Exista doua tipuri de oameni: cei care asteapta weekendul ca sa stea acasa doarma pana la 12, sa isi incarce bateriile astfel, si cei care si le incarca exact invers si se trezesc cu noaptea in cap ca sa plece de acasa.
Indiferent unde e “acasa”, ma regasesc tot mai des in al doilea exemplu. Asa ca in ultimele doua weekenduri am repetat isprava cu trezitul la 5 dimineata si culcat la 12 noaptea, cu zeci de kilometri adunati in adidasi, la pas sau in alergare.
Acum doua saptamani am facut o excursie de o singura zi, la pas, in Costa Brava, desi locul merita cel putin 2-3 zile, ca sa fie timp si de leneveala si balaceala. Weekendul trecut m-am intors in aceleasi locuri, tocmai pentru ca voiam sa ma bucur si de stat pe plaja, dar si de o alergare usoara.
Costa Brava se afla in provincia Girona si se intinde din oraselul Blanes la pana la granita cu Franta. Este considerata una dintre cele mai frumoase regiuni ale Spaniei si vara e destul de plina de turisti.
De-a lungul ei exista un traseu celebru numit Cami de Ronda. Traseul are o versiune liniara, de 43 de km, intre San Feliu de Guixols la sud si Begur, la nord, si una circulara, de 140 de km, care cuprinde ruta liniara, dar incercuieste muntii din Girona.
Traseul poate fi inceput din mai multe puncte. Prima data am inceput din Begur si am mers spre sud, dupa care ne-am intors inapoi pe dealuri. Practic, am facut la pas o bucla de 30km.
A doua oara, adica in weekendul de Paste, am facut doua vizite pe Costa Brava – una a inceput tot din Begur, de unde am pornit in alergare spre sud, pana la Platja Fonda si apoi spre Begur din nou. Au fost vreo 10-12km. A doua oprire a fost peste cateva zile, cand n-am facut decat o plimbare scurta de la Platja Fonda pana la Aiguablava si Cap Rubi, pentru ca veneam deja dupa un weekend de alergat si plimbat prin munti, asa ca am rezervat ziua pentru revenire.
Welcome to Costa Brava
Primul semn ca esti in Costa Brava, cand te dai jos din masina, este briza. Nu ca nu s-ar simti si in oras, in Barcelona, dar prima data cand am ajuns acolo mirosea a plaja si aveam feelingul ala din copilarie, cand vedeam marea pentru prima data in an.
Oraselul Begur, la 7.30 dimineata, era pustiu. Avea un aer de satuc mic si linistit si nimic nu prevestea cat de mult se va schimba impresia seara, la intoarcere, cand aveam sa-l vedem plin de lume.
Traseul cel mai lung facut pe Costa Brava a fost:
Begur – Platja Ila Roja – Sa Riera – Sa Tuna – Platja Fonda – Aiguablava – Begur (dar pe dealuri). Tot traseul face parte din GR-92, marcat cu alb si rosu. Mai multe detalii tehnice despre traseu gasiti aici.
Cele doua vizite de weekendul trecut au fost bucati din acelasi traseu: Begur – Platja Fonda si apoi Platja Fonda-Aiguablava.
#TimeToPlay
Dis de dimineata, cand am ajuns pentru prima data in Begur, am baut o cafea si am primit niste harti de la un localnic care probabil lucra la primarie (avea o masina pe care scria ceva legat de asta). A fost foarte amabil, ne-a intrebat daca avem nevoie de ajutor sa ne orientam, ne-a facut cadou doua harti si ne-a laudat, desigur, zona plajelor din Begur, ca fiind bijuteria Costei Brava.
Dupa cum spuneam, Cami de Ronda este un traseu foarte bine amenajat, care urca pe dealuri de-a lungul marii, intra pe plaje, una cate una, cu portiuni pietruite care alterneaza cu poteci.
Evident, zona e arida si altitudinile nu sunt mari. In primii 20km de plimbare abia am acumulat 1200m diferenta de nivel.
Am facut plimbarea la pas turistic, ca sa admiram pe indelete frumoasele callas si peisajele stancoase, cu roca rosie acoperita de vegetatie cu flori. Apa e de un albastru turcoaz limpede, iar nisipul era deja fierbinte, de la 9-10 dimineata. Unele golfuri au nisip fin, altele sunt pietroase, unele sunt complet libere, in timp ce altele sunt amenajate si au restaurante si cafenele.
In prima parte a zilei, plajele pe care ne-a purtat traseul erau goale. Pe masura ce s-au trezit turistii din zona, am mai intalnit lume la bronzat, insa inca nu e sezon de concedii, asa ca nu a fost deloc aglomerat.
Dupa prima jumatate de traseu am facut un popas de picnic si bronz pe o plaja mica (Platja Fonda), cu doar cateva persoane in jur. A fost atat de relaxant incat cu greu am adunat energie si vointa sa pornesc din nou. Apa era inca rece, insa pe unele plaje, unde adancimea era foarte mica, se incalzise un pic si se putea face baie. Am vazut cativa curajosi in costum de neopren, dar si unii in costum de baie obisnuit.
Una dintre cele mai frumoase surprize a fost un fel de piscina naturala sapata de apa intr-o stanca, chiar pe malul marii (un pic mai la sud de Cap Rubi). Lumea facea baie acolo, apa era calda si limpede, iar eu eram cat pe ce sa anulez restul excursiei, ba chiar mi-as fi anulat si urmatoarea saptamana de lucru, doar ca sa stau acolo.
In cateva golfuri am vazut si yachturi venite de departe, in special din tarile nordice, cu norvegieni in cautare de soare.
Din punct de vedere vizual, Costa Brava se aseamana mult cu Grecia. Cred ca pentru spanioli nu mai e nicio smecherie sa mearga in Grecia daca au asa ceva acasa.
Dar marea si plajele nu au fost singurele pe care le-am admirat. Pe stancile cu priveliste de milioane am dat peste niste case tot de milioane. Cele mai multe au arhitectura traditionala, dar am vazut si vreo doua-trei de tip Hollywood (desi nu la fel de mari). Aproape toate aveau piscina in curte si un leagan sau o banca de unde proprietarii pot privi in liniste marea.
Cum ar fi sa te trezesti cu asemenea priveliste in fiecare zi?
La final de zi, desi iar mi s-a stins ceasul pentru ca am tinut GPS-ul pe acuratete maxima, am avut 30 de km cu aproximativ 1500m diferenta de nivel.
La intoarcere, o noua surpriza – era 7 seara, iar micul orasel Begur era foarte animat. Lumea iesise la plimbare, la terase si erau o multime de magazine cochete si restaurante deschise. Am profitat de moment si am urcat la Castelul din Begur, de unde am privit cum apune soarele pe toata Costa Brava si deasupra muntilor de la orizont (printre care si Montseny, unde am fost acum cateva saptamani).
Weekendul trecut, revenind in zona, am recuperat la capitolele plaja si leneveala.
Cele mai frumoase callas, din punctul meu de vedere, raman Platja Fonda (daca iti plac plajele neamenajate si daca e goala), Cap Rubi si Aiguablava (e amenajata, dar e superba). Mai la sud sunt si alte plaje unde spaniolilor le place sa isi petreaca vacantele – Palamos, Platja d’Aro, San Feliu de Guixols si tot ce urmeaza pana in Blanes.
Ca sa ajungi pe Costa Brava cea mai buna idee ar fi sa inchiriezi o masina, dar exista si autobuze care fac in jur de 2 ore, in functie de orasul in care vrei sa ajungi.
La nord de Costa Brava e o alta zona in care vreau sa ajung cat de curand, Cap de Creus. Peisajele sunt diferite, cu roci mai inchise la culoare. Chiar weekendul trecut, de Paste, a avut loc acolo o cursa, 24 hores de Cap de Creus, cu distante de 27, 60 si 87km. Cursa lunga are diferenta de nivel de 2800m si, asa cum ii spune numele, un timp limita de 24 de ore si 141 de participanti au reusit sa se incadreze in timp.
Eu nu-mi propun sa le sparg recordurile inca. Momentan stiu doar ca mi-ar placea sa ajung acolo si sa descarc track-urile curselor, sa parcurg o parte din zona in ritmul meu. Dar ne mai auzim pe tema asta, promit sa va povestesc cum a fost dupa ce ajung acolo. Pana atunci sunt atatia munti, atatea dealuri si atatea plaje, incat am un sentiment de recunostinta ca sunt aici, combinat uneori cu paradox of choice.
Azi te-am descoperit. Cum te-ai stabilit acolo? Sper sa vin in vaanta in vara asta si sa fac din asta o destinatie cit mai des.
Numai bine!
Deci gata, aici merg saptamana viitoare!
Take me with ya 😀
Buna, cam ce temperaturi sunt la inceput de luna mai in Costa Brava? 🙂
Multumesc
Buna! Sunt peste 20 de grade.