, dacă nu le treci, rămâi blocat la același etaj pe spirala evoluției. j u s t l e t g o
Fură meserie. Când am început alergarea, făceam totul cam de capul meu. Apoi, discutând cu antrenori sau alți alergători mai experimentați am aflat în câteva luni lucruri pe care nu reușisem să le descopăr în ani. O simplă discuție cu un antrenor sau cu un sportiv cu mai multă experiență te îmbogățește cu idei noi, te ajută să-ți validezi obiceiurile, iar asta se aplică și pe plan profesional sau personal.
Un mentor te ajută să arzi etape. Nu-i de mirare că majoritatea oamenilor care scriu cărți despre cum și-au construit o carieră de succes vorbesc despre mentorii pe care i-au urmat fie prin ucenicie, fie doar inspirați de ideile venite din experiența lor. Steve Jobs a fost mentorul lui Zuckerberg, Christian Dior a fost mentorul lui Yves Saint Laurent. Un antrenor sau un sportiv pe care îl admiri poate fi cea mai bună sursă pentru un mix de informație și inspirație de care ai nevoie.
Învățarea doare. E un proces în care creezi o versiune nouă a ta și crești. La fel ca durerile de genunchi pe care le au adolescenții când se lungesc sau vânătăile pe care le aduni după primele zile la schi (I should effing know), uneori evoluția e dureroasă. Și nu mă refer doar la trântele pe care ni le dă viața când ne apucăm de ceva, ci și la efortul de a ieși din carapace și face o schimbare, de a învăța ceva nou și a progresa. Oricum, știi bine că a doua zi, din a doua încercare, totul va fi mereu mai ușor.
Alege-ți personajul. Cine vrei să fii în jocul sportiv? Dar al vieții? Eroul? Performerul? Voluntarul suportiv? Cel mai rapid? Cel mai inspirațional? Cel care contribuie? Cel mai depășitor de limite? Alege-ți rolul conștient și îți va fi mai ușor să-ți ajustezi direcția și să rămâi cu 100 la viață.
Micile șmecherii care fac marile diferențe. La înot, un mic trick în felul în care dădeam din picioare m-a ajutat să progresez enorm. Cine știe când aș fi ajuns să îl descopăr dacă nu mi-ar fi zis un antrenor să țin călcâiele mai nuștiucum. Pe placă, încercând să scap de frunză fără prea mult succes, cineva mi-a recomandat să ezit o clipă cu vârful plăcii în jos înainte să fac virajul. Să o las să curgă la vale (vezi punctul 1, total contraintuitiv, că nu m-aș fi lăsat să alunec nici în ruptul capului). Imediat a ieșit virajul. I-me-diat.
Nu înțelegeam de ce nu îmi spusese nimeni până atunci de această mică șmecherie care a făcut totul de 100 de ori mai simplu. La fel și la restul lucrurilor din viață. Merită să cauți acele lucruri mici cu impact mare care te vor duce la nivelul următor.
Testează. Poate vorbesc acum și influențată de jobul vieții pământene în care testez ipoteze diferite pe site-urile clienților, dar cu cât testezi mai des și mai repede, cu atât te prinzi mai ușor ce e pentru tine și ce nu. Mulți alergători, după ce încep să se plictisească de alergat prin parc, încearcă alergările montane. Vezi subsemnata. Alții se apucă de triatloane.
Am prieteni care au încercat toată viața lor (ok, e drept că au 30 de ani) o formă de mișcare care să le placă și până n-au încercat dansul nu s-au simțit în elementul lor. Ca să vezi! Erau croiți pentru streetdance. N-ai cum să știi dacă e sau nu pentru tine dacă nu încerci. Iar din fiecare test ieși cel puțin mai bogat cu o lecție.
Găsește-ți echipa. Orice ai încerca să faci e mai simplu când ai o comunitate, un trib al tău – efortul se împarte la mai mulți, lecțiile se învață mai repede, ai cu cine să-ți pui planurile în aplicare și apoi să sărbătorești succesul. Fie că sunt colegi de antrenament, iubiți/iubite, echipa de la job, gândește-te cine ai vrea să-ți ceară socoteală că ai chiulit la antrenament sau să te încurajeze de pe margine când ai nevoie. Dar caută-ți echipa cu atenție, testând, cum ziceam mai sus. Oamenii de care te înconjori pot să-ți facă viața mai frumoasă sau mai grea, așa că merită să cauți până găsești acea echipă cu care împarți aceleași valori.
Perseverența bate oricând talentul. Degeaba ești mic, subțire și cu glezne trase prin inel. Dacă nu te antrenezi, unul cu glezne groase și 30 de kg mai mult decât tine va fi mai sprinten pe dealuri. Ca în orice, practice makes perfect. Te vei simți ușor frustrat la început, indiferent că te apuci de un sport nou sau deschizi un alt capitol în viață, pentru că curba învățării e de fapt un deal al naibii de abrupt. E normal și sfatul meu e să nu fugi de sentimentul ăsta, ci să-l savurezi, pentru că e rar. Însă în timp, cu dedicare și perseverență vei recupera mai ușor decât ai crede distanța care te separă acum de cei care au primit ceva mai mult talent de la natură.
Joacă-te. Nu uita că e toootul un joc. Cu cât te distrezi mai mult pe parcurs, cu atât înveți mai ușor. În plus, ești mai relaxat și obstacolele nu te mai zguduie la fel de tare. În bazin se vede cel mai bine asta – dacă nu te relaxezi și nu îți schimbi atitudinea ai să te extenuezi dând aiurea din mâini și din picioare. Dacă te iei prea în serios, efectul gravitației va fi înzecit.
Fă o pauză și respiră. Când pulsul crește, mușchii ard, nu mai faci față, ia o pauză. Detașează-te și privește-ți provocările din unghiuri noi. Cine știe, poate ai să vezi și scurtăturile despre care vorbește toată lumea.