De Crăciunul trecut trăgeam linie după un an de alergări mulțumeam unei liste lungi de oameni care mi-au îmbogățit 2015 cu multe amintiri frumoase. Anul ăsta ar fi prea mulți. Atât de mulți oameni cărora le-am văzut latura bună și atât de multe trăiri memorabile încât sunt copleșită de recunoștință.
Dacă 2015 a fost anul surprizelor, pot să spun că 2016 a fost anul posibilităților. Anul care mi-a dovedit că ORICE se poate întâmpla dacă pui o minimă bază contextului necesar. Și cred că e doar începutul.
Ca să fac o mică recapitulare, am început anul cum trebuie, cu o vacanță de aproape o lună în Filipine 🙂
M-am întors acasă cu chef de treabă la alt nivel și am renunțat la freelancing în favoarea unui rol în echipa Marketizator, devenit ulterior Omniconvert. O familie de prieteni și o companie ca un organism de adolescent, în creștere și învățare rapidă.
A fost anul în care am avut ocazia să fac strategie pentru super clienți și să învățăm unii de la alții. Pe plan profesional simt că finalul de an a fost ca un a-ha! moment.
Tot 2016 a fost anul în care am devenit nutriționist cu acte în regulă. O poveste începută din curiozitate și din apucăturile mele mai vechi de a mă lăsa complet absorbită de ceva și a investi oricât dacă îmi place cu adevărat.
A fost anul în care am alergat curse la care altă dată nici nu aveam curaj să mă gândesc. Ba chiar să ies pe câteva podiumuri. Maraton 7500 a fost o experiență intensă, unde am făcut toate greșelile pe care le puteam face, dar măcar știu care sunt. Maratonul Piatra Craiului mi se pare și acum ca un vis – alergarea în sens invers a traseului și o stare psihică bună, ceva antrenament și nutriție mai calculată, prietenii cu bannere de susținere de la finish – au fost câteva detalii care au făcut diferența.
2016 a fost și anul în care am pierdut un om iubit. Uneori, când merg pe munții care îi plăceau atât de mult, știu că e acolo. Sau când i se mai blochează cuiva în agenție laptopul sau ne luptăm cu vreun experiment mai complex, parcă îi aud vocea – “Se rezooooolvă. Calm, că se rezolvă”. Ne-a lăsat multe lecții când a plecat. Cum ar fi că totul se schimbă într-o secundă, iar asta nu e bine sau rău, e pur și simplu felul cum merg lucrurile.
Revenind pe pe plan sportiv, anul ăsta am devenit parte din Team Salomon România. Nebunie totală, dacă mă întrebați pe mine. Fur meserie cât pot de la super colegii mei și abia aștept să văd ce va însemna experiența acestei echipe pentru fiecare dintre noi, fiindcă 11 minți sunt mai bune decât fiecare separat. Darămite 22 de picioare 🙂
2016 a fost anul în care am trăit alergarea și, în general, un pic altfel. Cu aceeași bucurie, dar am văzut ce diferență face consecvența. E de aur pe orice plan, doar că în alergare e mai simplu să îți dai seama că 1+1=2 față de alte aspecte ale vieții, în care lucrurile nu sunt la fel de clare dacă nu ești obișnuit să tragi concluzii de genul ăsta.
În anul care se încheie sunt bucuroasă că am petrecut mai mult timp cu prietenii dragi și în natură.
A fost un an în care am avut curaj să zic DA multor lucruri care păreau interesante, dar presupuneau foarte mult efort sau o doză mare de necunoscut. Au meritat.
Fiecare zi a fost ca un antrenament. Chiar și cele mai grele, la fel ca în sport – te fac să crești, să te obișnuiești, iar data viitoare să aterizezi în picioare ceva mai ușor.
Altfel, 2016 a fost și anul în care mi-am rupt pentru prima dată mâna, a crescut blogul cât Făt Frumos, am făcut cel mai urât tort raw vegan din istorie, am primit și oferit o mie de hugs colegilor de birou, mi-am pierdut perechea de cercei preferată, am făcut câteva ture epice pe munte, am înotat în stilul meu aproximativ cât în ceilalți 28 de ani adunați, am șofat în total ceva mai puțin decât un maraton și am convins-o pe sora mea să mănânce dulciuri fără zahăr făcute de mine.
Însă astea sunt doar câteva detalii din the measurement world. Cum zice Ben Zander într-una dintre cele mai bune cărți citite ever (mulțumesc, Andra!):”In the measurement world, you set a goal and strive for it. In the universe of possibility, you set the context and let life unfold.”
Așa că aștept 2017 cu nerăbdare să creez contextul pentru posibilități și mai nebănuite, să fiu deschisă către aceleași bucurii, dar pe un nivel mai de sus al spiralei.
Să aveți sărbători frumoase și un an nou cu vise mai mărețe decât orice frică!